În sezonul estival apar numeroase cazuri de viroze, provocate de diverse enterovirusuri. Cei mai afectați sunt copiii, aceștia fiind predispuși să contacteze infecția în colectivități, în parcuri, ori la locurile de joacă, unde măsurile de igienă nu sunt respectate suficient. Cât de periculoase sunt aceste tipuri de răceli, care sunt simptomele caracteristice, precum și ce tratament și alimentație se recomandă ne spune dr. Anamaria-Cristina Brumar, medic de familie.
Ce este enteroviroza și care sunt principalele virusuri care o generează?
Enterovirozele sunt cauzate de un grup de virusuri mici de tip ARN (acid ribonucleic), care, așa cum spune și numele, au cale de transmitere intestinală (fecal-orală). Aceste virusuri pot rezista la temperatura camerei mai multe zile, iar perioada de incubație este de 3-10 zile. Grupele de vârstă la care le întâlnim cel mai des sunt copiii până la 10 ani, și anume, cei care se află în colectivități. Aceste viroze sunt întâlnite mai frecvent în sezonul estival. Enterovirusurile se clasifică în 2 grupuri distincte:
- Poliovirusurile – tip 1, 2 și 3 – care datorită vaccinării globale, sunt considerate a fi eradicate
- Non-Poliovirusurile:
- Virusul Coxsackie – tip A (23 de tulpini), B (6 tulpini)
- Enterovirusul – (se cunosc 5 tulpini, dar multe din ele sunt neclasificate încă)
- Echovirusul (28 de tulpini)
Trebuie precizat că aceste viroze afectează milioane de oameni anual, dar au în general o evoluție moderată și autolimitată.
Cea mai frecventă enteroviroză la grupa mică de vârstă, mai precis sugari și copii până la 5 ani, este cea produsă de Rotavirus, un virus ARN din familia Reoviridae. Este o afecțiune cu debut brusc, caracterizată prin vărsături și diaree, care duc rapid la deshidratare în lipsa tratamentului eficient efectuat, cel mai frecvent, în spital. Datorită vaccinului antirotaviral prezent și la noi în țară, chiar dacă acest vaccin nu este inclus în schema de vaccinare națională, a scăzut semnificativ numărul de cazuri grave determinate de Rotavirus în ultimii ani.
Prin ce simptome se caracterizează acest tip de răceală?
Majoritatea pacienților pot fi asimptomatici sau pot avea simptome nespecifice, comune unei „răceli” care debutează cu febră (38,5 – 40 de grade). Alte forme de debut mai frecvent întâlnite sunt:
- simptome respiratorii (strănut, rinoree seroasa, disfagie – dureri în gât)
- simptome de tip „flu-like” (asemănătoare gripei) – dureri musculare, cefalee, disfagie asociate cu disconfort abdominal sau cu simptomatologie digestivă (grețuri, vărsături, diaree apoasă însoțită de dureri abdominale)
- febră, exantem și enantem (erupție pe corp și pe mucoase) și simptome digestive
Cum se transmite enteroviroza?
Așa cum spuneam, principala cale de transmitere este cea intestinală, adică fecal-orală. Ea poate fi transmisă însă și pe cale respiratorie (prin salivă, secreții nazale, prin strănut, tușe) sau pe cale oral-orală (prin salivă)
Ce tratament este indicat pentru această afecțiune?
Din păcate, nu există tratament antiviral specific acestor tipuri de virusuri. Din fericire însă, în majoritatea cazurilor, infecția este autolimitată la 7-10 zile.
Tratamentul este unul simptomatic, cu scopul de a scădea febra (Paracetamol), medicație antiemetică (antivomitivă) și antispastică. Cea mai importantă însă este menținerea hidratării pacientului. Pentru a evita deshidratarea, principala metodă este folosirea sărurilor de rehidratare prezente pe piață în diferite forme pentru toate gusturile.
Nu se administrează antibioterapie, cu excepția cazurilor grave, la care se suspectează sau se confirmă suprainfecția bacteriană.
