Articol de Cosmin Pal și Vasile Alexandru
Galeriile sibiene s-au adunat, la prânz, pe Pietonala 1 Decembrie, în zona de terase, din imediata vecinătate cu centrul istoric al Aradului. Aproximativ 1500 de suporteri ai echipei au purtat steagurile roș-albe ale echipei favorite, formând o mare de culoare specifică. Așa cum ne așteptam, chiar am invadat Aradul! Sibienii au făcut spectacol pe arterele principale arădene. La fel ca la Festivalul Internațional de Teatru din urbea de Cibin, „actorii”, în fapt liderii galeriilor, au făcut reprezentații pirotehnice, coregrafii în masă, momente „muzicale”, toate îmbrăcate în steaguri și culorile echipei. Am asistat la o adevărată piesă de teatru pusă în scenă sau spectacol de zile mari.
Cuprinși de emoție, mai ales că în orașul lor avea loc prima finală de Cupa României din istorie, arădenii de toate vârstele au susținut și ei marșul nostru, impresionați de atmosfera creată de suporterii sibieni. În plus, culorile echipei noastre sunt la fel cu cele ale echipei locale, UTA Arad – Bătrâna Doamnă a fotbalului românesc, detronată de un deceniu de CFR Cluj, adversara noastră din finală, din postura de Campioana Provinciei (CFR are cu un titlul mai mult de campioană față de UTA Arad).
Aradul a fost cu Sibiul
Este de înțeles că arădenii au fost de partea noastră, în condițiile în care galeria CFR a fost destul de timidă și mai puțin numeroasă, iar atmosfera creată de susținătorii CFR nu a fost nici pe departe asemănătoare cu a noastră. Majoritatea „cetățenilor” din orașul „Bătrânei doamne” s-au alăturat stării de euforie și de speranță a suporterilor sibieni. Plus, bannerul nostru care deschidea drumul, alături de toboșari, a fost extrem de inspirat și bine ales. Nici că se putea mai bine în ceea ce privește promovarea Sibiului.
Într-adevăr, suporterii FC Hermannstadt au făcut cinste cum se cuvinte orașul de pe Cibin, prin cântece, comportat civilizat, interacțiunea cu localnicii și, mai ales, prin recuzita galeriei, una demnă de un eveniment cultural deosebit. „Sibiu, mândră cetate, îți aducem trofeul la noapte” a fost sloganul ultrașilor din tribunele oaspeților. Steagul cu trofeul a planat peste mesaj și parcă a încununat victoria pe care am avut-o. Dar nu disputa de pe teren am reușit să o câștigăm, ci pe cea a galeriilor. CFR-ul, deși a dominat pe teren, nu a înfrânt sufletele suporterilor roș-albi, care au strigat din toți rărunchii lor: „Să vină cupa, să vină cupa, să vină cupa la Sibiu!”, alături de banner-ul uriaș ce reda trofeul Cupei României în cetatea Sibiului, au fost piese de impact pentru suporterii sibieni.
Momentul Ardealului în fotbalul românesc
Atmosfera de pe străzile Aradului s-a mutat apoi în stadion, unde tonul a fost dat tot de ai noștri, în număr mult mai mare decât susținătorii CFR-ului. Sibienii au ocupat o peluza, au fost mai numeroși la tribuna a doua și cea oficială, în timp ce clujenii au ocupat peluza proprie, dar au ținut piept sibienilor prin coregrafia pusă în scenă. Toată peluza a fost în culorile alb-vișinii, clujenii având stegulețe în aceste culori.
În plus, s-a văzut ce înseamnă tradiția unei echipe, deoarece cântecele și încurajările au fost la unison. Noi am fost entuziaști, dar din păcate încă nu avem acea cultură a susținerii unei echipe. Să nu uităm că în acest an FC Hermannstadt împlinește primul deceniu din existența sa, însă sunt premise solide ca suporterii să crească și în ceea ce privește coregrafiile și cântecele de galerie. Oricum, au scris istorie la Arad prin tot ceea ce s-a pus în scenă. Clujenii, deși erau mai adunați, tot noi am dominat per total stadionul, care a răsunat de uralele, fluierăturile și strigătele galeriei noastre.
