„În dreapta, unde se vede nisipul, va fi plaja, iar mai încolo, spre cartier, vor fi locuri de parcare și de jur împrejurul lacului vor fi garduri și alei. Pe partea cealaltă a lacului va fi zona administrativă pentru sistemele de wakeboarding și schi pe apă. Vom face o pietonală și un punct de prim ajutor”. Cam asta este, pe scurt, povestea viitorului Lac de agrement Binder, explicată de Alin Negură, șeful de șantier.
Finalul acestui an ar trebui să aducă Sibiului o nouă oază de realaxare și un nou punct de agrement. Lacul lui Binder se află în plină amenajare, urmând să devină un lac cu plajă artificială, sisteme de wakeboarding și schi pe apă, dar și cu locuri special amenajate pentru distracția copiilor.
În luna mai a anului trecut a fost semnat contractul în valoare 10,87 milioane lei cu cei de la SC Construcții SA & SC Arhimus SRL Sibiu, iar lucrările au început, în adevăratul sens al cuvântului, abia în luna martie a acestui an.
A trecut o jumătate de an și eram extrem de curioși să vedem în ce stadiu se află lucrările și dacă acestea vor fi gata la timp. Pe lac, în jurul amiezii, atmosfera era una liniștită, fără prea multă agitație. Nici prea multe schimbări față de cum arăta înainte locul n-am observat. Un excavator nivela malul de pe partea stângă a lacului, așa cum îl priveam noi, cu spatele la cartierul Țiglari, în timp ce un muncitor tot aranja pământul cu o cazma. Undeva, în partea dreaptă, departe de lac, cinci muncitori ascultau atenți indicații prețioase. Am văzut mormanele de nisip ce vor acoperi plaja, malul din partea dreaptă cu semne clare că s-a lucrat la el cândva, dar că nu s-a mai intervenit de ceva vreme, pentru că vegetația și-a reluat serios locul. Din fericire șeful de șantier era la datorie așa că ne-a putut spune ce se întâmplă, de fapt acolo.
Șeful ne spune că lacul ar trebui să fie gata în luna septembrie a acestui an și că sibienii se vor putea bucura de el în vara viitoare. Chiar dacă zilele caniculare, dar mai ales cele ploioase, le-au dat de furcă, ne spune că nu sunt întârzieri și că lucrările sunt în grafic. Ne arată unde va fi plaja, parcarea și celelalte.
„Lucrările ar trebui să se termine în septembrie, iar la anul, pe vremea aceasta, sibieni ar trebui să se bucure de acest loc. Se lucrează șase zile din săptămână și, în general, sunt cam 15 muncitori pe șantier. Majoritatea utilajelor de aici sunt mecanizate și, deocamdată, nu trebuie foarte multă forță de muncă. Pe măsură ce vom termina cu aceste amenajări, volumul de muncă va crește”, mai spune Alin Negură.
Istoria vie a laculului
Putem spune că Lacul lui Binder a fost făcut „cadou” Sibiului de împrejurări. Nea Valer are 70 de ani și locuiește pe malul lui din 1957. Ne povestește cum, în jurul anului 1920, pe locul unde acum este lacul, se afla fabrica de cărămidă a negustorului sas, pe nume Binder, de care orice sibian a auzit. Își amintește că în perioada interbelică nu i s-a mai dat voie să lucreze cărămidă, iar exploataţia a fost abandonată. Apa era pentru fabrica de cărămidă și provenea din izvoare descoperite. După ce erau folosite în procesul de producție, cantitățile mari de apă erau pompată către Cibin. Numai că, odată cu închiderea fabricii, pompele au dispărut, iar apa s-a adunat fără oprire. În câteva luni, toată zona de unde se lua pământ se umpluse cu apă, până la nivelul canalelor. Așa s-a născut Lacul lui Binder. Astăzi, potrivit măsurătorilor celor de la Primărie, are o suprafaţă de 7 hectare şi o lungime a malului de 1,6 km, adâncimea maximă fiind de aproximativ 10 metri.
Nea Valer povestește că, de-a lungul timpului, lacul a fost sau n-a fost în conștiința sibienilor. Există o perioadă în istoria lui când a fost groapa de gunoi a orașului. Tone de reziduri erau aruncate în lac. Asta a fost și una dintre cele mai grele misiuni ale lucrătorilor de astăzi. Să curățe fundul lacului de gunoiul încă aflat acolo. A fost nevoie de un utilaj special pentru ca treaba să fie bine făcută. Un escavator mare, care a fost instalat pe apă. Lacul a fost un loc perfect pentru cei care aveau de ascuns ceva, dar și un loc în care mulți și-au găsit sfârșitul.
