Marin Ghițuleasa este unul dintre cei mai apreciați medici chirurgi din Sibiu, cu o carieră de peste 51 de ani și peste 40.000 de operații. Din anul 1965 a fost șef de secție la Spitalul Militar din oraș. Astăzi, are 90 de ani și te poate face să-l asculți iar și iar. Povești intersante despre chirurgia vasculară, despre reușite în operații oncologice, despre grefe, pe care doar el le făcea în Sibiu, despre lume, despre China, despre fotografie, despre iubire, despre medicina de astăzi și despre ce calități ar trebui să aibă un medic bun. Am petrecut mai bine de trei ore ascultând aceste povești și privind în ochii calzi ai medicului. Nu m-aș mai fi ridicat de pe scaun. Ardoarea și implicarea cu care a profesat le-am simțit și în glasul său atunci când și-a depănat amintirile pentru mine, pentru noi toți.
Un domn distins ne-a întâmpinat la ușa casei lui. Înalt, îmbrăcat în costum și cu un zâmbet binevoitor pe chipul care nu-i trădează cei 90 de ani, ne-a poftit înăuntru. Ne-am așezat la masa din sufragerie și firul poveștii a început să curgă.
Marin Ghițuleasa s-a născut în gara din Potcoava, județul Olt, la 29 aprilie, 1925. Tatăl lui a fost șef de gară o viață, iar mama a stat acasă să crească cei șase copii. Două fete și patru băieți. Doctorul nostu era cel mai mic dintre cei 6 frați. „Mereu spuneam că eu am venit cu personalul. Așa râdeam. Nu a fost prea plăcut să fiu cel mai mic. Pe mine mă trimiteau mereu cu gâștele. Aveam 40, 50 de gâște. Nu-mi plăcea deloc treaba asta”. A avut o copilărie frumoasă, cu frații alături. Apoi, după ce toți au plecat să-și urmeze destinul, a rămas singur acasă. „Îmi amintesc că mergeam cu tata la birou. Și cred că-l incomodam. La un moment dat, mi-a găsit de lucru. A venit cu tăblița și Abecedarul și făceam tot felul de liniuțe și bastonașe, sub supravegherea lui. Câteodată, mă lăsa să-i număr banii, înainte de a-i mai număra el o dată. Așa am învățat să scriu, să citesc și să număr, înainte de a ajunge în clasa I.” Școala generală și o parte din liceu le-a făcut la Slatina. Tatăl lui a cumpărat o casă acolo. „Una mică, la fel ca boșdeuca lui Creangă. Dar avea o curte mare, cu vie. Noi nu aveam voie în oraș. Doar la școală și acasă”. Ultimii doi ani de studii din învățământul preuniversitar i-a făcut la Liceul C.F.R. „Aurel Vlaicu” din București. Din păcate, terminarea anilor de liceu nu este o amintire foarte plăcută pentru chirurgul Marin Chițuleasa. În 4 aprilie avea banchetul de final. În acea dată Bucureștiul a fost bombardat de americani, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. „Mi-e foarte greu să-mi amintesc. Era aproape ora 14:00. Eu eram la Grivița. În casa de vizavi erau doi copii pe care îi vedeam mereu la geam. A fost bombardată locuința cu cei doi micuți acolo. A fost o crimă. Este una dintre cele mai teribile amintiri. Pot spune că am avut noroc. Ne-am dus apoi la liceu. Fusese bombardat. Masa pe care o pregătisem era praf și pulbere, plină de moloz. În acea zi îmi amintesc că am făcut și fotografia pentru bacalaureat”, povestește medicul cu privirea întunecată de emoție. Războiul a lăsat urme adânci. „Unul din frații mei a murit rănit pe front la Iași, unul a făcut tot frontul din Rusia pe tanc, iar altul a plecat pe front în Cehoslovacia.”
