Cancerul ocupă locul al doilea în lume ca morbiditate, după bolile cardio-vasculare. Potrivit unui raport al Agentiei Internationale pentru Studiul Cancerului, pana in anul 2030, vor ajunge să moară de cancer peste treisprezece milioane de oameni, în fiecare an. Care sunt cauzele şi cum putem depista la timp această boală ne spune dr.Valeria Văleanu, medic primar oncologie-radioterapie, şeful secţiei Oncologie de la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu.
În urmă cu câteva luni aţi declarat că se constată o creştere îngrijorătoare a cazurilor de cancer în judeţul Sibiu . Despre ce cifre vorbim?
Anul trecut s-au înregistrat 1325 de cazuri noi de cancer, din care 569 au fost femei. Locul I este ocupat de cancerul colorectal, 176 cazuri noi.
Pe locul II este cancerul bronhopulmonar, 172 cazuri noi, din care femei 24 si barbati 148, iar pe locul III cancerul de sân, cu 165 cazuri noi.
În anul 2011 s-au înregistrat 1308 cazuri noi, iar numărul deceselor în anul 2012 a fost de 892.
Potrivit unor cercetători, responsabile de îmbolnăvirile cu cancer ar fi genele înscrise în ADN-ul propriu, potrivit altora, alimentaţia sau stilul de viaţă. Dumneavoastră ce părere aveţi, care sunt cauzele care determină înmulţirea cazurilor de cancer?
Cauzele care duc la apariţia cancerului sunt cauze care tin de organismului fiecărui individ- respectiv de bagajul genetic cu care ne naştem- dar şi cauze externe, care ţin de mediul în care trăim şi care sunt dominante în producerea diferitelor forme de cancer: alimentaţie, modul nostru de viaţă (stres, sedentarismul şi lipsa activităţii fizice, fumatul, poluarea etc.) Cu alte cuvinte, ne naştem cu o predispoziţie de a face cancer, dar numai în prezenţa factorilor iniţiatori, care ţin de noi, de modul nostru de viaţă (sunt în mâinile noastre) vom face boala.
Există studii care demonstrează că 35% dintre cancere sunt cauzate de greşeli alimentare. Care ar fi cele mai nocive obiceiuri alimentare?
Consumul exagerat de carne de porc preparată prin frigere, al alimentelor ce conţin conservanţi,al dulciurilor rafinate, alcoolul rafinat, alimentaţia de tip „fast food”, lipsa crudităţilor din alimentaţie, o alimentaţie săracă în fructe şi legume proaspete. Spre exemplificarea zicalei „suntem ceea ce mâncăm”, aş sugera o comparaţie între gustul cărnii provenită de la un pui crescut într-o gospodărie şi cel crescut forţat, cu îngrăşăminte şi hormoni!
Care sunt şansele de vindecare pentru cancer, procentual vorbind? Din experienţa dumneavoastră, unul din câţi pacienţi reuşeşte să supravieţuiască?
Este greu de apreciat procentual, în raport cu numărul de pacienţi. Putem spune însă că, în funcţie de stadiul bolii, putem vorbi de supravieţuiri de lungă durată, peste 10-25 ani în procent de peste 90% pentru stadiile incipiente, descoperite la începutul bolii, de unde şi importanţa depistării bolii.
Cum putem să descoperim că suferim de cancer în fazele incipiente, având în vedere că este o maladie care nu doare, înainte de a ajunge în faza de metastază, când este prea târziu? Ce semne ar trebui să ne îngrijoreze?
Nu putem vorbi la modul general, având în vedere că boala neoplazică poate din pacate afecta orice organ sau ţesut din corp.
Pentru anumite localizari, cum ar fi cancerul mamar, de prostată, col uterin, intestin gros,melanom malign, putem vorbi de screening adica de căutarea bolii la persoane aparent sănătoase, prin metode de depistare precoce : cancerul mamar- mamografia si ecografia mamară de „base line” făcută anual după vârsta de 40 de ani sau mai devreme la persoane cu factori de risc pentru dezvoltarea unei astfel de maladii, cancerul de prostată- PSA test pentru cancerul de prostată dupa 50 ani cu determinare anuală, testul Babeş-Papanicolau pentru depistarea cancerului de col uterin, colonoscopia după 50 de ani pentru cancerul de colon.
