Adam Nicoleta. Am cunoscut-o de curând. Modestă, sinceră și energică. Așa aș caracteriza-o, în doar trei cuvinte, dar povestea ei merită pagini întregi.
Poate credeți că drumul spre succes nu a fost chiar așa greu, însă de la o copilărie marcată de greutăți și până la obținerea titlului de „Cel mai bun portar din lume” la Mondialul de fotbal de stradă din SUA, Nicoleta a demonstrat că pasiunea și perseverența pot transforma visele în realitate. La doar 23 de ani, portarul echipei feminine de fotbal FC Hermannstadt și-a câștigat locul nu doar în inima echipei, ci și în inimile celor care au fost martori la lupta ei continuă pentru a-și atinge visurile.
Și totuși, dintre atâtea sporturi, Nicoleta a ales fotbalul. Și nu regretă nicio secundă: „Îmi place foarte mult sportul, dar în momentul când am ieșit pe teren și am văzut cum joacă băieții fotbal, m-am uitat la portar și instant mi-am dat seama că vreau să fiu ca el. Am două momente importante în viața mea: primul este când am luat contact cu o echipă feminină de fotbal, iar al doilea moment semnificativ, care a fost răsplata după mulți ani de muncă, a fost anul trecut, când am participat la Mondialul din SUA și am obținut titlul de Cel mai bun portar din lume la fotbalul de stradă. Nu pot explica prin cuvinte ce am simțit. Am plâns toată ziua”.
O lume limitată când vine vorba de fotbalul feminin
Anul acesta a reușit să obțină titlul de Cel mai bun portar din Europa și se simte mai împlinită ca niciodată. Deși au fost multe momente grele în care se gândea că acest sport nu este pentru ea, Nicoleta a luptat neîncetat, iar răsplata a fost mult mai mare decât și-ar fi imaginat: „Au fost mulți oameni care m-au judecat și m-am confruntat mult cu bullying-ul. Toți spuneau că fotbalul e pentru băieți și mă sfătuiau să mă îndrept spre alt sport. Încă simt că mulți cred că femeia e făcută să stea la cratiță. De asemenea, sunt mulți care vin la meciuri doar ca să ne înjure. Îmi amintesc că, într-o repriză întreagă, cineva a stat în spatele meu doar ca să mă jignească. Am fost foarte emotivă, dar fotbalul m-a călit. La început, plângeam la fiecare meci. Emoțiile încep cu două zile înainte de meci”.
Viitorul sportului sibian stă și în mâinile Nicoletei. Însă viața ei nu se reduce doar la fotbal. După ce a absolvit două specializări ale Facultății de Sport (Sport și performanță motrică, respectiv Educație fizică și sport), tânăra urmează să devină profesoară de sport la clasele primare din Școlile nr. 21 și nr. 8. În prezent, este în anul al II-lea de masterat la Antrenament și performanță.
„Pentru mine, este o gură de aer. Dorința mea este să îi includ și pe copiii care stau deoparte și pe care colegii îi ignoră. Știu ce înseamnă acest lucru, iar eu sunt gata să schimb asta și să formez oameni. Pentru a termina cele două facultăți, am lucrat ca menajeră în diverse locuințe. Și acum mă împart între antrenamente, curățenie, facultate, masterat și o grupă de junioare cu care lucrez. Plec la 7 dimineața și mă întorc la 22, iar de la 22 până la 24 învăț pentru Titularizare. După ce voi termina acest masterat, vreau să urmez unul în Kinetoterapie. Sunt și jucătoare a naționalei de fotbal de stradă și încerc să ajut prin promovare și nu numai. De exemplu, luna viitoare vom participa la Campionatul Mondial care se ține la Seul”, povestește Nicoleta.
Povestea Nicoletei Adam este o sursă de inspirație nu doar pentru cei din lumea sportului, ci pentru oricine se confruntă cu provocările vieții. Sibianca a primit un tricou special când a devenit Ambasador al Sibiului, dar nu a apucat să se bucure prea mult de el, deoarece a făcut un gest măreț pentru echipa sa. A scos tricoul la licitație pentru a strânge fonduri necesare participării la Campionatul Mondial din Seul.
