A ajuns în Redacția Sibiu 100 % a doua zi, de dimineață, la doar câteva ceasuri după ce s-a întors de la cursa Ironman Reggio Emilia (Italia). Mereu cu zâmbetul la purtător, volubilă cât să îți pice bine fiecare conversație, cu o excesivă modestie în tot ceea ce reușește să facă, Lăcrămioara e genul de om pe care îl dai exemplu, cu o naturalețe debordantă, copiilor tăi sau oricui altcuiva.
Ea a reușit! În fond, ne spune Kiki-Lăcrămioara, performanța e doar o chestiune de alegere. Și o provocare. Conjugată, pentru fiecare dintre noi, la persoana a doua singular: ”Și tu poți reuși! Nici pentru tine nu e târziu să începi să fii eroul propriilor tale vise!”
Tocmai s-a întors de la cursa Ironman Reggio Emilia (Italia), unde a înotat 3, 8 km, a parcurs 180 km pe bicicletă și a alergat maratonul de 42, 2 km. Toate acestea, într-o singură zi, în 12 ore și 36 minute, într-o competiție în care s-au înscris peste 2100 de sportivi, dintre care doar 240 femei și 12 competitori români.
Dacă în urmă cu doi ani Kiki Teodorescu, așa după cum ne mărturisește, nu știa nici măcar ”să plutească pe apă”, acum a concurat alături de cei mai ambițioși înotători ai lumii și a scos un timp excepțional! După care a pedalat aproape 200 kilometri și a continuat, cu o voință de nestăvilit, maratonul. Plecată dintr-un oraș care nu are măcar un bazin cu o pistă de înot mai mare de 25 m, fără un traseu prelungit pentru bicicletă sau alergat cale de câțiva zeci de kilometri, sportiva sibiană ne-a demonstrat, încă odată, că atunci când îți stabilești un țel, nimic și niciodată nu te poate opri din alergarea ta spre îndeplinirea visului.
Începuturi. Pasiune, perseverență, performanță
”Când ai o pasiune, este mai puțin important cum și cine te-a inspirat, ziua și orașul în care ai început, vârsta fizică sau biologică. Rămâne pasiunea ca o frumoasă iubire și lupta de zi cu zi pentru a o hrăni”, mărturisește Lăcrămioara. ”Alerg cu aceeași plăcere ca la început și nu am de gând să mă opresc. Alerg cu prietenii, cu clubul, cu alți competitori, pentru fapte bune și pentru sufletul meu. Am căzut, am râs, am zburat, am terminat toate cursele cu mâinile sus și nu am abandonat niciodată. După ce am cunoscut alergarea pe asfalt, pe trail, pe munți, cursele oco challenge și ultra, am descoperit minunatul triathlon, un sport complet, provocator, total. În tot acest timp, am inspirat femeile din Sibiu întru mișcare, competiție și afirmare”.
Aceasta este Lăcrămioara Teodorescu! Femeie, mamă, educatoare, sportiva care s-a luat la întrecere săptămâna trecută cu cei mai puternici bărbați din lume, pentru a fi alături de cei mai mici și neajutorați. Pentru că de această dată, participarea la Ironman a avut drept cauză salvarea copilașilor, ca fiecare inimioară să se antreneze să bată. Un proiect al Fundației Polisano și o cursă care a fost posibilă cu sprijinul Super Mama și BallanSportswear.
Se întâmpla cu 10 ani în urmă. Nici nu s-ar fi gândit, pe atunci, că poate face sport de performanță și, cu atât mai puțin, că va ajunge să se poziționeze în marile competiții de gen ale lumii. La 35 de ani, ducându-l pe Alex, fiul său, la antrenamentele de atletism, pentru a-și umple timpii de așteptare, și-a zis să încerce și ea să alerge. De aici a început povestea. O poveste de viață, voință și performanță. ”În copilărie făcusem 11 ani de balet, mai mergeam la aerobic, eram destul de activă, dar a urmat o perioadă de aproximativ 15 ani, când nu am mai practicat niciun sport”, ne spune Lăcrămioara.
