8 Martie este Ziua Femeii, și mai ales Ziua mamei, iar fiecare dintre noi am venit de la școală măcar o dată cu o felicitare pentru mama. Indiferent de vârstă, trecut și provocări, mamele ne rămân în inimă.
Legătura dintre mamă și copil este specială și dificil de descris în cuvinte. Și aceasta pentru că între cei doi se creează o conexiune puternică, invizibilă, iar puterea și dragostea unei mame pentru pruncul său este nemărginită.
Dar pentru a da naștere, în condiții de siguranță, asistentele și doctorii care îi sunt alături mamei în momentele nașterii sunt cei mai importanți oameni. În acele clipe, toate mămicile își pun încrederea și nădejdea în cunoștințele acestor persoane, care își dedică viața aducerii vieții.
Mama care ajută mamele să dea viață celui mai prețios dar din lume: copilul
Despre mame, naștere și puterea femeii am vorbit cu Teodora Popescu, Asistent Medical Șef pe Secția Clinică Obstetrică Ginecologie din cadrul SCJU Sibiu. Secție în care medicii și asistenții dedicați se străduiesc să aducă pe lume ”puiul de om”. Mediul în care auzi primul scâncet al omului tocmai venit pe lume, dar și, uneori, din păcate, locul de maximă durere.
„Cea mai frumoasă parte în această meserie este că avem posibilitatea să vedem rezultatul muncii noastre, iar primul plânset al copilului este o senzație pe care doresc să o simtă fiecare femeie, pentru că este ceva unic. Chiar dacă ai 10 copii, de exemplu, senzația este unică pentru fiecare. Pentru că e un moment pe care îl aștepți timp de nouă luni. Nouă luni de zile aștepți și nu știi cu cine te întâlnești, iar senzația în care îți strângi copilul la piept și auzi primul sunet pe care îl scoate e ceva cu totul special. Cu siguranță aceste lucruri fac această meserie frumoasă. Din nefericire, sunt și cazuri mai triste, nașteri premature, diverse malformații, însă și pentru acestea depunem aceleași eforturi”, ne spune asistenta.
Să lucrezi zi de zi într-o astfel de secție presupune să fii uman, să dai tot ce poți și să consiliezi pacienta, să o înțelegi și să ai multă răbdare cu ea. Asistenta Șefă mărturisește că o calitate pe care trebuie să o aibă oricine lucrează într-un spital este empatia, să înțelegi pacientul și să te pui în situația lui: „Pentru mine, cel mai important este să tratezi fiecare pacientă gândindu-te că tu sau o persoană dragă ar fi în locul ei. Aceasta ar trebui să facă tot personalul medical. La noi pe secție există empatia aceasta. Iar faptul că majoritatea suntem femei, ne face să știm prin ce trece o pacientă. Știm ce simte o pacientă, îi înțelegem anxietățile și trebuie să fim acolo lângă ea pentru orice. Sarcina nu e o boală. Cele nouă luni sunt cele mai frumoase luni din viața unei femei”.
„Din clasa a VIII-a am știut că asta trebuie să fac”
„Eram în clasa a VIII-a când am participat la concursul Sanitarii pricepuți. Atunci a fost primul meu contact cu acest domeniu. Este oricum o diferență când înveți despre asta la biologie și alta când practici. M-am simțit atrasă și am zis că asta e ramura pe care vreau să merg, să lucrez. De 26 de ani lucrez în Maternitate și îmi place foarte mult”, își mărturisește bucuria misiunii sale Teodora Popescu.
Fiecare meserie presupune un anumit stres, dar știind că de tine poate depinde viața unui copil, te încarcă și mai mult emoțional, căci de multe ori te simți responsabil pentru starea pacientei și pentru evoluția sarcinii.
Am întrebat-o pe Teodora Popescu cum își găsește echilibrul, cum se detașează de serviciu când ajunge acasă, lângă cei dragi, care și ei, la rândul lor, au nevoie de ea: „La început luam cu mine tot ce vedeam aici. Vedeam foarte multe lucruri. Treptat, am început să iau viața așa cum e ea. Sunt unele lucruri pe care nu le putem controla noi, deși ne străduim. Trebuie să te detașezi, însă este foarte greu. Este dificil să te separi; nu poți ieși pe această ușă fără să te mai gândești la ce ai de făcut. Pleci și, în drum spre casă, te întrebi în minte dacă ai făcut tot ce puteai, dacă puteai să faci mai mult ori dacă e bine ce ai făcut. Nu te poți rupe total de meserie, de oameni. Țin minte că la început plecam acasă și mă gândeam: Oare e bine cum am făcut injecția? Oare s-a simțit bine? Abia așteptam să vină următoarea zi, să văd cum se simt pacientele. Nu este pentru oricine această meserie, pentru că este un domeniu în care trebuie să nu te pierzi în cazul unei urgențe, să știi pe ce să pui mâna. Sunt persoane care se pierd cu firea. Aici trebuie să fii uman, să îți pese de oameni și să îl ajuți să treacă prin suferință, când e cazul, mai ușor.”
De la pregătirea pentru naștere și până la externarea din spital, asistentele sunt alături de mame, căci emoțiile și stările sunt puternice, iar faptul că știi că ai un specialist cu suflet care este lângă tine te liniștește. Privind per ansamblu, este o călătorie în care pacientele puternice sunt însoțite de femei și mai puternice.
„Înainte de naștere, toate pacientele sunt nerăbdătoare și anxioase, pentru că emoția nașterii este puternică, iar după, sunt fericite, zâmbitoare și ușurate. Durerile nașterii sunt foarte mari și totuși se uită. Cred că dacă durerile nu s-ar uita, multe femei ar ezita să mai dea naștere celui de-al doilea copil. Este un lucru greu de înțeles cum se pot uita niște dureri crunte”, își continuă mărturisirea Asistenta Șefă.
Am rugat-o pe Teodora să descrie această muncă în doar trei cuvinte. Cu multă emoție, ne-a spus că empatia, răbdarea și viața caracterizează efortul tuturor celor care lucrează pe secție.
Bărbații, dornici să fie prezenți la naștere
Potrivit Asistentei Șefă, deși mulți bărbați vor să fie în sala de operație și să asiste la cel mai intens moment, totuși ea nu se recomandă această opțiune: „Părerea mea este că mai bine să nu asiste. Este un moment în care femeia trece prin niște momente destul de dureroase din punct de vedere fizic. Bineînțeles, cine dorește, poate să asiste fără probleme. Femeia are o rezistență mult mai mare în comparație cu bărbatul; ele suportă durerile mult mai bine. Cred că de aceea Dumnezeu a dat ca noi să naștem, pentru că femeile suportă mai mult durerea”.
