Dr. Gabriela Vișa: Afecțiunile neurologice de care pot suferi copiii

Tulburările de dezvoltare motorie, de limbaj, cefaleea, parezele de nervi periferici, dar și hidrocefaliile și diferitele forme de paralizie se numără printre cele mai frecvente afecțiuni neurologice pe care le putem întâlni în cazul copiilor. De aceea, părinții trebuie să știe să recunoască aceste boli, pentru a fi diagnosticate la timp și apoi tratate sau, cel puțin, ameliorate. Care sunt principalele semnale de alarmă, ce sechele neurologice pot apărea la prematuri, precum și ce afecțiuni neurologice pot fi recuperate complet ne spune dr. Gabriela Vișa, medic primar neurologie pediatrică în cadrul Spitalului de Pediatrie Sibiu.
Ce fel de afecțiuni neurologice pot apărea la copii?
Afecțiunile neurologice mai frecvent întâlnite la copii variază în funcție de vârstă. Astfel în cazul sugarilor și copiilor mici predomină tulburările de dezvoltare motorie, tulburările de limbaj. Copiii mai mari pot acuza cefalee, pot prezenta pareze de nervi periferici. Indiferent de vârstă întâlnim diferite forme de paralizie, accidente vasculare cerebrale, sechele după traumatisme cerebrale, epilepsie, afecțiuni neuromusculare, hidrocefalie, spina bifida.
Care sunt principalele semnale de alarmă, de exemplu, în cazul bebelușilor?
Este important ca mamele să aibă cunoștință de etapele de dezvoltare pe care copilul trebuie să le parcurgă. Când sugarul nu poate efectua activități așteptate pentru vârsta pe care o are trebuie să ceară sfatul medicului. În primul an de viață sugarul își folosește ambele mâini, nu suntem dreptaci sau stângaci în această perioadă. Acest lucru se datorează maturării cerebrale incomplete. Folosirea preferențială a unei mâini este un semnal de alarmă care trebuie verificat de către specialist.
Anumite manifestări clinice de tipul unor tresăriri frecvente, mișcări repetitive, opriri din activitate pot ridica suspiciunea unor crize epileptice. Prezentarea la medic cu o înregistrare a acestor evenimente poate ajuta la stabilirea diagnosticului.
La prematuri pot apărea o serie de sechele neurologice. Despre ce este vorba?
Nașterea prematură reprezintă o agresiune pentru creierul copilului. În această perioadă vasele cerebrale sunt fragile, maturarea cerebrală se realizează în același ritm ca în perioada intrauterină.
Riscul de hemoragie cerebrală este crescut în aceast context iar scăderea perfuziei cerebrale duce la moarte neuronală. Cele mai sensibile zone sunt cele situate periventricular, pe aici trec axonii neuronilor care coordoneaza mișcările. Secundar acestor leziuni, copiii pot prezenta diferite forme de paralizii, hidrocefalie, epilepsie, întârziere în dezvoltarea motorie și psihică.
Prin ce metode se diagnostichează afecțiunile neurologice pe care le întâlnim în cazul copiilor?
Examenul clinic neurologic este primul pas în diagnostic. În funcție de patologie, putem apela la mijloace de investigație precum ecografia transfontanelară, imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), computer-tomografia (CT), electroencefalografia (EEG), electromiografia (EMG) etc..
Ce modalități de tratament vor fi instituite?
Dacă vorbim de tulburări de dezvoltare motorie, gimnastica medicală este de un real ajutor. Este important diagnosticul neurologic pentru că pentru diferite patologii kinetoterapia va avea abordări diferite. Medicația este utilă în cazul epilepsiei, cefaleea cu caracter migrenoid.
Tratamentul chirurgical este aplicat la cazurile cu hidrocefalie evolutivă, în cazul tumorilor cerebrale, traumatismelor cerebrale dar și în anumite forme de epilepsie.
Colaborarea cu psihiatrul, psihologul și logopedul sunt importante la copiii care prezintă și tulburări în sfera cognitivă și emoțională.
Care sunt afecțiunile neurologice ce pot fi recuperate 100%?
Multe din afecțiunile neurologice întâlnite la vârsta copilăriei pot avea evoluție bună, cu remisia simptomelor. Din această categorie fac parte tulburările de dezvoltare motorie, diferite forme de pareze de nervi periferici (parezele de plex brahial, parezele faciale, pareza de nerv sciatic popliteu extern), poliradiculonevrite, etc. Există un grup de epilepsii care se manifestă doar în perioada copilăriei si care au evoluție bună  la vârsta de adult.
Iar cele care pot fi doar ameliorate și îmbunătățită viața pacienților?
Paraliziile cerebrale, hidrocefalia, mielomeningocelul, epilepsiile rezistente la tratment pot evolua cu imbunatatirea statusului neurologic în urma intervențiilor terapeutice. Gradul cu care putem îmbunatăți starea pacienților depinde de tipul afecțiunii și de amploarea leziunilor existente.
În ultima vreme, la Sibiu ce afecțiuni neurologice ați observat că primează în consultațiile pe care le realizați?
O parte importantă a consultațiilor este reprezentată de tulburările de dezvoltare motorie la sugari, cefaleea și dorsalgiile la copiii mai mari.
Care credeți că sunt cauzele?
Tulburările de dezvoltare sunt asociate frecvent cu nașterea prematură, sarcina gemelară, suferința fetală acută. Vizibilitatea mai bună a acestor cazuri se poate datora și informării mai bune a părinților, atenției din partea medicilor de familie pentru urmărirea dezvoltării sugarilor.
Cefaleea este o altă cauză frecventă de adresare la medic. O mare parte din cazuri se corelează cu un grad accentuat de oboseală a copiilor. Altă parte se datorează contextului infecțios, dar și tulburărilor de statică vertebrală asociate (scolioze, cifoze), migrene.
Ce recomandări aveți pentru mămicile gravide pentru a preveni dezvoltarea de afecțiuni neurologice la făt?
Atunci când se poate face planificarea sarcinii este utilă administrarea de acid folic cu 2-3 luni înainte pentru prevenirea spina bifida.
Testul TORCH nu este efectuat de rutină la noi în țară dar este foarte util în diagnosticul unor infecții care pot afecta fătul. Se recomandă efectuarea acestuia la începutul sarcinii cu repetarea pe parcursul sarcinii pentru a surprinde o eventuală infecție acută.
De asemenea este foarte importantă monitorizarea sarcinii de către medicul ginecolog, cu efectuarea de examene de morfologie și morfometrie fetală.
În cazul familiilor cu boli genetice cu risc de transmitere, sfatul genetic și eventual amniocenteza pot aduce informații suplimentare.
Iar pentru mamele care au copii deja diagnosticați cu afecțiuni neurologice?
Fiecare copil este special.  O mare parte din afecțiunile neurologice pot fi tratate cu succes. Plasticitatea cerebrală este mult mai mare în cazul copiilor comparativ cu adultul, un exemplu foarte bun fiind recuperarea dupa traumatisme cerebrale, accidente vasculare.
În cazul bolilor cu evoluție gravă  cercetările din domeniul medical aduc permanent speranță prin apariția de tratamente inovatoare.