Povestea lui Sammy este una fascinantă. A făcut parte din fanfara armatei din Liban, a relaționat cu lideri și personalități marcante ale lumii, a avut parte de situații limită, însă o vizită în Sibiu l-a făcut să renunțe la acest stil de viață și să își găsească locul și liniștea aici.
În prezent, Sammy face ceea ce iubește: gătește și organizează fel de fel de acțiuni caritabile. Pentru el, venirea în Sibiu a fost ca o a doua naștere, căci, spune el, ”în Liban muncești ca să trăiești, iar în țara noastră muncești și pentru a te bucura de viața”.
În anul 2014 a venit pentru prima dată în România, în urma unei colaborări cu ICon Arts Sibiu, iar din 2018 s-a stabilit permanent aici, întemeindu-și o familie frumoasă cu o româncă.
În cadrul fanfarei din armata libaneza, Sammy a fost instructor de muzică și cânta la trompetă: „Am avut armată obligatorie și mi-a plăcut mult fanfara militară. Noi nu suntem doar fanfară, noi mergem și la război; nu putem fi numai fanfară. Am încercat să cânt la trompetă și într-o lună am evoluat foarte mult. Am fost pus în protocolul de primire al liderilor. Tot ce am avut în viața mea s-a datorat armatei, pentru că am avut multe beneficii”, spune el.
”Familia a crezut că am murit și mi-a făcut mormânt”
– Sammy Agopian
Într-o lume în care atentatele cu bombă și ororile răfuielilor dintre diferite forțe paramilitare sunt ingeredientele de zi cu zi, Sammy are o experiență cu totul traumatizantă. „Când am avut 11 ani am trăit pe stradă și am mâncat din gunoi, își continuă el povestea. Doi ani de zile am fost dat dispărut de către părinți. Într-o zi, am mers cu mama și cei trei frați afară. În urma unei explozii, mama și sora mea au fugind într-o direcție, iar eu și fratele mai mic în direcția opusă. Familia a crezut că am murit și ne-au făcut mormânt. O asociație ne-a ajutat să stăm undeva și să mâncăm, iar într-o zi, am mers cu cineva de acolo să ne cumpere haine și acolo o femeie mi-a strigat numele în disperare. Era sora mamei.”
În ultimii doi ani din cariera militară, Sammy a participant la războiul contra teroriștilor. Mulți teroriști au încercat să vină în Liban, iar el și restul militarilor i-au blocat. Renunțarea lui la activitatea din armată a fost o decizie grea, căci era un om de bază și se implica activ în tot ceea ce făcea pentru siguranța celorlalți.
De pe linia frontului, în lupta cu teroriștii, la ”Chefi la Cuțite”
„Ne-am săturat de război. Libanezii au succes oriunde merg pentru că au creativitate. Am vrut să plec de acolo pentru a-mi întemeia o familie în liniște. Venind aici, am avut o prietenă foarte-foarte bună. Spun prietenă, pentru că nu mă gândeam nicio secundă că îmi va deveni soție. Avem trei băieți și sunt foarte fericit. La aproape 46 de ani am o nouă viață. Am reușit!”, spune el.
Sistemul educațional din Liban este unul bine dezvoltat, dar este și foarte scump, spune acesta. Un părinte trebuie să plătească 5.000 de dolari pe an la școala privată pentru un singur copil, iar pentru universitate este mult mai mult. De aceea, din păcate, mulți copii rămân fără educație.
Sammy spune că Sibiul i-a devenit acasă. De când s-a stabilit aici, a organizat numeroase activități caritabile, a gătit pentru copiii din centrele de plasament, dar și pentru bătrânii din azilele din Sibiu. Dacă până în 2018 gătitul îi era doar o pasiune, acum Sammy se mândrește cu cele mai gustoase preparate. El ne spune că a gătit și pentru comandamentul NATO din Sibiu. De altfel, a participat, în urmă cu un an, la emisiunea ”Chefi la Cuțite”.
E de nelipsit de la meciurile CSU, unde face spectacol cu trompeta. Toată lumea apreciază că știe imnul nostru și că un om ca el dă dovadă de patriotism: „Eu vreau să fiu un român bun, prietenii mei îmi spun: tu ești român, știi imnul românesc! Sunt români care nu îl știu. De 1 decembrie, am fost la un meci de baschet și am cântat imul românesc, iar lumea nu s-a așezat, au rămas cu drapelurile în mână și am început să cântăm „Treceți batalioane”, a mai spus acesta.
Gătitul cu iz de poveste
În 2019 a deschis un restaurant cu specific libanez în mall-ul Shopping City, însă din cauza pandemiei, a fost nevoit să îl închidă. Totuși, nu a renunțat la acest vis, de aceea are în plan deschiderea unui magazin tot cu mâncare libaneză, dar cu un număr limitat de preparate.
Sarmalele sunt preferatele lui și ne spune că, de când s-a căsătorit, nu și-a lăsat soția să gătească nici măcar odată.
O poveste de viață și de luptă cu provocările de zi cu zi, din care Sammy a ieșit de fiecare dată învingător. În ciuda tuturor obstacolelor prin care a trecut, el știe că liniștea pe care i-o oferă viața aici e cel mai prețios lucru pe care l-a dobândit și face ca fiecare zi să fie una specială. Atât pentru el, cât și pentru ceilalți, cu care interacționează. Ce poate fi mai seducător, decât o masă servită într-un viitor restaurant libanez, care are în spatele lui o poveste fascinantă despre cum să reușești să îți crești visele! Sammy e un învingător! Acum, e rândul nostru…
