Articol de Vasile Alexandru
Ioana-Narcisa Crețu este profesor universitar la Facultatea de Științe Socio-Umane, din cadrul Universității Lucian Blaga, Sibiu. A fost învățător, preparator, lector, conferențiar și prodecan cu probleme studențești și relații internaționale. Și autoarea a 14 cărți, la edituri din Germania, Belgia şi România şi a unui număr de peste 100 de studii în ţară şi în străinătate (în Germania, Spania, Slovenia, Bulgaria şi Slovacia).
E vorbitoare a șase limbi străine (germană, neerlandeză, engleză, franceză, italiană și suedeză) și, mai ales, o prietenă de nădejde. Ceea ce m-a uimit, inițial, la interacțiunea cu doamna profesoară, a fost faptul că după un proiect derulat împreună cu o grupă de studenți, am fost invitați cu toții la ea acasă, unde s-a ocupat de toate cele ale sărbătoririi evenimentului. O atmosferă și abordare prietenească și prețuitoare, care face lucrurile durabile și inițiativele încărcate de creativitate
Sub zodia locului natal și al dragostei pentru catedră
Născută și crescută în Sibiu, a terminat studiile la Liceul Pedagogic din orașul natal, în anul 1988, ca șef de promoție pe județ. Apoi a urmat, pentru doar un an de zile, Facultatea de limbi străine din cadrul Universității din București, pentru a opta ulterior pentru Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. Nu a ales de la început orașul natal, deoarece Ceaușescu desființase toate facultățile din Sibiu, cu excepția celei de inginerie, care era considerată de viitor. Așa că a trebuit să aleagă un centru național, Timișoara, Cluj și București, situându-se mai la îndemână. A ales capitala, unde bătălia pe locuri era foarte mare. A reușit a treia, pentru cele zece locuri. După Revoluție s-a reîntors în Sibiu, unde a urmat Facultatea de Litere, istorie și jurnalistică.
”Eu provin dintr-o familie de dascăli, ne mărturisește doamna Crețu. Unchiul tatălui meu a înființat primele școli românești după Unire. Familia noastră chiar deține un act semnat de Onisifor Ghibu, care la vremea aceea era ministrul cultelor și al serviciului public. Tatăl meu a fost profesor de matematică și fizică, iar surorile sale au făcut liceul pedagogic. Prin urmare și eu, la rândul meu, am vrut să duc mai departe tradiția aceasta. La început, înainte de Revoluție, nu știam care va fi viitorul meu. Pe atunci cei care făceau facultate nu sfârșeau prea bine, pentru că primeau locuri în zone foarte îndepărtate. Ceea ce nu consideram că era un câștig pentru mine, deoarece nu voiam să fiu departe de casa natală. Părinții s-au gândit să-mi ofere o meserie care din liceu să-mi ofere posibilitatea de a lucra. Iar facultatea urma să mi-o aleg singură. Am vorbit cu directoarea de atunci, doamna Nătrăniță, a Liceului Pedagogic și ea m-a convins că este o școală bună. Chiar din prima zi de practică, am știut că asta vreau să fac. A fost dragoste la prima vedere.”