Totodată, suporterii arădeni au fost practic de partea noastră. Un lucru frumos a fost momentul în care ambele galerii au strigat la unison UTA Arad. Și, într-adevăr, Aradul a fost o gazdă exemplară. Deși a fost o luptă a galeriilor, nu a lipsit nici fairplay-ul din partea celor două rivale, și nu l-au oferit unora-altora, ci galeriei celor de la UTA Arad, care i-a primit pe frații ardeleni cu brațele deschise. A fost practic momentul Ardealului în fotbalul românesc în seara zilei de miercuri. Numele Bătrânei Doamne a răsunat din tot stadionul, arătând încă odată care este frumusețea fotbalului. Deși ambele echipe o putea avea ca rivală pe UTA, gândurile de recunoștință pentru ospitalitatea crișană nu au lipsit.
„O zi plină de sentimente, nerăbdare, bucurie, suspans, furie și dezamăgire”
Nu contează că echipa noastră a scăpătat pe teren, suporterii și facțiunile galeriei lui Hermannstadt nu s-au oprit în a spera, în a se gândi că locul lor nu este să stea pe banca învinșilor, deoarece învins ești atunci când tu decizi acest lucru, nu când decid alții, iar speranța, care se spune că moare ultima, nu moare nici după ce se termină meciul, chiar dacă tabela a descris altceva decât ceea ce au simțit suporterii sibieni.
Mai există o șansă la anul ca să arătăm cine suntem noi și ce putem face pe teren. Și cine știe, poate noaptea în care vom aduce Cupa României la Sibiu este mai aproape ca niciodată. După trei finale de Cupă pierdute de sibieni în istorie, va veni cât mai curând și momentul când vom cuceri trofeul, pentru că ne simțim tot mai aproape de el. Ce steaguri, ce lozinci, ce atmosferă au făcut sibienii, au arătat că o echipă tânără poate demonstra că maturitatea nu stă în vechimea clubului, ci în seriozitatea suporterilor și a galeriei.
Hermannstadt nu este o echipă veche, nu are tradiție ca CFR Cluj, dar are altceva: suflu nou și un public tânăr care a arătat că știe să iubească sportul rege și echipa lui locală. Dovadă, zecile de mașini și autocare care au bătut trei ore ca să-și susțină echipa concitadină.
Un lucru deosebit a fost prezența feminină numeroasă în marșul spre stadion. Am văzut familii întregi cu copii care au strigat: „Sibiul! Sibiul!” Am avut parte de o zi plină de sentimente, nerăbdare, bucurie, suspans, furie și dezamăgire, dar un lucru este sigur: FC Hermannstadt a reușit să unească mai mult un oraș care se mândrește a fi cosmopolit și mai mult decât tolerant cu minoritățile ce se află în interiorul cetății.
Poate nu am demonstrat că merităm să câștigăm prima cupă din istoria noastră, dar am demonstrat că putem strânge o galerie frumoasă, care poate să crească și să fie martoră la istorie. Și, lucru cel mai important, micii susținători ai echipei, adică copiii Sibiului, într-o zi vor da tonul în galerie și vor duce mai departe tradiția și istoria fotbalului sibian. Hai, Sibiul!
Sperăm ca a 4-a finală și, implicit trofeul, să ajungă la Sibiu. CFR Cluj – Circul Feroviar Român Cluj
Din păcate, județul Sibiu rămâne fără trofeu în fotbalul intern. Avem 3 finale de Cupa României pierdute, dintre care două de către FC Hermannstadt în decursul a 7 ani, și una de Flacăra Mediaș, și titlul de vicecampioană națională obținut de Societatea de Gimnastică Sibiu în 1931. Dar ne mândrim la nivel european, deoarece FC Inter Sibiu a câștigat Cupa Balcanică în 1991, iar Gaz Metan Mediaș a jucat în cupele europene în sezonul 2012 în UEFA Europa League.
Antrenorul sibienilor a declarat, la finalul partidei: „Trebuie să învățăm toți din această finală, este o experiență pentru toată lumea. Dar am făcut greşeli, asta este realitatea, chiar dacă în prima repriză a fost un joc destul de echilibrat la mijlocul terenului. Am reuşit să revenim în joc, dar pe final s-a întâmplat ce s-a întâmplat, s-a jucat fotbal prea puțin.