Printre atâtea încercări, Dumnezeu a scos în calea Nicoletei oameni inimoși. Vrea o viață mai bună. Mi-a spus de multe ori că este binecuvântată de mică pentru că în calea destinului său au apărut oameni care au contribuit la ce este ea în prezent. Categoric, acesta este doar începutul, ne „avertizează” ea.
„Acum 3-4 ani mă întrebam dacă voi zbura vreodată cu avionul sau dacă voi ajunge să văd o țară străină”
„Dacă aș putea să îi dau un sfat Nicoletei de la 15 ani, i-aș spune: Nu te opri! Continuă să faci ceea ce faci, pentru că ești pe drumul cel bun. Bucură-te de fiecare moment, de fiecare mică victorie. Acum 3-4 ani mă întrebam dacă voi zbura vreodată cu avionul sau dacă voi ajunge să văd o țară străină. În doar un an, am reușit să vizitez trei țări diferite: America, Scoția și Polonia. Acum, vreau să ofer aceeași șansă și altor fete. De ce să mă bucur doar eu? Vreau să lupt pentru ca și ele să trăiască experiențele pe care le-am trăit eu”, transmite Nicoleta.
„Pentru mine, acum începe viața”
Tânăra mărturisește că pentru ea, viața începe acum: „Pe la 14 ani am aflat că se fac selecții pentru echipa de fotbal feminin. Cineva ne-a promis că sâmbătă, la ora 15, vor avea loc selecțiile. În Sibiu ploua torențial, iar eu veneam din Rășinari. Nu aveam bani de bilet ca să ajung la întâlnire, așa că mi-am luat inima în dinți și m-am urcat în autobuz fără bilet. Evident, la scurt timp m-au dat jos. M-am așezat pe o bancă și m-am întâlnit cu o vecină. Ea mi-a dat 2 lei să merg la Sibiu, dar era deja prea târziu. Cu toate acestea, am reușit să ajung în Parcul Sub Arini, unde trebuiau să aibă loc selecțiile, dar nu era nimeni acolo. Am fost foarte dezamăgită.
Pentru mine, acum începe viața. Am lucrat de la 14 ani și la un moment dat, am avut un loc de muncă unde am întâlnit o doamnă foarte sufletistă, pentru care lucram atunci. Ea m-a încurajat să nu renunț la sport și m-a învățat cum să-mi fac viața frumoasă. Când am fost în Olanda și am devenit campioană europeană, am primit vestea că a decedat. A fost o persoană extrem de importantă pentru mine”, încheie sportiva.
În ultimul an de liceu, a întâlnit o profesoară excepțională, care i-a deschis ochii și i-a schimbat complet perspectiva asupra învățatului.
„Cu ajutorul unor oameni deosebiți, am reușit să îmi iau Bacalaureatul, chiar dacă am venit dintr-o școală profesională. În ultimul an, am întâlnit o profesoară minunată care mi-a deschis ochii și mi-a schimbat perspectiva asupra învățatului. Până atunci, credeam că trebuie doar să iau nota cinci pentru a trece clasa, fără să realizez că pot aspiră la mai mult. Mă gândeam că nu am ce căuta la liceu, dar acum sunt pe cale să finalizez a doua facultate. Îmi amintesc prima oră de matematică, când nu știam nimic și am fost surprinsă că, în două-trei luni, am ajuns să fiu olimpică la nivel național. Am studiat matematică șase ore pe zi și am avut ca obiectiv principal să îmi iau Bac-ul. Nu mi-am imaginat niciodată că voi deveni cine sunt astăzi. Sunt extrem de mândră de realizările mele și știu că în spatele lor se află o muncă imensă”.
Fie ca aceste rânduri să inspire și alți copii și tineri care, din păcate, nu sunt încurajați și susținuți să facă ceea ce își doresc. Deși sibianca a câștigat medalii peste medalii și participă la numeroase competiții, nu și-a uitat valorile morale. Este o lecție de modestie, o învățătură că indiferent cât de sus urcăm pe scara vieții este esențial să nu uităm de unde am plecat și de obstacolele prin care am trecut, căci ele sunt adevărate lecții de viață. Indiferent de situația financiară, așa frumos se aranjează lucrurile în viață încât nu ai nevoie de bani pentru a avea parte de momente frumoase, ci de oameni calzi, oameni cu suflet.