A început alergarea alternant, cu mersul, până a reușit să alerge 15 minute fără opriri. După care a continuat să alerge pe distanțe mai lungi. În 2012, după numai cinci luni de antrenamente ușoare prin parc, participă la prima cursă de anduranță, maratonul montan Piatra Craiului, cea mai renumită competiție și prima de acest gen care se organizase în țara noastră. 42 km, cu 2200 m diferență de nivel. Parcurși în 8 ore și jumătate!
Urmează Maratonul Internațional de la Sibiu (cu 11 participări, din cele 12 ediții), Athens Authentic Marathon (2 participări), Bucharest Internațional Marathon (2 participări), European Masters Cros, Feclaz, Franța (1 participare), Pro Park Adventure (alergare, bicicletă, cățărare, orientare, caiac, probe speciale, total aproximativ 260 km, 2 participări), Ultra Trail Făgăraș (1 participare), maratonul Cindrel în alergare (5 participări), Maraton 7500 (1 participare), Maratonul Roșia Montană (2 participări), Gorun Trail (3 participări), Maratonul Dacilor (3 participări), Ironman Danemarca (1 participare) și, acum, Ironman Italia.
”Limitele sunt doar în mintea noastră. Noi ni le punem”
”În 2015 am fost la București și am văzut un club de alergare, continuă Kiki. Sibiul nu avea la acea vreme un club de acest gen. În România, în general, nu prea existau cluburi de alergare. Nu știam pe atunci ce e acela triathlon. Când ne-am întors, ne-am gândit să facem și noi un grup de alergare la Sibiu. Ne ziceam alergătorii liberi pe atunci. Ne adunam câțiva prieteni și alergam, până la Rășinari, până la Păltiniș. Și la sfârșit, aveam șapte alergători, cu câte șapte premii. Făceam câte o tombolă între noi. Apoi a venit Dani Troancă cu ideea Clubului Comunitar Sibiu, care e admirabil și fenomenal. După care a apărut alergarea montană. Apoi bicicleta, duathlonul. Desigur, a venit și alergarea de noapte. Și dintr-o discuție cu Dani (Troancă), a apărut triathlonul. La momentul acela se organiza triathlon doar la Mamaia și Oradea. Și acum, Sibiul este printre primele trei orașe din România care organizează curse de triathlon.”
Cum a ajuns să participe sportiva sibiană la Ironman? Ne spune tot ea: ”Am mers prima dată cu clubul la Bazinul Olimpia, o lună de zile, după care a venit pandemia. Atunci am învățat să respir sub apă. În momentul în care am învățat chestia asta, am zis că eu am să fac un Ironman. Așa a început totul”. Visul ei s-a înfiripat într-o cheie de o logică dezarmantă: dacă tot există o competiție Ironman, de ce nu ar lupta ea pentru impunerea unei curse Ironwoman? S-a înscris și, în vara aceasta, a plecat în Danemarca, să concureze la primul ei Ironman (1, 9 km înot, 90 km bicicletă și 21 km alergare).
Întoarsă acasă, cu o voință teribilă și cu o abnegație uluitoare, a început antrenamentele pentru cea mai mare provocare a vieții ei: Ironman 140.6 Reggio Emilia Italia, din 16 septembrie 2023. Câte 5-6 zile pe săptămână, în zile caniculare sau pe ploi torențiale, s-a antrenat cu îndârjire pentru marea confruntare. Și aceasta, în condițiile în care, ne spune Lăcrămioara, ”nu fac doar asta. Am și serviciu, am și casă. Dar și acest lucru l-am luat ca pe cel de-al doilea job, pe care trebuie să îl fac. Pentru că dacă nu, te păcălești pe tine însuți și suferi”. A ajuns în Italia și a învins! În 12 ore și 36 minute, a înotat 3, 8 km, a parcurs 180 km pe bicicletă și a alergat maratonul de 42, 2 km.
”Atmosfera a fost impresionantă, a adăugat Lăcrămioara Teodorescu. Nu am avut emoții foarte mari. Pentru că m-am pregătit pentru asta. Emoțiile au venit la sfârșit, când am văzut toate mesajele și am văzut câtă emoție am stârnit, la rândul meu. Când îmi spuneau că m-au urmărit în direct, că au fost clipă de clipă alături de mine. Și asta mi-a dat putere. Că te duci acolo nu doar pentru tine, ci ai și o mare responsabilitate pentru cei care cred în tine și te susțin. Pentru mine nu a fost o provocare pe care nu știam dacă o pot duce până la capăt. Dacă ești pregătit pentru ceea ce faci, nu poate fi foarte greu. Greutatea vine din faptul că sunt multe ore, în care trebuie să fii mereu implicat. Și la un moment dat intervine oboseala. Niciodată însă nu am avut măcar un moment în care să gândesc să renunț”.
Provocările Sibiu 100 % pentru Kiki Lăcrămioara Teodorescu
Temeri înainte de concurs?
Nu. Niciodată nu am avut. Nici emoții. În afara acelora constructive, pentru că vedeam mari sportivi ai lumii și chiar participam alături de ei!
Ce reprezintă pentru tine bicicleta?
Bicicleta e ca o bijuterie. O țin în living. Recunosc, și ca să nu mi-o fure careva.
Ce a trebuit să sacrifici?
Nu am sacrificat nimic. Îmi place să fac asta. Și dacă o faci din pasiune, din plăcere, nu ți se pare o corvoadă ceea ce faci. Probabil de aici și încrederea mea în faptul că voi reuși.
Cum faci să te asculte corpul?
Ca să mă asculte, trebuie să fiu disciplinată. Să mă alimentez cum trebuie, să am grijă la hidratare, la suplimentele pe care le iau. Dacă vrei să reziști, e clar că trebuie să ai și un plan de vitaminizare.
De ce ai participat doar tu din Sibiu?
Pentru că eu am îndrăznit. Cred că aceasta mă definește pe mine cel mai bine: îndrăzneala. Îndrăzneala de a face lucruri extraordinare.
De unde vine performanța?
Din antrenamente. Uneori nici noi nu știm ce putem, cât putem. Ne descoperim. Limitele sunt doar în mintea noastră. Noi ni le punem.
Care sunt secretele alergării?
Trebuie să începi. Pas cu pas. Și să îți faci un program de alergare. Eu la început mergeam 3 minute și alergam un minut. Și tot măream timpii, până am legat o alergare de 15 minute fără să mă mai opresc. Și când ajungi să alergi 10 km, mai poți încă 5.
Ce nu se vede dincolo de acest concurs, la finalul său?
Este o parte importantă pe care noi nu o avem și o pe care o neglijăm: recuperarea. Noi nu avem luxul acesta. Pentru că nu toată lumea își permite să o facă.
Cum faci posibil, financiar, să se întâmple un astfel de eveniment, cum e Ironman?
Când mi-am propus acest lucru, mi-am zis că îmi asum să îl fac. Mi-am făcut și un calcul și am zis că poate nu e greșit să mă gândesc să am o susținere. Așa am ajuns să fiu sprijinită de Super Mama. Pentru că în afară concursurile sunt mult mai scumpe. Dar și aici, depinde de cât de mult îți dorești și te zbați să faci lucrul acesta. Însă nu a fost ușor. Eu am fost o norocoasă, pentru că am avut un sprijin.
Din (pentru) ce cauză ai participat, de această dată, la Ironman?
De la început mi-am propus că fac lucrul acesta, să aleg pentru o cauză pe care să o susțin. Și am considerat că proiectul Polisano, ”Inimi sănătoase pentru copii”, e unul pentru care merită să lupt.
De unde aplecarea spre zona umanitară?
Cred că din interiorul meu. Eu așa simt, că dacă pot să fac mai mult, de ce nu? Și asta am învățat și din comunitate.
Următoarea provocare?
O las să vină singură, să mă surprindă. Dar cu siguranță vor veni următoarele provocări. Cert e că nu mă voi opri aici.
, unde a înotat 3, 8 km, a parcurs 180 km pe bicicletă și a alergat maratonul de 42, 2 km.){kind=link}