Nu s-a prea mai jucat pe final, cei de la CFR Cluj şi-au văzut interesul, conduceau cu 3-2. A fost un trofeu în joc, o participare în Europa League, obiectivul lor principal… ăsta este fotbalul. Dacă noi nu făceam greşeli, altfel era. Până la urmă, nu din cauza tragerilor lor de timp am pierdut noi această finală. Am pierdut finala din cauza greşelilor făcute de noi pe parcursul jocului”.
Inexplicabilă atitudinea clujenilor pe final de meci, când au folosit toate tertipurile pentru a trage de timp și pentru a provoca. Păcat, pentru că este cea mai titrată echipă a Ardealului, dar nu au făcut cinste fotbalului. Partida a fost prelungită cu 15 minute din cauza atitudinii fotbaliștilor clujeni și a lui Dan Petrescu. „Momentul decisiv al finalei a fost golul pe care l-am primit în debutul reprizei secunde, pentru că reuşisem să reducem din handicap. La 3-1 a trebuit să o luăm iar de la capăt… Dar chiar şi aşa am marcat…
Golul nostru al doilea nu a venit foarte târziu, dar ei au fragmentat jocul, şi-au văzut interesul şi nu vreau să vorbesc prea mult despre ce s-a întâmplat pe teren pe final”, a adăugat antrenorul Măldărășanu. Acesta le-a mulțumit spectatorilor pentru susținerea din această finală. „Publicul a fost senzațional, suporterii noştri, plus cei din Arad. Normal că suporterii neutri țin cu echipa outsider. Noi le mulțumim. Din păcate nu am reuşit să îi facem fericiți, dar asta este. Mă voi gândi zilele astea dacă voi continua aici, nu pot să spun acum, vedem ce se va întâmpla”, a precizat Măldărăşanu.
Ultimul act al ediției 2024-2025 a Cupei României s-a disputat în premieră la Arad, pe stadionul Francisc Neuman. CFR Cluj s-a impus în prima finală de Cupa României disputată pe stadionul „Francisc Neuman”, scor 3-2, și și-a trecut în palmares al 5-lea trofeu. Mohammed Kamara, Louis Munteanu și Beni Nkololo au marcat pentru clujeni, în timp ce Tiberiu Căpușă și Sergiu Buș au punctat pentru sibieni. AFC Hermannstadt a pierdut a două finală după cea din 2018, disputată cu Universitatea Craiova pe Arena Națională.
CFR CLUJ – AFC HERMANNSTADT 3-2
Au marcat: Mohammed Kamara (15′), Louis Munteanu (22′), Beni Nkololo (48′) / Tiberiu Căpușă (37′), Sergiu Buș (73′)
CFR Cluj: 89. Otto Hindrich (GK), 4. Leonardo Bolgado, 5. Daniel Graovac, 6. Sheriff Sinyan, 7. Mohammed Kamara (3. Aly Abeid 90+13′), 9. Louis Munteanu (27. Matei Ilie 90+8′), 17. Meriton Korenica (82. Alin Fică 81′), 18. Lindon Emerllahu, 45. Mario Camora (C) (13. Simao Rocha 81′), 88. Damjan Dokovic, 96. Beni Nkololo (93. Virgiliu Postolachi 81′). Rezerve: 21. Mihai Popa (GK), 3. Aly Abeid, 10. Ciprian Deac, 11. Adrian Păun, 97. Andres Sfaiț. Antrenor: Dan Petrescu.
AFC Hermannstadt: 25. Cătălin Căbuz (GK), 2. Vahid Selimovic (5. Florin Bejan 45′), 4. Ionuț Stoica (C), 7. Ianis Stoica, 8. Alessandro Murgia, 9. Aurelian Chițu (10. Cristian Neguț 45′), 15. Tiago Goncalves, 24. Antoni Ivanov, 29. Ionuț Biceanu (30. Nana Antwi 45′), 66. Tiberiu Căpușă (11. Sergiu Buș 73′), 96. Silviu Balaure (45. Robert Popescu 89′). Rezerve: 31. Vlad Muțiu (GK), 6. Kalifa Kujabi, 17. Dragoș Iancu, 27. Valerică Găman. Antrenor: Marius Măldărășanu.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