Semnele care ar trebui să ne îngrijoreze sunt tot in funcţie de localizare: cancerul mamar-nodul apărut în sân sau în axilă ( sub braţ), secreţii la nivelul mamelonului, în special cele cu sânge ( de fapt sângele apărut în orice tip de secreţie trebuie să fie un semnal de alarmă aproape întotdeauna), cancerul de prostată – urinări frecvente, mai ales nocturne, la bărbaţi, cancerul de col uterin – sângerare la contact sexual; constipaţie rebelă, alternată cu diaree, sânge sau mucus în scaun, scaun subţire, sub formă de creion, în cazul cancerului de colon; aluniţă nou aparută sau modificări de culoare, mâncărimi, cruste, sângerări apărute la nivelul unei aluniţe .
Care sunt cele mai galopante forme de cancer?
Dacă pentru majoritatea bolilor vârsta tânără reprezintă un avantaj, în cazul bolii canceroase la vârste tinere evoluţia este mai gravă şi mai galopantă. De asemenea, formele de cancer care au un ritm accelerat de diviziune ( un grad mare de malignitate), au o evoluţie mai galopantă.
De teamă să nu se îmbolnăvească de cancer, asistăm la gesturi extreme, aşa cum a fost şi gestul Angelinei Jolie, care a optat pentru o dublă mastectomie pentru prevenirea cancerului la sân. Sunt indicate astfel de extirpări ale unor anumite organe ca să evităm îmbolnăvirile?
Desigur că gestul Angelinei Jolie poate fi interpretat ca un gest extrem, dar în acelaşi timp el este un act medical documentat ştiinţific şi justificat. Teza mea de doctorat a avut ca subiect cancerul mamar şi chiar dacă a fost scrisă cu ceva ani în urmă, indicaţia clară chiar şi la momentul respectiv, la femeile cu modificări genetice dovedite ale genelor BRCA1 si BRCA2 pentru prevenţie, a fost mastectomia simplă, subtegumentară (există un scor care calculează riscul în prezenţa modificărilor genetice, care ţine cont de mai multe elemente). Sunt convinsă că Angelina Jolie a beneficiat de calculul unui astfel de scor şi de o decizie medicală bazată pe dovezi şi nu pe un spectacol mediatic.
Referitor la secţia de Oncologie de la Sibiu, aveţi aparatură modernă şi suficienţi medici care să îi ajute pe pacienţi să depăşească această boală? Ştim că aparatului de cobaltoterapie ii expiră autorizaţia în luna octombrie, care sunt soluţiile reale de rezolvare a acestei probleme?
Sectia Oncologie Sibiu este una dintre cele mai complex organizate secţii din ţară, având în structura sa cele două specialităţi de bază: chimio-radioterapie, spitalizare de zi şi, în perspectivă, îngrijiri paleative(demersuri în curs la Ministerul Sănătăţii). Pe termen mediu putem vorbi de un număr suficient de medici, însă nu este departe necesitatea schimbării „gărzii” pentru o parte dintre noi.
Nu este o noutate situaţia aparaturii de radioterapie nici în Sibiu şi nici la nivel naţional. Aparatul functionează, este bine conservat, dar este ca o” babă frumoasă şi aranjată”. Noi am făcut demersurile necesare către autorităţi pentru schimbarea aparatului cu un accelerator liniar şi avem colaborarea şi sprijinul tuturor.
Părerea mea este că aici e o proble¬mă de politică sanitară. Nu ţine decât de Ministerul Să¬nătăţii, de directorii de pro¬grame din Ministerul Sănătăţii şi de cei care trebuie să rezolve această problemă. Soluţia de avarie pe care am înaintat-o conducerii spitalului este cea de prelungire a autorizaţiei de funcţionare pentru care s-au început deja demersurile, în speranţa înlocuirii aparatului cel târziu în trimestrul II, 2014.
În ce măsură pacienţilor care ajung să se trateze în sectia de oncologie li se oferă suport psihologic?
În sec
ţia de oncologie de la Sibiu avem angajat un psiholog care consiliază bolnavii,consilierea psihologică fiind parte integranta a actului terapeutic.
Cum putem preveni cancerul:
-să ne controlam periodic starea de sanatate
-sa evitam stressul, „boala secolului” generatoare de o multime de boli
-sa avem o alimentatie sanatoasa, completa si complexa bazata pe produse cat mai „bio”
-sa avem un stil de viata sanatos cu multa miscare deci „sa nu fim sedentari”
-sa zicem intotdeauna NU fumatului