Acum 31 de ani, a pornit marea Revoluție. În 16 decembrie 1989, la ora 19, poetul Ion Monoran a oprit un tramvai într-o stație din Timișoara și a tras de funia pantografului, strigând „Jos Ceaușescu!”. Conform presei centrale, circulația a fost atunci blocată și sute de oameni au plecat către Comitetul Județean al Partidului Comunist Român, scandând „Libertate!”.
16 decembrie 1989 a rămas în istorie ca marcând începutul sfârșitului pentru regimul condus de Nicolae Ceaușescu.
Revoluţia de la Timişoara, care a cuprins evenimentele din intervalul 16-20 decembrie 1989, a iniţiat procesul de dărâmare a totalitarismului din România, după cum precizează politologul Vladimir Tismăneanu în lucrarea „Despre 1989. Naufragiul utopiei” (Editura Humanitas, Bucureşti, 2009). „A fost momentul inaugural al seriei de acţiuni care aveau să culmineze la Bucureşti şi în alte oraşe în zilele de 21 şi 22 decembrie şi care au constituit efectiv o revoluţie ca modalitate de întemeiere a libertăţii (…) Născut din violenţă şi brutalitate, regimul pierea în chip violent şi brutal. Îşi dovedea, încă o dată, deficitul total de legitimitate şi proba natura ilegală, criminală, a existenţei sale”, subliniază Vladimir Tismăneanu, conform Hotnews.
Sute de răniți, la Sibiu
Sibiul a fost unul dintre orașele-martir ale României, cu 99 de morți și sute de răniți. În 22 decembrie, potrivit martorilor, a fost măcel în orașul de pe malul Cibinului. S-a tras foc direct în manifestanți. Sute de dosare au stat ani de zile clasate și încă nu se știe care sunt adevărații vinovați pentru vărsarea de sânge. Vasile Stanciu este unul dintre sibienii prinși în vâltoarea evenimentelor.
Într-un interviu acordat Sibiu100%, Vasile Stanciu a povestit că în decembrie ’89 avea 52 de ani. În acel moment, lucra piese de mobilier pentru hotelul Împăratul Romanilor. „Eram la serviciu și aveam treabă la director. Era în 21 decembrie. Știam că ceva nu este în regulă. Simțeam că plutește în aer regimul lui Ceaușescu, dar aveam multe lucrări pe care trebuia să le termin până de Crăciun. Se făcuse seară și ascultam Europa liberă. La un moment dat m-am dus să iau ziarul de la un chioșc din Piața Mare. Acolo erau trei băieți de vârsta fiului meu, care atunci avea 14 – 15 ani și strigau Jos Ceaușescu, jos Ceaușescu. Ca părinte, m-am dus la ei și i-am întrebat dacă știu ce strigă. Da, nene. Apoi le-am spus să nu mai strige că părinții lor ar putea avea probleme, ar putea fi luați, iar ei mi-au răspuns: Ba nu, nene, că e revoluție la Timișoara. M-am uitat la ei și le-am spus că, dacă e revoluție la Timișoara, să facem și noi în Sibiu. Alături de ei mergeam prin Piața Mare și le spuneam oamenilor: Fraților, la Timișoara este revoluție, haideți să facem și noi. Unii ni se alăturau, alții se uitau la noi ca la niște nebuni”, a povestit, pentru Sibiu100%, Stanciu.
Filmul Revoluției
Ziua următoare, în 17 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a convocat o teleconferinţă cu activul de partid şi de stat din judeţe şi anunţă că a dat ordin să se tragă. În Timișoara s-au auzit primele focuri de armă, până după miezul nopţii având loc lupte de stradă între civili şi militari şi fiind incendiate TAB-uri, tancuri şi magazine, arată un documentar Agerpres. De asemenea, pe treptele catedralei, un grup format din copii şi tineri civili încep să scandeze: „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”, „Vrem o ţară liberă!”. În timp ce pe 18 decembrie 1989 Nicolae Ceauşescu îşi începe vizita oficială în Republica Islamică Iran, în Timişoara vitrinele magazinelor sunt sparte, miliţienii sunt peste tot, iar militarii ordonă oamenilor să circule fără oprire, fiind împiedicaţi să stea în grupuri. Un grup de 30 de tineri a ieșit în faţa catedralei din Timişoara să repete colinde şi alte câteva sute de manifestanţi li se alătură, fluturând un steag din care fusese decupată stema comunistă.
După două zile în care armata, miliţia şi securitatea au încercat să reprime fără succes revolta, demonstranţii ocupă, la 19 decembrie 1989, centrul Timişoarei, din zona Piaţa Operei.
