Două decenii de redescoperire a tradiției vinului din Mediaș

Mediaș sau pentru cunoscători, vechiul Wineland (Țara vinurilor) are o istorie care reîncepe să prindă contur. „Sunt peste 800 de ani de istorie viticolă în arcul carpatic, ce înseamnă Transilvania. Zona Mediașului se pretează foarte bine la cultura viței de vie, probabil că se cultiva viță de vie cu multe mii de ani în urmă. Pământul nisipos, acid și clima, ajută ca vinurile să fie prin excelență albe, seci și acide, deși acum cu modificarea de climă se pretează și cultivarea soiurilor roșii. Și există deja ceva exemple pe zonă”, îmi spune Octavian Isailă, omul care de două decenii luptă să promoveze, nu doar istoria vinurilor din orașul său natal, ci tot ce poate oferi Mediașul.

„A tras de fir, fără să știe unde o să ajungă”

„În copilărie știam că au fost doi care au făcut vin la Mediaș, atât, altceva nu știam, dar nu doar eu, nu știa aproape nimeni nimic, în afară unor oameni mai în vârstă care au și lucrat acolo. Am avut surpriza, când m-am apucat de treabă, să vină oameni la mine să-mi zică: Eu am lucrat la el. Era în 2005, când m-am întâlnit cu Maya Caspari, aceasta mi-a crăpat o ușiță către povestea familiei ei. Am discutat trei ore despre acest subiect cu aceasta”. I-a dat trei documente originale. Iar de acolo a tras de fir, fără să știe unde o să ajungă. Ulterior a descoperit Ambrosi, Vechea Metropolă de Vin a Transilvaniei și „a pus capac” cu povestea Schmecker, pe care a atras-o la Mediaș cu ocazia ediției a anului trecut a WeinFest.

„Se numește muncă de o viață”

 În 2007, Tavi, a prezentat intențiile lui unui prieten al său din Germania, care era descendentul familiei care a deținut o cladire ce a avut-o în zona centrală.  Aceasta i-a zis că ceea ce încearcă să facă se numește „muncă de o viață”. „Nu am știut unde o să ajung, dar am început, în momentul respectiv aveam câteva elemente: plăci metalice, care erau la intrare în magazine, panouri de publicitate, câteva etichete.

Caspari a venit la început, Ambrosi a venit în 2008-2009. Le-am făcut prima oară ca pasiune, dar conștient că vor avea un viitor, pe termen mediu și lung. Poveștile lor, zic unii, sunt extraordinare, eu zic frumoase și de perspectivă. În sensul că pot  chiar promova Mediașul, nu doar în Europa, ci în lume”, îmi povestește medieșeanul.

Când filoxera usca nemilos vița de vie

Caspari și Ambrosi au fost cei care au replantat Europa cu vița de vie. Toată povestea activității lor vine din momentul în care la sfârșitul secolului XIX, în 1874, când filoxera a ajuns în Transilvania, venind din Franța, adus pe vapor, iar în Franța a ajuns din America.

„Filoxera este o gânganie care își lasă ouăle în rădăcinile viței de vie. Dacă prindea o rădăcină, de acolo se întindea radial, sub formă de cerc, în toată vița de vie. Atât Caspari, cât și Ambrosi țineau șezători și încercau prin diverse metode să găsească soluții pentru filoxera. Au încercat mai multe metode, prin injectarea cu naftalină la rădăcina viței de vie cu o seringă imensă. „Există la Mediaș o astfel de seringă, urmează să văd dacă pot intra în posesia acesteia”, îmi spune Tavi.

Nu s-a găsit leac pentru filoxera, dar s-a găsit o soluție: altoirea, dar nu era toată lumea de acord cu aceste practici, există inclusiv articole de presă în care Caspari și Ambrosi spuneau că sunt împotriva altoirii. Dar în 1902, după ani de căutare de soluții s-au resemnat și au mers amândoi pe un tip de altoire, pe hibrizi americani rezistenți la filoxera. Și au intuit potențialul de business.

