Iuliana Marchian este sibianca ce străbate lumea în lung și în lat spre a se descoperi pe sine. Ultima dată, a povestit pentru Sibiu 100% cum a fost călătoria sa prin Maroc. De data aceasta, a lăsat puțin Africa și ne povestește cum a fost în Asia de Sud-Est, mai exact în Indonezia, țara cu 17.508 insule și 38 de provincii. A stat trei luni în această țară insulară, vizitând insule precum Bali, Sumatra și Jawa, dar a ajuns și prin Singapore.
Pregătirea pentru călătorie
„La mine durata de pregătire a unei călătorii durează cam cât este călătoria în sine”, spune Iuliana veselă, sorbind din cafeaua cu lapte. Este a doua oară când ne vizitează la Redacția Sibiu 100%. Data trecută ne-a povestit despre periplul ei în Maroc. Este o plăcere să o asculți. Îți face poftă de călătorit. Cartea de călătorii a acesteia s-ar putea numi de data aceasta „Trei luni în Indonezia”, față de „Șase săptămâni în Maroc”, cum s-a numit precedenta.
Timp de trei luni, îmi povestește Iuliana, a durat documentarea: achiziționarea de bilete de avion, asigurări, rezervări parțiale (deoarece nu le poți face pe toate dinainte), pentru călătoria în „Țara cu peste 17.000 de insule”. „De obicei, folosesc un ghid de călătorie ce mi-l comand de pe internet. Acesta îmi oferă informații sintetizate despre ce este de văzut în țara unde vreau să merg. Astfel, îmi dau seama ce mă interesează și pe mine. Mă ajută cu transportul, cazările, îmi arată și unde aș putea mânca. Întotdeauna prefer varianta fizică a acestui manual, nu variante online care mă obligă să citesc totul de pe telefon”, mărturisește călătoarea.
Și a zburat…
Zborul Iulianei a început cu o escală în Istanbul de câteva ore, după care, un zbor de 12 ore până în Jakarta, capitala Indoneziei. „Eu dorm foarte bine pe avion, deci nu am probleme cu zborurile de lungă durată. Pe toată perioada zborului doar am mâncat și am dormit”, spune sibianca. În Jakarta a mai stat o noapte în aeroport, deoarece a trebuit să mai aștepte un avion spre Bali. În total, Iuliana a făcut o zi jumătate pe drum din România în Indonezia.
Peste 17.000 de insule
„Indonezia este puțin spus o țară, deoarece noi (n.r. românii) când ne gândim la un stat, ne imaginăm un teritoriu închegat. Indonezia este o țară care are peste 17.000 de insule, împrăștiate între Asia de Sud-Vest și Australia. Aceste insule și grupări de insule sunt populate cu triburi cu tot felul de tradiții, obiceiuri, religii. Diferă foarte mult acestea de la o insulă la alta. Eu încă dinainte de plecarea în călătorie, citind, mi-am dat seama că nu am cum să le văd pe toate, nici măcar o sută din acestea, deoarece se ajunge foarte greu de la una la alta, practic trebuie să zbori cu avionul”, mărturisește Iuliana.
Bali
Bali este o insulă foarte dezvoltată turistic. Prima impresie a Iulianei despre acesta a fost una foarte pozitivă. „Peisajul de acolo este total diferit de tot ce avem noi, în România. Sunt foarte multe orezării, peste tot: pe deal, pe câmpii, absolut orice petic de pământ este folosit. Ca orezul să aibă umiditate, sunt create un fel de șanțuri între câmpuri, acestea sunt inundate, astfel plantele au condiții optime de creștere. Orezăriile ce se întind pe mai multe dealuri și pe fundalul palmierilor, din care curg ciorchini de banane și nuci de cocos, creează o imagine pitorească, ce nu o găsești la noi în țară”, povestește sibianca.
Ziua Tăcerii
Bali are o comunitate foarte mare de hinduși, religia predominantă fiind, clar, hinduismul. Musulmanii sunt într-o proporție mai mică. „Mi-am planificat călătoria în perioada în care, în Bali, se desfășoară Festivalul Nyepi, ce are ca scop îmbunarea zeităților. Prima zi de festival începe cu o paradă a unor zeități făcuți din carton, apoi a urmat cu Ziua Tăcerii, când totul este închis, nu ai voie să ieși pe stradă, deoarece se presupune că avem nevoie și de o zi de introspecție, meditație. În a treia zi oamenii reiau petrecerea, iar unele dintre zeitățile confecționate din carton sunt arse”, spune Iuliana.
Ce mănâncă localnicii
Indonezienii, datorită și culturilor foarte răspândite de orez, mănâncă în general orez. Îl folosesc în supă, în tot felul de combinații. ,,Foarte interesant în Indonezia multe feluri de mâncare se mănâncă cu chipsuri, pentru că ei în mod tradițional mănâncă cu mâna, sunt folosite ca un fel de tacâmuri”, zice călătoarea.
