România a reușit un progres fantastic, din punct de vedere al pandemiei de coronavirus, odată cu vaccinarea unui procent considerabil din populația eligibilă. În acest moment vorbim despre circa 4,5 milioane de persoane vaccinate, din care peste 3,6 milioane de români au schema de vaccinare completă. Dacă adăugăm și cei peste 1 milion de români care au trecut prin COVID și au căpătat o minimă imunitate, putem înțelege de ce răspândirea noului coronavirus a scăzut atât de mult încât nu mai avem raportate decât câteva cazuri pe județ, într-o zi.
În urmă cu un an, tuturor ni se părea de domeniul SF apariția unui vaccin mai devreme de 2 – 3 ani, date fiind procedurile anevoioase necesare dezvoltării, testării și aprobării unui astfel de produs medical. Șansa a făcut ca tehnologia mARN să fie deja în dezvoltare, iar producerea acestor vaccinuri să poată fi grăbită. Acum, vedem viitorul cu alți ochi.
Faptul că județul Sibiu se află printre județele fruntașe în vaccinare este, dincolo de limbajul ușor comunist, o realitate care ar trebui să ne bucure. Sibienii dovedesc că sunt suficient de inteligenți, astfel încât să înțeleagă importanța acestui gest. Mai sunt însă multe de făcut în direcția asta.
În primul rând, trebuie să spunem că orașele au contat majoritar în atingerea unui procent de peste 30% din populație vaccinată. Sibiul este pe primul loc în județ, cu un procent care îl plasează pe locul al doilea pe țară, după Cluj Napoca. Și celelalte orașe din județ au procente bune din populație vaccinate. În schimb, comunele, satele, îndeosebi cele îndepărtate de Sibiu, suferă din cauza distanței, a lipsei de comunicare din partea autorităților și, evident, din cauza mesajelor anti-vaccinare. Mai există, de asemenea, o categorie de persoane din mediul urban care sunt sceptice în privința vaccinării, motivele fiind destul de asemănătoare. Optimismul care s-a instalat printre oameni, odată cu scăderea numărului de cazuri, este și el de vină. „S-a terminat, nu mai e nevoie să mă vaccinez”, am auzit de la mulți.
Din aceste motive, mi se pare de bun simț să revin cu câteva informații importante, pentru cei care încă nu s-au vaccinat:
1. Boala nu a dispărut, chiar dacă numărul de cazuri este tot mai mic. În ATI încă mai ajung pacienți, iar unii dintre aceștia mor și vor mai muri. Cei mai mulți dintre noi nu ne mai îmbolnăvim pentru că ne-am vaccinat, nu pentru că virusul a obosit, dar niciodată nu vom ști cine urmează pe drumul către ATI.
2. Transmiterea virusului de către o persoană nevaccinată este mai probabilă, după cum spun specialiștii, astfel că riscul de a îmbolnăvi un om cu comorbidități și a-i provoca moartea este uriaș. Cei care nu se vaccinează ar trebui să-și asume și rolul de transmițători de boală.
3. Rezultate epidemiologice foarte bune în astfel de cazuri se obțin când procentul de vaccinare este foarte mare, iar rata de răspândire a virusului scade până aproape de zero. Vezi bolile provocate de virusurile anterioare, care au fost eradicate. Este important fiecare om în acest proces, pentru că nu contăm doar ca indivizi, ci și ca specie.
4. Reacțiile adverse sunt minore sau inexistente, o dovedește statistica din România și din lume. Riscurile sunt dominate copleșitor de beneficii, orice medic bine intenționat o poate spune. O discuție cu un om vaccinat ar putea liniști pe cei care încă mai au îndoieli.
5. Medicina este o știință care a salvat și salvează vieți în continuare. Cu ajutorul ei speranța de viață a crescut de la 40 – 50 de ani la peste 70 de ani, în România. Cu ajutorul medicilor și oamenilor de știință copiii nu ne mai mor de boli precum malaria sau febra tifoidă. Cu ajutorul medicamentelor, sunt bolnavi de cancer care au o viață lungă.
În aceste condiții, de ce ar vrea cineva să aștepte virusul cu pieptul gol, ca la război, fără să se vaccineze, în speranța că va supraviețui?