„Acum 25 de ani pe vremea comuniștilor erau niște băieți tineri care aveau un grup organizat. Locuiau aici și pentru că le era greu să vină pe jos din oraș, furau motociclete, iar când ajungeau aici le aruncau în lac. Și uite așa, una peste alta, într-o zi ne-am trezit cu pompierii, cu poliția. Sunt mulți ani de atunci. Au venit să caute motocicletele. Tinerii comiseseră între timp o tâlhărie și o crimă și erau cercetați în adevăratul sens al cuvântului. Au început să scoată o motocicletă, două motociclete și au umplut aici. Sincer nu cred ca le-au putut scoate pe toate de pe fundul lacului, cum nici cei de azi nu vor putea scoate tot”, povestește bărbatul.
Tot el ne-a povestit că mulți dintre cei care au murit în lac, nu s-au înecat, ci au făcut infarct. La un metru adâncime apa este caldă și plăcută, dar mai jos se răcește brusc, diferența de temperatură fiind foarte mare. Cei care săreau în lac, treceau foarte repede de la o temperatură la alta.
„I-am văzut pe mulți scoși din lacul ăsta, dar niciunul nu avea apă în plămâni. Lor le ceda inima”, mai spune Valer.
Riveranii n-au încredere în terminarea lucrărilor la timp
La începutul poveștii noastre vă spuneam de omul cu cazmaua. Ne-am dus să vorbim cu el: îl cheamă Constantin Gruițoiu, un muncitor cu o experință la care alții nici nu visează. Zece ani a lucrat în mină, în bazinul Vâlcea, iar din 1980, în construcții, la firma la care muncește și astăzi. Mâinile lui au contribuit la ridicarea Muzeului Satului, la podul de la Ion Neculce, la cele două poduri din cartierul Tineretului, la autostradă, la ridicări de blocuri sau supermarketuri. El este cel care se ocupă acum de amenajarea malurilor lacului. Trage speranțe că lucrările vor fi gata în septembrie.
„Lucrăm în fiecare zi, inclusiv sâmbetele. Suntem trei firme, fiecare cu treaba noastră. Acum curățăm malurile de jur împrejur. Au fost aduse materialele, peste 1.000 și ceva de camioane au adus mii de tone de nisip și piatră de munte, stâncă. Curățăm lacul cu un utilaj ce stă pe apă. Până acum am scos tot felul de mizerii din el, de la mașini aruncate în lac, furgonete de la fosta fabrică, țevi, cârpe și câte și mai câte. Se va curăța lacul atât cât se va ajunge, apoi va fi separat de o geamandură. Ea va porni de la zero metri adâncime și până la doi metri jumătate și va delimita zona de ski nautic de cea de agrement. Acolo pe malul celălalt al lacului vor sta salvamarii. Noi le facem locurile de unde vor supraveghea lacul”, spune Constantin.
Locuitorii din zonă așteaptă cu nerăbdare ca lucrările să fie finalizate, însă, mulți dintre ei sunt sceptici cu privire la data la care se vor termina. Dacă nea Valer crede că vor fi gata într-un septembrie, dar în niciun caz cel de anul acesta, d-l Gheza, un alt vecin al lacului se întreabă și el în care septembrie.
„Locuiesc aici de când m-am născut și mă leagă multe amintiri de lac. Era locul nostru de distracție. Este foarte frumos ceea ce vor ei să facă aici, dar lucrările merg greu și nu știu în care septembrie se vor termina, că în trei luni nu cred că au cum. Sunt puțini oameni care lucrează și puține utilaje. Este ca la stadion, că doar vorbim de aceeași firmă. Acolo ce-au făcut? N-au făcut nimic până li s-a reziliat contractul”, spune omul cu mâhnire.
Dacă vor fi sau nu lucrările de la Lacul lui Binder gata până în luna septembrie, așa cum spun constructorii de pe teren sau până la finalul anului, așa cum prevede contractul, doar timpul ne poate arăta. În mod normal, nu sunt anuțate întârzieri, așa că n-ar trebui să ne facem griji. Anul viitor ar trebui să mergem cu toții la plajă, promenadă și distracții acvatice, pe malul Lacului Binder. Până atunci, vom mai trece din când în când să vedem cum mai decurg lucrările și cine va câștiga pariul nescris. Constructorii sau riveranii?
