Legendara trupă Phoenix a revenit pentru a doua oară la Sibiu, după pierderea regretatului Nicu Covaci. Aici au recântat baladele rock nemuritoare, în formula pe care a lăsat-o moștenire „Marele urs”. Pentru că, vorba cântecului: „Fie să renască numai cel ce har are de-a renaște, curățit prin jar!”.
Moștenirea „Marelui Urs”
E sâmbătă seara, februarie. Timp de ascultat Phoenix. Iau repede ceva pe mine și fug către localul din zona centrală ce va fi pentru circa două ore „colivia” păsării ce renaște din propria ei cenușă. Ajung în fața localului, strâmb din nas că mi-am uitat tricoul semnat de Nicu Covaci, și îmi zic: „Ce să-i faci?… Data vitoare…”. Intru, localul este neîncăpător, aproape că nu ai să arunci o pană de chitară (sau canar) în mulțime. Adolescenți, mai puțini. Majoritatea lumii prezentă pare să fie trecută de 30 de ani.
Este ora opt fără ceva. Imediat va începe sala să răsune. Și vin pe scenă: Costin Adam (voce), Cristi Gram (chitară și voce), Lavinia Săteanu (vioară), Vlady Săteanu (bas) și Flavius Hosu (la tobe).
Repertoriul nemuritor
Unu, doi, trei… începe! Se aud cunoscutele acorduri ale piesei „Nunta”, concertul începe în forță, oamenii se încing în dans, fiecare cum știe; alții mai pe loc, alții mai destinși, fiecare se distrează după bunul său plac. După ,,Nunta” încep să curgă alte piese consacrate (nu neapărat în această ordine): Ciuleandra, Fată verde, Baba Novak, Apocalipsa, Mica Țiganiadă, Pașa Hassan, Strunga, Mugur de fluier, Negru Vodă (unde s-a respectat tradiția prezentării și punerii în valoare a fiecărui membru al trupei). Surpriza serii a fost interpretarea unei piese de pe noul album al trupei, intitulată: „Nemuritorul”.
Concertul s-a terminat cu întregul public care a fredonat legendara piesă La umbra marelui URSS, unde s-a ținut și un moment de reculegere pentru regretatul fondator al trupei, și cu clasicul Fie să renască.
„Sibiul este ca acasă pentru noi”
După terminarea concertului și o întreagă sesiune de autografe, oferite de toți membrii trupei, am ocazia să stau de vorbă cu solistul acestuia, Costin Adam, un munte de om și o voce care sparge paharul, cum a mărturisit odată Nicu Covaci.
Intrăm într-o zonă mai retrasă, liniștită, să-i fur câteva minute pentru un interviu. Vă place atmosfera din Sibiu? „Este superbă, Sibiul este ca acasă pentru noi. Cu atât mai mult, cu cât ne leagă foarte multe amintiri superbe. Prima dată, dragul meu, am venit în 2015, cu Nicu Covaci, unde am cântat cu Filarmonica Sibiu două piese. Este prima amintire și știu că trebuia să plecăm a doua zi, dar am plecat a patra”, spune râzând Costin Adam.
O operă rock dedicată carierei și vieții lui Nicolae Covaci
În timpul concertului, Costin Adam a pomenit de noul lor album „Nemuritorul”, așa că îi cer mai multe detalii despre acesta. „Va fi o operă rock dedicată carierei și vieții lui Nicolae Covaci. Îl vom evoca printr-un zbor al unei vieți, al păsării phoenix, una din cele infinite. Deocamdată sunt gata 57, din cele 77 de minute, anii pe pământ ai lui Nicolae. În plus, muzica va fi în 62 de bătăi pe minut, 1962, anul formării trupei. Da, ne-am gândit la multe subtilități pe care să le introducem, dar mesajul va rămâne constant același”. „Fie să renască, nu?”, îi spun. „Absolut”.
„A avut grijă să ne crească după chipul și asemănarea sa”
Nicolae Covaci a reușit, ca un bun gospodar, să își pregătească averea, ca să o dea mai departe unor oameni potriviți. „Da, și-a dorit foarte tare acest lucru. Cel puțin în ultimii șase ani de existență pământească, a tot amintit de acest aspect. Și a avut grijă să ne crească după chipul și asemănarea sa”, mărturisește solistul trupei..
„Plimbarea de noapte prin tot Sibiul”
Nicolae Covaci era o fire boemă. Îl întreb pe solist dacă își aduce aminte de o întâmplare din Sibiu cu maestrul său. „Au fost câteva beții, vrei să le povestesc acum?”, spune râzând omul din fața mea. „Se pot povesti?”, intervin cu zâmbet în colțul gurii. Acest trage aer în piept și spune: „Odată am fost cazați la un hotel unde toaleta era fix lângă pat. Și am căutat vreo șase ore un hotel unde toaleta să nu fie lângă pat. Nu pot să dau nume, dar a fost foarte interesantă atitudine, știi? Și plimbarea de noapte prin tot Sibiul…”
„Nu râde, că așa e, poate e o idee…”
În repertoriul trupei, Phoenix are piese dedicate lui Mihai Viteazul, lui Ștefan cel Mare. „Avem piese din toată istoria românească, de la Pavel Chinezul, la Baba Novac, până la Mihai Viteazul, până la… ce să-ți spun?”, spune liderul trupei. „Dar vă gândiți să vă dau ceva mai din zona transilvăneană? Nu știu, să cântați despre Avram Iancu, nu știu…”, îi spun. „Acum că ai zis, poate e o idee. (încep să zâmbesc) Nu râde că așa e, poate e o idee…”, răspunde artistul.
„Phoenix plus Sibiu, egal Love”
Ce urmează să faceți în continuare?. „Ne ducem și terminăm Nemuritorul. Și cântăm, cântăm pentru oameni, abia aștept”, spune entuziasmat solistul. „Ca să nu vă mai rețin, un mesaj de final pentru fanii voștri?” „Păi tocmai am postat când am coborât de pe scenă, un mesaj cu atitudinea publicului vizavi de În Umbra marelui URSS, piesa emblemă: Phoenix plus Sibiu, egal Love”.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