40 de cadavre ale unor victime ale represiunii din Timişoara, neidentificate, au fost transportate, în secret, de la morga Spitalului Judeţean Timiş în Bucureşti, unde, în noaptea de 19 spre 20 decembrie, au fost incinerate la crematoriul „Cenuşa”.
La 20 decembrie 1989, demonstranţii din Timişoara s-au grupat în Frontul Democratic Român, avându-i în frunte pe Lorin Fortuna (preşedinte), Ioan Chiş (vicepreşedinte) şi Claudiu Iordache (secretar general), cu scopul de a organiza mişcarea de rezistenţă. Dimineaţa, zeci de coloane de muncitori din întreprinderile oraşului se îndreaptă spre Piaţa Operei. În jurul orei 11, generalul Ştefan Guşe a ordonat retragerea tehnicii de luptă în cazărmi şi interzicerea folosirii armamentului din dotare. În jurul orei 13.00, coloanele de manifestanţi ajung în Piaţa Operei, iar militarii fraternizează cu ei. La ora 14.00, efectivele militare sunt retrase în cazărmi, iar autorităţile centrale şi locale nu-şi mai exercită autoritatea asupra oraşului. Astfel, Timişoara a devenit primul oraş liber al României.
În balconul Operei i s-au înmânat primarului Timişoarei revendicările protestatarilor: eliberarea arestaţilor, redarea cadavrelor familiilor care le revendică, demisia lui Nicolae Ceauşescu, circulaţia liberă a oamenilor şi a ideilor.
Nicolae Ceauşescu a revenit din vizita oficială din Iran şi a decretat instituirea stării de necesitate. La 20/21 decembrie 1989, Comitetul Municipal al Partidului Comunist Român (PCR) a decis organizarea, în Piaţa Republicii (Piaţa Palatului) din faţa sediului Comitetului Central al PCR, a unui mare „miting popular” care să condamne „acţiunile huliganice” de la Timişoara.
Conform Agerpres, desfăşurarea mitingului a fost transmisă în direct la radio şi televiziune, în timp ce de la balconul Comitetului Central al PCR, Ceauşescu a început un discurs despre realizările „societăţii socialiste multilateral dezvoltate” şi despre binefacerile regimului comunist. Discursul este întrerupt de huiduieli şi fluierături ale grupurilor de protestatari, constituite spontan.
În acelaşi timp, Elena Ceauşescu a făcut încercări disperate pentru a-i linişti pe participanţi. Nicolae Ceauşescu a părăsit balconul de la care vorbea, iar transmisia de la radio şi televiziune a fost întreruptă. După câteva momente, Ceauşescu a reapărut în balconul Comitetului Central şi şi-a reluat cuvântarea. Conform aceleiași surse, într-un act de disperare, Ceauşescu a promis „măsuri de creştere a nivelului de trai”, între care majorarea retribuţiei minime cu 200 lei pe lună şi a alocaţiei pentru copii cu 30 şi 50 lei în raport cu numărul de copii şi venituri.
Pe străzile din jur, mii de oameni au manifestat pentru democraţie şi împotriva dictaturii. La ora 14.00, în centrul oraşului, au apărut primele blindate şi autoamfibii.
În cursul serii, demonstranţii, majoritatea tineri, s-au adunat în apropierea Hotelului Intercontinental din Piaţa Universităţii, unde au ridicat o baricadă în faţa dispozitivului de intervenţie. Forţele de ordine au primit ordinul să „cureţe zona”. În cursul nopţii, s-a tras asupra demonstranţilor de la „Intercontinental” şi din Piaţa Universităţii, fiind înregistraţi morţi şi răniţi. De asemenea, numeroşi manifestanţi au fost arestaţi şi duşi la închisoarea Jilava, din apropierea Bucureştiului.
La Braşov, câteva zeci de mii de oameni se adună în faţa Comitetului Judeţean al PCR, iar la Sibiu, unde prim-secretar al organizaţiei judeţene a partidului era Nicu Ceauşescu, fiul lui Nicolae Ceauşescu, au ieșit în stradă câteva mii de manifestanţi.
La primele ore ale zilei de 22 decembrie 1989, marile uzine bucureştene îşi încetează activitatea. Grupuri masive de muncitori de la Griviţa Roşie, Vulcan, 23 August, Pipera, Republica, Întreprinderea de Maşini Unelte şi Ansamble Bucureşti s-au îndreaptat spre centrul Capitalei.
Nicolae Ceauşescu a anunţat sinuciderea generalului Vasile Milea, numindu-l trădător şi acuzându-l că a „sabotat aplicarea măsurilor şi a lucrat în strânsă legătură cu străinii”. La ora 10.59, postul de radio a anunţat instituirea, prin decret prezidenţial, a „stării de necesitate” pe întreg teritoriul României.
Mii de cetăţeni au pornit spre centrul oraşului. Acela a fost momentul în care trupele mecanizate din Bucureşti părăsesc locurile de dispunere stradală din preajma sediului Comitetului Central şi s-au îndreaptat spre cazărmi. Armata, rămasă fără comandant, a acceptat primul semnal de retragere dat de generalul Victor Atanasie Stănculescu, prim-adjunct al ministrului apărării.
În acele momente, sutele de mii de manifestanţi au scandat „Armata e cu noi!” şi intră în Piaţa Republicii. O parte dintre manifestanţi au forţat intrările şi au pătruns în sediul Comitetului Central. La ora 12.06, Nicolae şi Elena Ceauşescu, însoţiţi de Manea Mănescu, Emil Bobu, generalul Marin Neagoe şi două gărzi de corp au părăsit clădirea CC al PCR, la bordul unui elicopter. În jurul orei 15.00 au fost arestaţi lângă municipiul Târgovişte, la 80 km nord de Bucureşti, potrivit volumului „România 1989-2005. O istorie cronologică”.
Agerpres mai arată că, în jurul orei 13, sediile Radioului şi Televiziunii Române au fost ocupate de manifestanţi, postul de radio transmiţând în direct evenimentele. Televiziunea şi-a început emisia având în platou un grup de manifestanţi în frunte cu actorul Ion Caramitru şi poetul Mircea Dinescu.
În intervalul orar 14.15 şi 16, unităţi ale armatei au fost trimise să asigure paza unor obiective importante din Capitală: Televiziunea Română, Casa Scânteii, sediul Comitetului Central, Banca Naţională a României, Radiodifuziunea Română, Palatul Telefoanelor, alte instituţii şi unităţi de interes strategic. Conform ordinelor primite, blindatele au arborat tricolorul, iar militarii au purtat brasarde tricolore.
În cursul serii s-a constituit Consiliul Provizoriu al Frontului Salvării Naţionale, care a preluat întreaga putere în stat, cu scopul „instaurării democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român”. Acesta avea o structură provizorie formată din 39 de persoane, printre care Ana Blandiana, Doina Cornea, Dumitru Mazilu, Mircea Dinescu, László Tokés, Dan Deşliu, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Dan Marţian, Cazimir Ionescu, Domokos Geza şi Ion Iliescu. Consiliul Provizoriu al Frontului Salvării Naţionale adresează, seara, un „Comunicat către ţară”, prin care a anunţat dizolvarea tuturor structurilor de putere ale regimului comunist şi face cunoscut un program vizând democratizarea vieţii politice şi sociale în România: abandonarea rolului conducător al unui singur partid politic şi instituirea pluralismului politic; organizarea de alegeri libere; separarea puterilor în stat; elaborarea unei noi Constituţii; promovarea liberei iniţiative în economie; respectul deplin al drepturilor şi libertăţilor omului etc.
În cursul nopţii de 22 spre 23 decembrie a început să se tragă în mai multe puncte din Bucureşti, înregistrându-se victime în rândul armatei şi populaţiei. Sediul Televiziunii este atacat în forţă şi pentru puţin timp emisia este întreruptă.
În schimbul de focuri din Piaţa Republicii, trăgându-se din clădirea fostului Palat Regal, ce adăpostea Muzeul de Artă, spre clădirea CC al PCR şi asupra mulţimii din piaţă, a fost incendiată clădirea Bibliotecii Centrale Universitare.
Soţii Ceauşescu, reţinuţi de miliţieni, au fost transferaţi de la sediul Inspectoratului de Miliţie la Unitatea Militară 01417 din Târgovişte.
În data de 24 decembrie 1989, CFSN a adoptat măsuri excepţionale: încetarea completă a focului pe întreg teritoriul ţării; predarea armamentului aflat în posesia civililor către unităţile militare; integrarea unităţilor Ministerului de Interne în structura Ministerului Apărării Naţionale.
Fiind Ajunul Crăciunului, posturile de radio şi televiziune au transmis, pentru prima dată după mai bine de patru decenii, colinde şi cântece religioase.
De Crăciun, pe 25 decembrie 1989, TVR a anunţat că Elena şi Nicolae Ceauşescu au fost judecaţi de un Tribunal Militar Extraordinar.
La Târgovişte, în incinta unei unităţi militare, s-a desfăşurat procesul intentat de statul român lui Nicolae Ceauşescu, preşedinte al României (1974-1989), şi Elenei Ceauşescu pentru infracţiunile de genocid, subminare a puterii de stat, subminarea economiei naţionale, infracţiunea de distrugere a bunurilor obşteşti, prin distrugerea şi avarierea unor clădiri, explozii în oraşe etc., încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci străine. În urma sentinţei, cei doi au fost executaţi prin împuşcare în după-amiaza aceleiaşi zile.