Povestea vinului din Transilvania spusă după ani și ani

În perioada respectivă Transilvania aparținea de Imperiul Austro-Ungar. Astfel până la Marea Unire din 1918, mare parte din documente erau în germană și maghiară. „Poate acesta este motivul pentru care nu s-a preocupat foarte multă lume din România de aceste povești, de istoria de vin din Transilvania. O să vezi dacă te uiți în documentații și în cărți, că mare parte din ce s-a scris (despre vin) este despre restul României. Transilvania a fost puțin vitregită, deoarece 98% din documentele pe care le avem sunt în germană și câteva în limba maghiară, puțin în limba română, doar după 1918”, spune Tavi.

Muzeul de vin al Transilvaniei

Tavi s-a chinuit și se chinuie, din fonduri proprii sau prin asociație, să strângă cât mai mult material despre istoria vinului transilvănean. „Am în momentul de față, arhivă de muzeu pe tot ce înseamnă etichete, grafică, panouri, publicitare, mare parte din ce am scos din arhive le am în copie, ca documente, cărți, care vor sta la baza Muzeului de vin al Transilvaniei, care va fi într-o parte a casei Caspari ce am început să o cumpăr din 2005.

A venit odată o bunică ce mi-a dat primele plăci cadou, a decedat la vârsta de 84 de ani, acum vreo 6-7 ani. Mi-a zis “copile, dacă vrei despre Caspari, hai că îți dau eu”, ea crescuse în casa Caspari. Ce a găsit a păstrat și când a auzit că mă ocup cu povestea Caspari, mi le-a dat cu totul mie”.

Casa Caspari

Tavi în momentul de față dorește să refacă clădirea Caspari cum era aceasta la început anilor 1900. Aceasta a fost pierdută de tatăl lui Friedrich Caspari, care a fost comerciant, într-un fel de faliment. Friedricha răscumpărat-o în 1907, a renovat-o, a extins-o și a păstrat-o până la naționalizare. Unde o parte din clădire a fost confiscată și o parte a fost donată/vândută, nu știu în ce formă, cu câteva zile înainte de naționalizare. „Caspari a aflat de la o rudă care era senator că vine naționalizarea, așa că a păstrat doar o parte, iar una a vândut-o. Așa mi-a zis Maya, așa o spun mai departe”, spune Tavi.

Totul de nouă ori

În perioada comunistă a fost o casă, cum sunt multe case ale Mediașului, împărțită în zece apartamente, unde stăteau zece familii. Etajul clădirii a fost vândut de către stat la un moment dat după Revoluție, cu interdicție de vânzare de zece ani.

„Încet, încet am cumpărat totul de la proprietari, nu am cumpărat nimic de la Statul Român. Pe măsură ce au decedat, plecat din țară sau mutat. Practic în acest moment, dacă reușesc să fac actele pentru ultimul apartament, urmează comasarea clădirii și refacerea acesteia. În acest moment, plătesc de nouă ori salubritatea, impozitele, contracte gaz-curent. Sunt în acest moment în curs de reziliere a contractelor și de comasare a celor pe care le dețin eu, de fapt sunt pe asociație, iar asociația o să-și facă un singur contract de gaz, un singur contract de curent”, spune Tavi.

Viziunea Casei Caspari

Casa este în continuă renovare, iar totul începe de sus. „Acoperișul este terminat, între timp am pus și panouri fotovoltaice în interiorul curții. Discutăm de zonă istorică, deși nu este un monument istoric în sine, dar respectăm reglementările. După comasare, viziunea mea este să am muzeul pe tot ce înseamnă etajul clădirii.

Este un spațiu de intrare pe partea dreaptă, acolo o să fie acces direct la scara interioară. În curte, în spatele scării de acces la muzeul este vechiul depozit de vin, vreau să-l păstrez ca specific de depozit. În spatele depozitului erau vechile toalete ale clădirii, vor rămâne ca anexe. Mai este ultima bucată a clădirii pe care vreau să o demolez, construită în 1974. În partea stângă, sunt două pivnițe, una va fi o cramă de model, cu sticle de vin din istorie. În spatele cramei va fi o mică sală de degustare de vin de 20 de locuri, în a doua bucată de pivniță.