”Am fost învățător timp de opt ani de zile, chiar în timpul liceului și al facultății, ducând două generații până la finalizarea lor, își continuă povestea Ioana Crețu. Chiar și după ce am terminat studiile universitare, și activam ca profesoară de limba română la două din Liceele din Sibiu (Octavian Goga, actualmente Colegiul Național O. Goga, și respectiv Colegiul Național Brukenthal), am continuat să predau la școala primară, până ce am terminat și cu a doua generație, clasa a patra. Oamenii pun mare preț pe bani, mulți vor să devină manageri, sau șefi, aud foarte des asta de la copii. Aceștia doresc să studieze, în general, meserii care sunt bănoase, care sunt recunoscute în societate: medic, procuror, judecător etc. Prea puțini spun din start că vor să devină profesori. De obicei este nevoie de un model foarte puternic, care să influențeze alegerea. Pentru mine, prima oră de practică a fost de ajuns. Mi-a plăcut foarte mult, și continuă să-mi placă. Nu m-aș vedea făcând altceva, spre exemplu o muncă de birou unde să stau 8 ore, făcând același lucru zilnic. Consider că meseria de dascăl este extraordinar de creativă. Desigur, trebuie urmărite planul de învățământ, curricula disciplinei. Însă, în principiu, fiecare dascăl poate face fiecare oră să nu se asemene cu alta, la aceeași disciplină. Iar lucrând, zilnic, cu elevi sau tineri, care sunt în general optimiști, bine-dispuși, îmi oferă o stare de bine extraordinară. Este un mediu de lucru pe care nu îl ai în alte profesii, gândindu-ne, spre exemplu, la medici, ce toată ziua trebuie să stea înconjurați de oameni cu probleme, mohorâți, și care trebuie în permanență ghidați, încurajați, tratați.”
Doamna Crețu mereu se întâlnește cu câte un fost student de-al ei și simte o bucurie extraordinară la fiecare interacțiune cu aceștia: ”Creativitate este foarte importantă și nu trebuie să te gândești că faci bani de pe urma acestei meserii; nu acesta este scopul. Eu mă simt foarte bine când am o lecție reușită sau când cineva vine și-mi mulțumește peste ani de zile că l-am ajutat în vreo problemă. Mă întâlnesc foarte des cu foști studenți și întotdeauna simt o bucurie reciprocă. Asta este cea mai mare satisfacție pentru mine. De obicei, nu există un loc mai cunoscut, din zona Sibiului, unde să nu iau contact cu un fost student. De pildă, dacă mă duc undeva la munte, dau de un fost elev care lucrează la PRO TV. Purtătorul de cuvânt de la muzeul Astra mi-a fost absolvent, directorul adjunct, iarăși, un muzeograf, din nou… Ne îmbrățișăm de fiecare dată când ne vedem, e o bucurie aparte. Asta mă face să cred că am avut calitățile necesare unui bun profesor.”
Șase limbi străine, dar un singur loc de adăstare: Sibiul
Vorbește șase limbi străine: germană, neerlandeză, engleză, franceză, italiană și suedeză. Germana, spune ea, a învățat-o deoarece locuiește în Sibiu, locul în care tradiția școlii germane este foarte puternică. A făcut grădinița și școala primară în această limbă, apoi în cadrul facultății. Limba neerlandeză a învățat-o de la un coleg belgian care o preda pe aceasta, mama sa fiind flamandă și tatăl belgian. Engleza și franceza le-a învățat în cadrul sistemului de învățământ, iar italiana și suedeza datorită unor opționale de la o facultate străină. ”Învățând o nouă limbă străină, spune ea, capeți o călătorie în țara respectivă. Îmi place tare mult să călătoresc, să cunosc oameni și lucruri noi. Deși am fost plecată prin mai multe locuri, nu m-am stabilit altundeva, deoarece tatăl meu este foarte legat de țară și mi-a insuflat și mie acest lucru. Cred că fiecare lucru are avantaje și dezavantaje, în sensul că îmi place mult să călătoresc, dar cred că nu ar mai avea farmec dacă nu m-aș întoarce înapoi în Sibiu, singurul loc pe care l-aș putea numi acasă.”
Ioana Crețu are numeroase premii și distincții, pentru realizările sale profesionale și preocupările culturale. Amintim aici doar Premiul Ştefan Aug. Doinaş, acordat de Fundaţia Culturală ”Secolul 21”, din cadrul Academiei Române, pentru studiile consacrate operei lui Ştefan Aug. Doinaş, Bucureşti, în octombrie 2003.
În prezent, doamna Ioana Crețu, în cadrul Facultății de Științe Socio-umane și predă cursuri de specialitate din zona comunicării, a stilisticii și structurilor presei și, desigur, a limbii germane.
