Lipsa sau pierderea unui părinte, eveniment traumatizant pentru copil!

Creştem, ne maturizăm, ne căsătorim, dăm naştere unui copil care să întregească ideea de familie. Construim proiecte comune în interiorul acestei familii şi încercăm să trăim viaţa cât mai frumos cu putinţă. Și totuşi, deşi nu e planificat, uneori intervine decesul unuia dintre părinţi, plecarea unuia sau a ambilor în străinătate sau divorţul, evenimente având conotaţii negative asupra copilului care este parte din familie. Pierderea unuia dintre părinţi poate determina un traumatism psihic cu implicaţii fie imediate, fie tardive. În cazul copilului de vârstă mică, decesul unui părinte generează fantezie şi copilul continuă să spere într-o reîntoarcere. El se simte abandonat, speriat. Nu se exprimă verbal, ci prin acţiuni: refuz de a asculta de adulţi, accese de furie, refuz de a vorbi, probleme legate de alimentaţie, somn, enurezis. Copilul cu vârsta peste 6-7 ani înţelege că decesul este permanent. Trăieşte sentimente puternice de teamă, furie, tristeţe, vinovăţie. În cadrul şedinţelor de consiliere, copilul şi părintele supravieţuitor vor găsi, alături de psiholog, modalitatea prin care să accepte pierderea şi să continue să funcţioneze ca o familie. Separarea părinte/ copil are drept cauze fie divorţul părinţilor, fie plecarea unuia în străinatate-situaţie foarte des întâlnită în ultimii ani. Această separare este resimţită de copil ca un stres, apar senzaţii de insecuritate emoţională şi anxietate. Copilul simte că părintele care a plecat l-a abandonat şi, deseori, se învinovăţeşte pentru eveniment. În cazul divorţului, factorii determinanţi ai problemelor decurg din disciplina ineficientă, pierderea contactului cu părintele plecat, presiunea de a alege un părinte şi a face coaliţie cu el. În cadrul şedinţelor de consiliere, copilul va învăţa să-şi exprime sentimentele şi va dezvolta abilităţi emoţionale şi sociale pentru a face faţă separării şi a deveni mai rezistent la încercările vieţii. Toma Denissa Consilier psihologic 0732 126 004