În partea stângă, la parter vor fi birourile asociației, o să fie și două apartamente pentru musafiri și ultima clădire de pe stânga vine demolată, e construită în 1973, o construcție comunistă. În spate, în curte, vom pune, am calculat, zece butoaie de vin, care să fie unități de cazare, cu tot ce trebuie, undeva la 20-24 de metri pătrați un butoi, cu dormitor, toaletă, duș, încă mă gândesc dacă se poate încastra și partea de saună”, explică medieșeanul.

O clădire istorică care nu este gestionată de stat

Casa Caspari nu este pe persoană fizică. „Eu am lăsat clădirea asociației ca să poată să finanteze asociația, orice venituri din clădirea respectivă rămân în asociației și vin reinvestite de asociație, pe tot ce înseamnă parte de reparații, investiții, dezvoltare, inclusiv degustările vor fi pe asociație. Ca o clădire istorică, dar care nu este gestionată de stat. Un muzeu al replantării viilor în Europa nu cred că mai există.

Suntem în acest moment în lucru cu site-urile Caspari, Ambrosi și nucleul Transilvaniei pentru că acum îmi aparține și conceptul de promovare, ca să spun așa, al orașului Mediaș. L-am creat pentru comunitate, după care, cineva a decis că nu mai vrea și atunci l-am înregistrat pe asociație, în așa fel încât asociația să o poată exploata, monetiza și să genereze niște venituri care pot să meargă către partea de promovare a orașului, promovare a muzeului, practic tot conceptul dezvoltă puțin mai mult decât conceptul de vin, luând în calcul și istoria lui Hermann Oberth, cu muzeul și fundația Hermann Oberth din Germania.

Istoria Națională a gazului metan pe care o avem la Mediaș cu muzeul de Gaz Metan, Istoria Castelului și Turnului Trompeților. Deocamdată am o structură care este pe partea de vin dezvoltată, urmează să aloc timp pe partea de structură, de promovare și în celelalte direcții”, spune Tavi.

Donații pentru muzeu

Asociația va mai avea nevoie de câteva sute de mii de euro ca să terminăm de renovat clădirea. În primă fază aș avea nevoie de încă 60-70.000 de euro să termin fațada și să amenajez muzeul, acoperișul este făcut și pe măsură ce reușesc să deschid muzeul totul o să fie mai ușor. O să intrăm pe promovarea muzeului, pe încasări pentru muzeu, ce le vom face sub formă de donații. Tot ce intră în asociație cu excepția probabil a vânzării de brelocuri, magneți sau ce o fie pe acolo, vor fi sub formă de donații, inclusiv intrarea la muzeu va fi pe donație minimă.

Vechea Metropolă de vin a Transilvaniei

„Nu știu ce o să se întâmple în viitor, dar dacă există posibilitatea la un moment dat să refacem o parte din vii, ce se întâmplă cu viile deja plantate, deocamdată ținta este de promovare, de intrare în conștiința publică – a comunității, că am fost și putem fi în continuare și să promovăm “Vechea Metropolă de vin a Transilvaniei”.

În perioada următoare o să apară niște produse de promovare turistică, bazate și pe vin și pe restul liniilor de promovare, pe asociație; adică pahare personalizate, brelocuri, magneți. O parte dintre ele le-am și făcut, au fost prezentate la ultimul WeinFest. Ideea este să se rostogolească puțin povestea și istoria, că dacă noi nu o știm, degeaba mergem la alții să zicem uite cine am fost noi sau ce am avut noi”, spune Tavi.

 „Mediașul nu a avut până la conceptul pe care l-am dezvoltat o strategie coerentă de turism”

 „Mediașul nu a avut până la conceptul pe care l-am dezvoltat o strategie coerentă de turism, investiții din partea comunității și din partea administrației politice în turism sau în atragere de turiști. Eu cred că pentru a face acest lucru avem nevoie de o direcție specială de turism. Eu sunt pasionat de istoria orașului. Sunt născut și crescut la Mediaș. Mă interesează și ce las în spate pentru comunitate, nu doar ce fac pentru mine.  Istoria vinului poate promova Mediașul în toată lumea, nu doar în Europa. Nu există un alt oraș în Europa care se poate mândri cu ajutorul replantării Europei cu viță de vie”.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI