Bronșita reprezintă inflamația căilor aeriene ce duc aerul spre plămâni, numite bronhii terminale. Fumatul, praful, noxele atmosferice, precum și virusurile și bacteriile sunt responsabile pentru apariția acestei afecțiuni. Creșterea volumului bronhiilor, alături de apariția mucusului, favorizează tusea și astfel respirația bolnavului de bronșită devine dificilă. De câte tipuri este bronșita, prin ce investigații poate fi diagnosticată, dar și ce modalități de tratament sunt eficiente ne spune doctor Adina Tecoanță, medic rezident pneumolog.
Cine se plânge cel mai des de bronșită, fumătorii sau nefumătorii?
Fumătorii se plâng mult mai RAR de aceasta, deoarece consideră că a tuși este „un fapt normal pentru cine fumează”.
De câte feluri poate fi bronșita?
Bronșita este de 2 feluri: acută și cronică. Bronșita acută se instalează rapid și se vindecă în 1-2 săptămâni, însă tusea mai poate persista ulterior, pentru câteva săptămâni. Aceasta apare la persoane fără alte boli, iar majoritatea persoanelor care fac bronșită acută, atât adulți, cât și copii, nu necesită tratament.
Bronșită cronică se caracterizează prin recurențe frecvente, cu manifestări de lungă durată și apare de obicei la persoanele fumătoare. Bronșita cronică, parte componentă a definiției BPOC, este definită ca o tuse zilnică sau care afectează bolnavul în majoritatea zilelor unei săptămâni, cel puțin trei luni pe an, doi ani consecutiv. Există bolnavi bronșitici cronici care nu au sindrom obstructiv, vechii fumători (peste 20 de ani de fumat) fiind de obicei și tușitori cronici. Bronșita obstructivă se complică cu emfizemul pulmonar, o boală respiratorie ce duce la o creștere în volum a plămânilor și care face respirația dureroasă și dificilă.
Asocierea se produce insidios și realizează tabloul de BPOC (Bronhopneumonie cronică obstructivă). De asemenea, dispneea (lipsa de aer) apare de obicei după vârsta de 40 ani și atinge gradul III și IV după 60 ani. Bronșita cronică asmatiformă apare la persoane cu hiperreactivitate bronșică, la stimuli iritanți de natură diferită, dar mai ales la infecții acute respiratorii.
Care sunt cauzele bronșitei ?
Bronșita poate fi cauzată de viruși, bacterii și alte particule care irită tuburile bronșice. Bronșita acută este de obicei cauzată de viruși și apare frecvent în perioadele de iarnă, de obicei după un episod de răceală sau gripă.Virusul respirator sincitial este cel care duce la apariția bronșitei acute în special la persoanele în vârstă (peste 65 de ani). În 10% din cazuri, bronșita acută este determinată de bacterii. Cea mai frecventă cauză a bronșitei cronice este fumatul. Poluarea, praful sau noxele toxice din mediul înconjurător sau de la locul de muncă pot fi o altă cauza a bolii.
Așadar, bronșita acută este contagioasă. Cum se transmite?
Bronșita acută se răspândește prin picături de salivă infectate sau mucus cu încărcătură virală, eliminate prin strănut sau tuse, care ajung în aer și vor fi inhalate sau ajung pe obiecte. O persoană se poate infecta prin inhalarea de particule virale, bacteriene sau prin atingerea unui obiect infectat și apoi atingerea nasului, ochilor sau gurii.
Care sunt simptomele pentru care pacientul se prezintă la medicul pneumolog sau medicul de familie?
Pentru bronșita acută sau cronică, semnele și simptomele pot fi tusea, ca principal simptom, sputa, care poate fi transparentă, alb, gălbui, verde, iar în unele cazuri chiar sangvinolentă (cu mici fire de sânge), senzația de constricție toracică (disconfort la nivelul pieptului), dispneea (senzația de lipsă de aer), wheezing (zgomot șuierător expirator) și subfebrilitate sau chiar febră, care pot indica o pneumonie, senzație generală de astenie (oboseală).
La majoritatea persoanelor simptomele se remit după 2-3 săptămâni. Totuși, la 20% dintre bolnavi tusea durează până la 4 săptămâni.
Cum se pune diagnosticul de bronșită?
Diagnosticul se pune pe baza istoricului, simptomatologiei și în urma examenului fizic. În cazul în care bronșita este produsă de virusuri, nu sunt indicate teste de laborator. În schimb, în cazul în care se bănuiește o infecție bacteriană, este necesară efectuarea de culturi și o antibiogramă (teste pentru stabilirea antibioticului eficient). Teste suplimentare sunt necesare la copii sau la persoanele cu vârsta peste 65 ani.
Posibilele investigații includ radiografie toraco-pulmonară (la persoanele cu bronșită acută nu se observă modificări pe radiografie), culturi bacteriene colorate Gram (colorație pentru a pune în evidență anumite bacterii la microscop) și antibiogramă; aceste teste determină tipul agentului microbian și tipul de antibiotic la care acesta este sensibil, saturație (nivelul oxigenului din sânge) și spirometrie (evaluarea funcției respiratorii).
Ce tratament este eficient pentru bronșită?
Tratamentul se indică în cazurile când tusea este productivă, mucusul fiind de culoare galbenă sau verde și cu consistență crescută, respirația este dificilă, iar durerea la nivelul pieptului și febra sunt persistente.
Terapia bronșitei acute la persoanele fără alte boli asociate include mijloace de a scădea frecvența tusei, scăderea febrei și a durerii. Antibioticele NU sunt de obicei indicate. În cazul pacienților cu alte boli asociate, precum astm bronșic, boală pulmonară obstructivă cronică sau insuficiență cardiacă, tratamentul este mai elaborat. Majoritatea cazurilor de bronșită acută se vindecă în 2-3 săptămâni și tratamentul la domiciliu este singurul indicat.
Tratamentul ambulator (la domiciliu) presupune:
- ameliorarea tusei prin administrarea de lichide, evitarea expunerii la agenți iritanți; de asemenea, se pot administra antitusive, care duc la oprirea tusei sau expectorante care fluidifică secrețiile și fac eliminarea lor mai ușoară
- evitarea cafelei și a alcoolului, deoarece acesta favorizează deshidratarea
- încetarea fumatului sau a expunerii la fumul de țigară
- administrarea de paracetamol, ibuprofen sau aspirină, pentru a diminua simptomele (nu se administrează aspirină sub vârstă de 20 de ani)
- umidifierea aerului din cameră (căldura și umiditatea fluidizează mucusul și îl fac mai ușor de eliminat)
- inhalarea de bronhodilatatoare, cum ar fi Ventolinul, care dilată căile aeriene și vor diminua wheezingul (șuieratul) și tusea. Atenție la administarea Ventolinului, întrucât poate avea efecte adverse precum tremor, agitație, tahicardie sinusală
- antibioterapia la persoanele cu risc crescut de dezvoltare a complicățiilor și la cei care au folosit Ventolin și nu au avut efect
La majoritatea pacienților cu tratament la domiciliu, administrarea de antibiotic NU este necesară, deoarece majoritatea cazurilor de bronșită acută sunt produse de virusuri, iar antibioticele nu au efect pe virusuri
De reținut, administrarea de antibiotice fără scop poate determina efecte adverse sau apariția rezistenței anumitor bacterii la acel antibiotic. Rezistența odată formată va face ca la o altă administrare a antibioticului acesta să fie mai puțin eficient. În cazul prescrierii de antibiotic, trebuie administrate toate pastilele prescrise, chiar dacă simptomele se ameliorează. În cazul în care tratamentul este întrerupt, este posibil ca infecția să nu se remită total.
Corticoterapia este un alt tip de tratament care poate fi indicat pentru a diminua dificultatea respirației, frecvenței wheezingului sau a acceselor de tuse, în cazul pacienților cu astm bronșic sau BPOC.
Ce sfaturi ne dați pentru a preveni bronșita?
Se poate preveni apariția bronșitei acute prin :
Evitarea fumatului
Vaccinarea împotriva gripei
Spălarea frecventă a mâinilor
Hidratare corespunzătoare
Evitarea aerului poluant sau a substanțelor iritante
Purtarea unei mășți de protective în cazul lucrului în atmosferă cu substanțe iritante
Evitarea aprinderii focului cu rumeguș
Evitarea situațiilor ce pot declanșa un episod alergic, la persoanele cu alergii cunoscute
Evitarea contactului cu persoane ce au infecții ale tractului respirator superior, mai ales de către cei cu sistem imunitar deficitar sau alte boli
Factorii de risc pentru bronșită:
– fumatul
– expunerea la agenți iritanți
– boli cronice ale aparatului respirator (BPOC, fibroză chistică, astmul bronșic)
– alergiile, rinita alergică
– boli care scad imunitatea: diabetul, HIV/SIDA
Situații în care se recomandă investigații suplimentare:
- bronșita acută nu se remite în 2-3 săptămâni
- se suspectează pneumonia, tuberculoza pulmonară sau insuficiență cardiacă
- persoanele cu imunitate scăzută sunt mai predispuse la dezvoltarea complicațiilor
- prezența de boli respiratorii cronice : astm bronșic sau boală obstructivă cronică
- simptomele nu se remit în urmă tratamentului cu antibiotic
- când pulsul este mai mare de 100 bătăi/minut, frecvența respiratorie este mai mare de 24 respirații/minut, iar temperatura este mai mare de 38 grade Celsius
- când se suspectează o infecție bacteriană a tractului respirator superior
