Campanie: Rezidenţii Atât cât mă ajută forţele şi raţiunea, prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă. Liliana Nenciu O zi de lucru în secţia de Cardiologie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Sibiu nu seamănă niciodată cu alta. Aproape în fiecară gardă un pacient moare. Este o luptă continuă între viaţă şi moarte, iar când pacientul este resuscitat, readus la viaţă şi stabilizat, nu înseamnă că lupta s-a încheiat. Bolile cardiace sunt complexe, iar când pacientul vine într-o stare gravă şi are nevoie de intervenţie chirurgicală pe cord, acesta este trimis către Târgu-Mureş, Cluj-Napoca sau Bucureşti. Cei opt medici rezidenţi de la secţiile Cardiologie I şi II văd aproape zilnic cazuri care nici măcar în cărţile de specialitate nu sunt amintite. Alături de coordonatorul lor, medicul Ioan Maniţiu, fac o echipă excelentă. Ne-am convins de acest lucru „pe viu”, când i-am luat pe nepregătite şi am mers în secţia Cardiologie I să-i urmărim la datorie. O sonerie i-a pus pe fugă pe toţi. Nu ştiam ce se întâmplă, apoi unul dintre tinerii medici ne-a spus în timp ce alerga că este o urgenţă. Alături de profesorul Ioan Maniţiu, şeful secţiei de Cardiologie I, tinerii medici au încercat să salveze o pacientă de 66 de ani cu probleme grave de inimă. Au reuşit să o stabilizeze, însă femeia are nevoie de o intervenţie chirugicală de urgenţă şi a fost transferată cu elicopterul la Târgu-Mureş. Am văzut toţi aceşti medici care nu s-au mişcat de la căpătâiul femeii până aceasta nu a fost preluată de SMURD, asistente care încercau să dea la telefon de rude ale pacientei şi medici care o încurajau că va fi bine şi-i zâmbeau femeii care se uita speriată, văzându-se că pleacă cu targa spre ambualanţa care avea s-o ducă la elicopterul cu care zbura pentru prima dată în viaţa ei. Pentru un moment parcă a părut linişite şi am încercat să discut cu ei, însă pe rând, deoarece trebuia să monitorizeze pacienţii aflaţi la Terapie Intensivă. Am cunoscut-o pe Ioana Manciu Căpitan, rezident în anul I, care ne-a vorbit atât de frumos despre prima ei dragoste şi anume meseria de cardiolog. Se pare că visul i s-a împlinit şi este fericită că nu a renunţat, în timp, la această mare dragoste şi spune că face această meserie cu toată dăruirea şi că-i aduce o satisfacţie sufletească deosebită, chiar dacă din punct de vedere financiar nu este mulţumită. „Lucrăm în condiţii de război, fără medicamente suficiente, bolnavii sunt puşi să-şi cumpere anumite medicamente, vacutainere, dar ceea ce ne ţine aici este dăruirea pentru această meserie şi colectivul care este excelent”, mărturiseşte Ioana. Cristina Chircu, colega sa, medic rezident în anul III, este de acord cu Ioana şi spune că aici, la Sibiu, nu ai toate condiţiile să-ţi desfăşori meseria de medic cardiolog, însă ai parte de susţinere şi armonie. „Avem o colegă care a plecat în Belgia. Ne-a spus că acolo are tot ce-şi doreşte, de la condiţiile din spital până la salariu, dar că nu are cu cine discuta şi cu cine ieşi în oraş”, susţine Cristina care a terminat facultatea la Cluj şi care este foarte mulţumită că a ales să facă rezidenţiatul la Sibiu. Câţiva colegi de-ai lor nu erau prezenţi, însă Sergiu Batâr şi colegii săi au ţinut foarte mult să fie amintiţi, deoarece spun despre ei că sunt extraordinari şi nişte genii în domeniul lor. Este vorba despre Vlad Gorgan, care s-a detaşat la Braşov, Ionuţ Bitea care este plecat la un program de instruire, Raluca Matei care este plecată în străinătate şi Oana Moţoc care îşi face stagiul momentan pe secţia de Gastroenterologie. În faţă, la tablă! Sergiu Batâr este un tânăr medic rezident care spune că este foarte pasionat de această meserie. Ne-a convins de acest lucru când ne-a invitat să vedem laboratorul unde se fac