În cazul agravării simptomatologiei este recomandată internarea, pentru a preveni complicațiile sau deshidratarea severă.
Care persoane sunt mai predispuse la contractarea enterovirozei? Este specifică exclusiv copiilor sau se manifestă deopotrivă și în cazul adulților?
Copiii sunt mai predispuși în a contacta infecția enterală în colectivități, în parcuri, la locurile de joacă, unde măsurile de igienă nu pot fi respectate, așa cum ne-am aștepta. Bineînțeles că și adulții care lucrează în acel mediu sau care iau contact cu persoana bolnavă se pot infecta. Din fericire, până la vârsta adultă devenim imuni la o mare parte din tulpinile virale enterale.
Având în vedere că uneori enteroviroza se manifestă cu vărsături și diaree, ce alimentație este indicată în aceste cazuri?
În primele zile de boală este esențială hidratarea, deoarece pacienții pierd apă atât prin vărsături și diaree, cât și din cauza febrei. Hidratarea trebuie însoțită însă de săruri de rehidratare, pentru a ajuta menținerea lichidelor în organism.
În enteroviroze nu există o dietă recomandabilă. Se preferă alimentele cu un PH mai bazic. Se evită laptele de vacă, mai ales la cei mici, care pot prezența în timpul infecției și o intoleranță la acest aliment.
Se pot administra probiotice pentru a reface flora normală gastrointestinală.
Cât privește boală gură-mâna-picior, când apar ulcerații și erupții inclusiv pe limbă, atunci ce tip de alimente sunt recomandate?
Boala mână-gură-picior, produsă de una din tulpinile virusului Coxsackie, este o boală foarte contagioasă, dar cu evoluție autolimitată. Ulcerațiile apar după 2-3 zile de la debutul unor simptome nespecifice (febră, apetit scăzut, disfagie, simptome respiratorii). În general sunt afectați copiii de vârstă mică. Având în vedere apetitul scăzut, este de indicat hidratarea copilului, mai importantă decât alimentația solidă. În general sunt de evitat citricele și alimentele acide. Se recomandă lichidele reci, care calmează disconfortul local.
Pentru erupții este benefică aplicarea unor creme?
În general nu se recomandă aplicarea unor soluții sau crème. Dacă este necesar, pentru calmarea simptomelor se poate opta pentru soluții care conțin difenhidramina.
La ce complicații pot duce enterovirozele netratate?
Enterovirozele au de cele mai multe ori o evoluție autolimitată, cu o durată de 7-10 zile. Uneori însă, pot apărea complicații severe precum meningită aseptică, encefalită, afecțiuni cardiace (miopericardite), pneumonii sau pleurodinia, conjunctivita acută hemoragică sau hepatită. Este recomandabil de a nu se amâna internarea în momentul apariției complicațiilor de orice fel sau în simptome acute, precum durerea toracică sau cefalică.
Cum putem preveni îmbolnăvirea cu enteroviroză? Ce sfaturi aveți pentru cititori?
Prevenirea acestor afecțiuni ține în primul rând de igiena personală.
Copiii pot fi educați de mici să se spele cât de des posibil pe mâini, mai ales după folosirea toaletei și înainte de mâncare. Ce nu ține deloc de ei, este dezinfecția jucăriilor și aerisirea spațiilor de joacă, iar în acest sens personalul care se ocupă de ei trebuie cât mai bine instruit.
Fructele și legumele consumate trebuie bine spălate, chiar dacă au un aspect lucios și curat (precum cele din magazine) și nu sunt pline cu pământ (cum sunt uneori cele de la piață). Chiar și cele consumate din propria curte ar trebui spălate și curățate.
Trebuie protejate persoanele cu risc mare pentru complicații, iar în această categorie intră femeile gravide, nou-născuții prematur, persoane vârstnice sau imunotarate.
În rest, se recomandă dezinfecția spațiilor în care au avut loc mai multe cazuri de îmbolnăvire, pentru a preîntâmpina o viitoare epidemie.
