Hypno Ceperco este o trupă din Sibiu care nu cântă un anumit gen de muzică, ci împrumută acorduri din SKA, indie, hardcore, punk și metal. Trupa este la început de drum, dar deja are la activ un eveniment organizat, mai multe apariții în localurile cunoscute sibiene și două piese difuzate la radio. Membrii trupei sunt: Cristina Briscan (chitară bass), Andrei Pleșa (chitară ritm), Andrei Diosig (chitară lead), Nicu Paul (tobe) și Amelia Nicola (voce).
Mediatorul
M-am întâlnit cu membrii formației în studioul unde înregistrează, locul unde ideile devin muzică. Aici am dat de Cristina Briscan, care are 19 ani și cântă la chitară bass. Ea este și inițiatorul trupei, dar și „mediatorul” grupului.
„La început cântam la chitară acustică. Mi-aduc aminte cum sora mea și-a cumpărat un astfel de instrument, și ulterior s-a lăsat de acesta. Doi ani a stat degeaba acea chitară, până m-am hotărât să mă apuc eu de cântat. După cinci-șase ani de chitară acustică, am început să-i descopăr pe Nickki Sixx și Victoria De Angelis, care au devenit idolii mei. Văzând-o în special pe Victoria De Angelis, am zis că vreau să fiu și eu pe scenă cântând la chitară bass. Așa că m-am angajat și mi-am strâns bani de instrument. Cânt deoarece vreau ca oamenii să rezoneze cu muzica mea, cum rezonează și cu idolii mei”, spune Cristina.
Inovatorul
Basistul visa de mult să aibă o trupă. Într-o zi a dat de Andrei Pleșa, chitaristul și inovatorul formației, care are 23 de ani. Se știau de dinainte, mai cântaseră împreună la diferite ocazii. L-a întrebat dacă vrea să facă o trupă împreună cu aceasta. Andrei a zis „Da!”, iar de acolo au început totul să prindă contur lucrurile.
„De când mă știu mi-am dorit să cânt la chitară. Avea tata un DVD cu Metallica și îl ascultam mai tot timpul. Pe când eram în clasa a IV-a, am primit cadou o chitară clasică. Habar nu aveam să cânt la aceasta, dădeam aiurea din corzi. Serios, m-am apucat în clasa a VIII-a să cânt, după ce am fost într-o tabără, unde mai mulți tineri erau adunați în jurul focului și cântau la chitară, iar în jurul acestora publicul asculta și fredona împreună cu ei. Visam și eu să fac parte din gașca chitariștilor.
După chitara acustică, am început să cânt la cea electrică. Să știi să cânți e minunat, dar să creezi muzică este și mai și! Atunci când compui poți să te exprimi și să descarci toate emoțiile pe care le ai în tine. E mult mai sănătos, decât să răbufnești pe cei din jurul tău”, mărturisește Pleșa.
Hypno Ceperco
Despre numele de „Hypno Ceperco” nu se poate spune că are niște origini prea profunde. „Este un iside joke dintr-un video random de pe net. Ne-am gândit că o să fie amuzant când toată lumea o să se întrebe de unde vine numele”, zice Pleșa. „Da, am avut un prieten chitarist care când a auzit de numele ales pentru trupă s-a retras, deoarece a spus că este o batjocură. Așa că am căutat alt chitarist. Într-o zi, la o petrecere, l-am cunoscut pe Andrei Diosig”, povestește Cristina.
Copilul
Andrei Diosig are 18 ani și cântă la chitară lead. Colegii săi de trupă spun că acesta este cireașa de pe tort: „Dio cântă bucata care rămâne cel mai mult în mintea ascultătorului”. „Eu am mai făcut parte și din alte trupe, dar au fost numai faze, nu a fost ceva serios. Eu cânt la chitară lead. Dacă trupa ar fi o gură, eu aș fi dintele care sclipește”, râde Dio.
Metronomul
Cristina îmi povestește cum a dat, la o petrecere, de Nicu Paul, toboșarul formației, care are 19 ani. Pe atunci făcea parte dintr-o trupă, dar a ,„migrat” ulterior la Hypno Ceperco.
„Am început să cânt acum patru ani. Un prieten bun de familie mi-a adus un set de tobe acasă și practic părinții mei nu au avut de ales și a trebuit să mă lase să mă apuc să cânt. Am învățat singur un an, apoi am urmat niște cursuri aproape trei ani. Am mai avut o altă trupă înainte de aceasta, am cântat prima oară în deschidere la ALTAR, într-un local cunoscut din Sibiu. Cea mai importantă sarcină a unui toboșar este de a ține ritmul, să facă publicul să danseze. Eu cânt deoarece îmi place, mă descarc prin muzică, mă liniștește”, spune Paul.