Sumatra, un furnicar de oameni
Din Bali, Iuliana, a zburat în Medan, în nordul insulei Sumatra. Acest oraș este predominant populat de musulmani. ,,Sumatra nu este o locație atât de turistică precum Bali, deci este mult mai autentică. Mi-aduc aminte că pe drumul de la aeroport în oraș, se făcuse seară, și fiind perioada Ramdanului, toate tarabele din stradă au început să se lumineze (n.red. se consumă foarte mult streetfood) și un furnicar, de oameni de la periferie la centru, a ieșit să mănânce. Nu îți dai seama de unde pot ieși atâția oameni, toate străzile erau pline. Oricum aceștia trăiesc foarte mult în stradă pentru că clima le permite acest lucru. Nu au iarnă, au sezonul cald și cel ploios, temperatura nu scade sub 20 de grade”, povestește Iuliana.
O româncă la Ramadan
Pentru Iuliana a fost foarte dificil să mănânce în timpul zilei în acea zonă, deoarece toate restaurantele erau închise și nu aveai voie să mănânci în public. Credincioșii musulmani mâncau doar între asfințitul și răsăritul soarelui. Dar călătoarea a găsit soluții din mers. A descoperit o aplicație care livrează mâncare, niște localuri non-musulmane care erau ascunse după niște perdele și a trecut cu bine peste perioada Ramadanului. Se pare că foamea te învață să te descurci oriunde.
Din Nord la Sud. Sfârșitul Ramadanului
„Nu am știut că Nordul este mai dezvoltat decât sudul, cel din urmă este aproape de neatins”, mărturisește călătoarea. În Sud, Iuliana a prins sfârșitul Ramadanului. „La încheierea Ramadanului, de sărbătoarea Eid, musulmanii pleacă de acasă, în principiu. Este ca la noi de Paște, dar unul care ține o săptămână. Foarte greu a fost să găsesc transport. Dar am găsit într-un final.
Mergând prin sate vedeam din mașină sate părăginite, cei mai înstăriți dintre localnici aveau case de cărămidă, însă cei mai mulți trăiau în niște barăci. Eu am ținut foarte mult să petrec Eid-ul în casa unor localnici, pentru că știam că se sărbătorește în familie. Am avut ocazia să particip la toate întrunirile lor de familie. Femeile erau îmbrăcate în straiele lor tradiționale, am sărbătorit Eidul ca una de-a locului. Din păcate condițiile acestora de trai erau destul de precare în Sumatra, ca să spun așa, și am făcut trei infecții într-o lună de zile. Ca urmare, a trebuit să reduc timpul petrecut în Sumatra și am încercat să ajung cât de repede am putut în Jakarta”, povestește sibianca.
Din Jakarta în Singapore
Iuliana a stat la recuperare zece zile în Jakarta. „Am mers la un spital privat, care era într-un cartier olandez, destinat mai mult europenilor”, spune sibianca. Din Jakarta a zburat în Singapore, unde a stat o săptămână. „Acolo a fost cumva polul opus de Sumatra. Era atât de curat pe jos încât puteai dormi pe stradă. Singapore este foarte tehnologizat, au construit în ultimii zece-cincisprezece ani tot felul de grădini botanice cu cascade, păsări, plante exotice de toate felurile. Au niște sere uriașe, parcuri foarte mari, care tot timpul sunt pline de oameni. Localnicii chiar se plimbă pe acolo”, descrie Iuliana.
Cum se face tofu
Din Singapore, Iuliana a mers în insula Jawa, unde a ales un mijloc mai sigur de transport. ,,Cunoscusem un șofer în Bali care m-a mai ajutat cu transportul pe insulă, familia sa fiind în Jawa. I-am trimis mesaj și l-am întrebat dacă nu vrea să-și viziteze familia și să-mi fie șofer în Jawa. A venit, m-a însoțit două săptămâni prin insula sa maternă.
Mă simțeam foarte slăbită după Sumatra, dar cu ajutorul lui Yulda, am reușit să vizitez partea de Vest a Jawei. M-au impresionat templele antice budiste și hinduse. Și am văzut cum se face tofu. Se iau și se fierb boabele de soia (arată ca năutul), apoi se face un fel de pastă cu multă spumă. Se trec prin râșniță, apoi pasta se amestecă cu multă apă și se fierbe din nou, apoi se strânge într-un tifon și se lasă la scurs, cam cum se face brânza la noi”, povestește Iuliana.
O vacanță de la călătorit
„Din Jawa, am mai mers într-o insulă din nordul Jakartei, care face parte din arhipelagul numit Cele o mie de insule să-mi iau o vacanță de la călătorit. Am stat acolo la all inclusive câteva zile, și pur și simplu nu am făcut nimic, apoi m-am întors în România.
Am învățat din această călătorie că oamenii pot fi veseli și cu puțin. Indonezienii sunt foarte prietenoși și mereu veseli și optimiști. În trei luni de zile, nu am fost furată, înșelată, sau fraierită. M-am simțit mereu în siguranță și sprijinită. Toți oamenii își ofereau ajutorul. Toți voiau să se împrietenească cu mine”, mărturisește Iuliana.
Aceasta a fost călătoria Iulianei prin Indonezia, dar ea nu se oprește aici. Cumpăna dintre ani a prins-o în insula Penan, prin Malaezia, și în curând urmează să se îndrepte spre Filipine. Așteptăm cu nerăbdare să revină în țară și să ne povestească alte noi aventuri de călătorie.