Dermatita de contact este o afecţiune cutanată inflamatorie apărută după contactul pielii cu anumite substanţe chimice, numite alergene.
Majoritatea acestor reacţii cu sunt iritative, iar numai aproximativ 20% sunt de natură alergică. Dermatita de contact se instalează la mai multe zile, săptămâni sau luni de contact cu substanţa respectivă. Pielea devine mai roşie (eritematoasă), frecvent apar vezicule, iar pruritul este constant. În urma gratajului (scărpinatului) veziculele se sparg. Dacă expunerea persistă, leziunile cutanate se cronicizează, pielea devine mai groasă (lichenificată). Reacţia este mai pronunţată la locul de contact, dar poate să erupă şi în alte regiuni cutanate. Unele zone cutanate sunt afectate mai frecvent, ca de exemplu pleoapele, organele genitale, gâtul, mâinile pe porţiunea interdigitală şi dorsală a degetelor. Această predilecţie este explicabilă prin faptul că în aceste zone pielea este mai subţire. Din aceleaşi motive, pălmile, tălpile şi scalpul sunt rar afectate.
La unii pacienţi dermatita de contact se manifestă numai în zonele expuse de soare, fiind numită dermatită de fotocontact.
Dermatita alergică de contact poate să apară la orice vârstă, dar este mai frecventă la persoane de vârstă medie. Pacienţii cu dermatită atopică sunt predispuşi la dermatită de contact din cauza scăderii capacităţii proctoare a pielii. Nu este mai frecventă la pacienţii care suferă de alte alergii, ca de exemplu alergie la polen, acarieni, alimente sau medicamente. Este cea mai mai răspândită boală profesională.
Aproximativ 3.000 de substanţe chimice pot cauza dermatită alergică de contact. Acestea sunt conţinute în special în cosmetice, detergenţi, solvenţi, uleiuri, bijuterii, medicamente, îmbrăcăminte, materiale de construcţii. Datorită utilizării îndelungate a mănuşilor de cauciuc, personalul medical este frecvent sensibilizat la latex. Substanţele care provoacă cel mai frecvent dermatită de contact sunt: nichel, tiomersal, parfumuri, cobalt, formaldehidă, balsam de Peru, colofoniu, isotiazolonă, crom şi tiuramix.
Nichelul, cromul si mercurul sunt metalele cele mai alergizante. Nichelul este prezent în toate metalele albe, bijuterii, fermoare, ceas de mână catarame, nasturi de metal. Soluţiile pentru lentilele de contact pot conţine mercur. Pacienţii sensibili la mercur trebuie să folosească soluţii pentru lentile de contact care nu conţin mercur. Oţelul inoxidabil şi aurul de 14 karate sunt recomandate ca alternative în locul nichelului.
Vopselele de păr, ojele, cremele de faţă şi de corp, parfumurile pot cauza dermatită alergică de contact. Soluţia de permanent pentru coafură conţine parafenilendiamină şi monothioglicolat. Vopselele textile pot conţine şi ele aceste substanţe. Cremele de faţă şi de corp conţin paraben sau tiomersal, substanţe conservante care cauzează frecvent iritaţii, urmate de sensibilizare. Parfumurile din diferite cosmetice, apă de colonie pot fi deasemenea sensibilizante.
În toate cazurile de dermatită de contact la cosmetice sunt recomandate produsele hipoalergenice. Ele nu conţin nici coloranţi, nici parfumuri; se găsesc în farmacii şi drogherii.
Cea mai frecventă cauză farmacologică a dermatitei de contact este neomicina, folosită în cremele antibiotice pentru aplicare cutanată. Penicilina, streptomicina, anestezicele locale, conservanţii din creme sunt alte cauze relativ frecvente. Cele mai expuse categorii profesionale la aceste substanţe sunt personalul medical auxiliar, medicii, stomatologii şi farmaciştii şi muncitorii din industria farmaceutică.
Istoricul bolii şi aspectul erupţiilor cutanate orientează medicul şi pacientul spre diagnosticul de posibilă dermatită de contact. Localizarea dermatitei este deseori sugestivă pentru contactul cu un anumit alergen. De exemplu, dermatita localizată la picioare poate fi cauzată de materialele din care este confecţionată încălţămintea, cea de la încheietura mâini, lobul urechii sau de la gât de contactul cu bijuterii. Dermatita feţei este frecvent cauzată de cosmetice, şampon, lac de păr şi vopsea de păr. Dermatita de contact a pleopelor poate fi cauzată de fard, tuş, rimel, dar şi de lacul de unghii. Pielea coapselor poate fi sensibilizată prin contactul cu obiecte din buzunar (monede, chei etc.).
Cauza dermatitei alergice contact este certificată prin testare epicutană sau patch. Aceasta constă în aplicarea pe suprafeţe cutanate mici a unui set de substanţe cu intenţia de a reproduce în miniatură dermatita alergică de contact. Reacţia se citeşte la 72 ore. Locul de aplicare cel mai conveniabil este pe pielea spatelui. Testul epicutan (patch) este indicat şi interpretat de alergolog. Cel mai des se aplică un set standard de 33 de substanţe care sunt cuprinse in trusa europeana standard, cunoscute a cauza mai frecvent dermatită de contact. Testul PATCH este o metoda care evalueaza daca o anumita substanta determina o inflamatie alergica la nivelul pielii. Orice persoana la care se suspecteza o dermatita alergica de contact ar trebui sa fie testata cu metoda PATCH.
Testarea cutanata PATCH este indicata in:
Eruptii eczematoase persistente
Eczema cronica la nivelul mainilor, picioarelor, fetei si pleoapelor
Eczema la persoanele cu ocupatii la risc (stomatologie, cosmetica)