Lipiciul trupei
Cel mai recent membru al trupei este Amelia Nicola. Are 18 ani și este vocalistul formației. „Eu de când aveam șapte ani voiam să cânt. Mă uitam la Violetta și rezonam foarte mult cu personajul. Mereu încercam să o imit. Dar, serios, am început să cânt în 2021. Primul instrument la care am cântat a fost ukulelele, mă inspirase o prietenă de a mea. Ulterior am început să cochetez și cu chitara. Acum cânt cu vocea, dar faptul că am învățat să folosesc și niște instrumente m-a ajutat să înțeleg mai bine misiunea mea. Prin muzică încerc să mă fac înțeleasă”, mărturisește Ame.
Mai multe genuri, aceeași muzică
Membrii trupei îmi povestesc că a durat o vreme până când s-au putut coagula ca formație. Pleșa îmi recunoaște că: ,,La început, toată lumea era pe filmul său, ca să spun așa.
Fiecare membru al trupei are gusturi puțin diferite, a fost o încercare peste care trebuia să trecem. Eu scriam părți de SKA, Cristina mergea mai mult pe indie, Dio și Paul erau cu muzica metal. După ce am început să ne găsim un punct comun, cu care rezonăm toți, diversitatea stilurilor a devenit un avantaj. Având influențe din preferințele muzicale ale tuturor, a ieșit ceva ce nu se potrivește în niciun gen muzical”. „Toată lumea zice că avem un sound fresh. Suntem o combinație inedită”, intervine Ame.
Primul concert
Hypno Ceperco sunt în formula prezentată anterior de la începutul acestui an. Iar, lăsând la o parte Revelionul artiștilor, primul concert serios al trupei a fost în data de 2 Mai 2024, despre care Pleșa spune: „În 2 mai a fost un eveniment creat de noi, la care a cântat trupa noastră și alte câteva. Ideea noastră era să revitalizăm scena de punk locală. Nu se mai cânta în Sibiu deloc acest gen muzical și voiam să repornim valul. Acest eveniment ne-a unit ca trupe, deoarece înainte era o rivalitate între noi, ca formații muzicale locale”.
„Am descoperit și că rezonăm foarte mult ca idealuri și principii cu alte trupe din Sibiu”, completează Ame. „În punk solidaritatea este foarte importantă, simțul de comunitate. Industria muzicală este foarte competitivă. Să ai succes și să poți să faci un trai doar din muzică este foarte greu. Atunci tinzi să fii foarte competitiv, vrei să acaparezi cât mai mult din scenă, dar punk-ul fiind în general un gen de muzică underground, ne-a unit. Pe mulți oameni care veneau pentru prima oară la concerte locale, care nu aveau treabă cu punk-ul până atunci, văzând simțul de comunitate și atmosfera relativ unică comparativ cu alt gen de muzică, i-a influențat să asculte mult mai mult. Dovada este că au început să răsară tot mai multe trupe noi”, mărturisește Pleșa. „Au început să se asculte punk pe stradă. Mergem prin Piața Habermann și auzim acest stil de muzică. Ne-am atins scopul”, spune Ame.
Primele piese
Momentan, Hypno Ceperco, are două piese lansate: „O, Doamne!”, care a fost top 1 la Radio Guerrilla pentru cinci săptămâni și „Orb”, care a apărut la Romtop. Plus că piesele lor au mai ajuns să fie ascultate la Rock Fm și la alte canale de radio.
„Avem strâns aproape un album, am vrea să îl lansăm la anul. Toți suntem textieri. De la versuri la instrumental, lucrăm împreună. Dedicația și norocul fac diferența dintre o trupă de succes și una care se pierde, plus networking-ul, cunoștințele. Așa funcționează industria de muzică, trebuie să cunoști oamenii potriviți. Plus, ca să ajungi sus ai nevoie de foarte multă seriozitate, mai ales la cât de suprasaturată este industria muzicală acum”, spune Pleșa. „Contează foarte mult și chimia pe care o ai cu restul trupei. Noi avem una incredibilă între noi. Toți avem gusturi muzicale diferite, dar ne completam unii pe alții”, completează Ame.
Ca trupă, ești vânzător de tricouri
În Sibiu nu sunt foarte multe trupe locale. Tocmai din acest fapt Hypno Ceperco este un caz special de dedicare și pasiune pentru muzică. Au cântat în deschidere la Bucovina, la Antract, la Sibiu Sounds. Deși sunt la început de drum, au un palmares interesant. Însă, cum recunosc și ei, e foarte greu să trăiești doar din ce produci pe scenă. „O trupă este un vânzător de tricouri. Muzica este lucrul pe care îl face formația ca să vândă acel tricou. Așa stau lucrurile acum, industria muzicală costă. Sunt trupe foarte mari care nu trăiesc doar din muzică”, au concluzionat membrii trupei.