angiografii, coronarografii, se implantează stimulator cardiac (peacemaker) şi altele. Ne-a explicat ca un adevărat profesionist, alături de dr. Maniţiu, ce înseamnă mai exact aceste proceduri şi s-a descurcat de minune. M-am simţit ca într-un serial gen dr. House, când toţi rezidenţii stăteau în jurul cardiologului Maniţiu şi acesta îi supunea la diverse teste prin întrebări legate de patologia inimii. Și la partea practică ei participă în aceeaşi măsură şi Florina Bolea recunoaşte că mai face greşeli, dar că domnul profesor nu se supără, nu zbiară la ea de faţă cu pacientul, ci corectează ce a greşit şi apoi explică ce anume nu a făcut bine şi cum trebuie să procedeze în viitor. Întrebările nu au venit doar din partea profesorului, ci şi a rezidenţilor care se arată foarte interesaţi de această meserie, cum este Veronica Vasilache care, deşi este medic specialist hematolog, acum este din nou rezident, dar de Cardiologie. Spune că şi-a dat seama că era mult prea deprimant să lucreze numai cu persoane bolnave de cancer, mai ales că mulţi erau tineri, aşa că a ales Cardiologia şi s-a mutat de la Bucureşti la Sibiu cu toată familia. Primul pacient mort nu se uită niciodată… De la medici cu ani de experienţă în spate până la rezidenţii de anul I, fiecare medic îşi aminteşte primul pacient care a murit sub ochii săi. Pentru Cristina Chircu, un caz care a decedat de curând sub ochii ei şi care a impresionat-o este o tânără de 18 ani care a venit singură cu autobuzul dintr-o comună sibiană şi care la câteva ore după ce a ajuns la spital a decedat. Se pare că fata acuza de mai de mult timp dureri în zona inimii, dar că nimeni nu a vrut să o creadă. Se părea că avea o malformaţie la inimă din naştere. Spun că aproape în fiecare gardă moare câte un pacient. Cum dai o asemenea veste familiei? Toţi spun că este foarte greu şi că nimeni nu te învaţă acest lucru în facultate, dar că, pe parcurs, te înveţi. „De obicei, aparţinătorii au tendinţa să exagereze, devin agitati, neînţelegând protocoalele medicale pe care noi trebuie să le respectăm. Eu încerc să le explic situaţia reala, fără a le da speranţe nejustificat şi facem tot ce ne stă în putere să îi ajutăm”, explică Dragoş Mirescu, rezident în anul I. Toţi sunt de părere că este mai uşor să dai o asemenea veste când este vorba despre un pacient vârstnic, care era cunoscut cu probleme cardiace, decât în cazul unei persoane tinere. Care este protocolul în acest cazuri ne explică chiar şeful secţiei Cardiologie II, cardiologul Emil Băcilă, care este şi expert în comunicare. „Este foarte important să apreciezi şi să respecţi pacientul. Să-i zâmbeşti şi să-i explici starea sa când mergi la vizită, pentru că omul te citeşte imediat dacă e ceva în regulă, dacă nu discuţi cu el sau intri în salon şi mormăi ceva. Există codul deontologic al medicilor în care se spune clar că, în cazul pacienţilor în fază terminală, nu li se comunică acest lucru, doar aparţinătorilor”, spune Emil Băcilă. Prof. dr. Ioan Maniţiu, şef secţie Cardiologie: „La Sibiu facem cardiologie de performanţă, iar în acest sens am vrut să avem şi la Sibiu laborator de angiografie şi coronarografie. Totul am obţinut prin sponsorizare. Medicilor rezidenţi le-am explicat încă de la început că pentru a face performanţă trebuie să facă gărzi să înveţe, văd cazuri aici care nu sunt trecute nici în cărţi. Participă la aboslut toate cazurile şi intervenţiile, iar după ce pleacă de aici, se duc acasă şi iau cartea în mână să citească. Eu sunt mulţumit de activitatea lor, ne uşurează foarte mult munca, în sensul că ei se pricepe mai bine la calculator, ştiu toate codurile de boală. Salariile au revenit aproape ca primul meu salariu din 1972, când eram student în anul IV, dar eram plă
tit ca un medic specialist şi cştigam 900 de lei.”
Publicitate