„În acea vreme, tinerii luptau să-și termine studiile
A urmat apoi facultatea. A mers la înscriere cu ordinul de recrutare în buzunar și a dat examenul de admitere. „În acea vreme, tinerii luptau să-și termine studile. Unii din colegii mei veneau de pe front, pentru a-și da examenele și să-și termine școala”. În luna iulie a fost înscris la Facultatea de Medicină, în cadrul căreia a dat admitere pentru Institutul Sanitar Militar și a intrat. În perioada studiilor superioare și-a petrecut timpul foarte mult în spital, ceea ce i-a oferit avantajul unei cariere de succes. „Am intrat în spital la 19 ani și am ieșit la 70. Chiar și după ce am ieșit la pensie, am mai lucrat cu jumătate de normă”. Facultatea de Medicină a terminat-o în anii ’50. Prima repartizare a fost la Școala Militară din Sibiu, iar după un an de stagiu a fost repartizat la spital. A fost căsătorit timp de 56 de ani, până în momentul în care moartea soției i-a despărțit. „Am fost colegi la facultate. La 1 martie ne-am logodit, iar la 9 mai 1948 ne-am căsătorit. Eram studenți. Soția mea a murit acum 11 ani. Am înmormântat-o pe 1 martie, când noi ar fi trebuit să sărbătorim toți acei ani de căsnicie”. A învățat să practice meseria de chirurg de la dr. Eugen Mareș, un mare chirug militar. „Toată treaba o făceam noi, internii. Prima operație de chirurgie pe care am făcut-o cu mâna mea a fost în anul 1948. O apendicită.” La Sibiu a fost de două ori. Prima dată în 1950, când a stat 4 ani. În 54 și-a mutat activitatea într-un spital din Târgoviște. După un an s-a înființat secundariatul în chirurgie și s-a prezentat la admitere, de care a trecut. A fost apoi 3 ani la Spitalul Militar din București, ca secundar, după care a dat concurs de medic specialist. A profesat apoi 7 ani la Spitalul Militar din Cluj, din care 2 a făcut oncologie, iar în anul 1965 s-a reîntos în Sibiu, unde a fost șef de secție în toți anii în care a profesat. „Când am ajuns din nou în Sibiu am spus: Gata, aici îmi cumpăr loc de mormânt și așa am făcut.” Peste doi ani devine medic primar.
Fascinat de China
Aici, la Sibiu, cariera lui de medic chirurg a prins contur. Începutul a fost greu, pentru că în acea perioadă erau deschise multe șantiere. Cel de pe Valea Lotrului, Hidrocentrala de la Argeș și șantierul care construia Transfăgărășanul. „Veneau un număr mare de oameni răniți, iar mulți în stare gravă. Toți veneau la noi și noi trebuia să facem față.” Și a făcut față. În timp, a pus pe picioare secția de chirurgie din cadrul Spitalului Militar. Principala sa grijă a fost să o doteze cu toată aparatura necesară oricărei operații, astfel încât să nu-i lipsească nimic. Peste 40.000 de oameni a operat chirurgul Marin Ghițuleasa în toți anii săi de carieră. Cele mai dificile opreții i s-au părut grefele cutanate, cele de piele. Sunt operații lungi și meticuloase. Cu toate acestea, cea mai complicată operație a fost în cazul unei femei bolnave de cancer de colon, la a fost nevoie refacerea duodenului care a fost tăiat în proporție de două treimi, odată cu tumora. Medicul a refăcut duodenul femeii folosind un procedeu original, iar operația a fost un real succes. De fapt, el era singurul medic din Sibiu care făcea grefe. În general pacienții erau trimiși la spitalul din Tg. Mureș. În toată viața sa medicul a văzut aproape toată lumea. Europa, Asia, Africa, Rusia, însă din toate locurile pe care le-a colindat, impresionat a fost de China. „Toate locurile în care am fost sunt minunate, dar în China este o lume aparte acolo. Absolut de tot am fost impresionat. De Orașul Interzis, de Zidul Chinezesc, de spiritul lor, de concepții. Nu pot să descriu ce am simțit acolo”.
Nu a luat bani niciodată de la pacienți
Chirurgul Marin Ghițuleasa nu a luat niciodată bani de la pacienți, din principiu. „Îmi amintesc că mi-au ieșit vorbe. Îmi spuneau că nu știu să operez, de asta nu iau bani”. În toți anii săi de carieră nu a făcut nicio greșeală medicală și nu a pierdut nici un pacient din cei peste 40.000, din culpă medicală. Singurul cuvânt pe care i-a plăcut să-l audă de la pacienții săi a fost „Mulțumesc”. Ce le transmite medicilor de astăzi un astfel de chirurg? „Nu se mai pregătesc așa cum făceam noi. În anul 5 de facultate eu aveam deja responsabilități mari. Îi sfătuiesc să stea cât mai mult timp în spital. Să stea cu bolnavul, să-l îngrijească și să învețe să-l examineze. În primul rând pacientul trebuie examinat din toate punctele de vedere. Bolnavul nu trebuie lăsat din mână. Erori există, că suntem și noi oameni, dar nu greșeli medicale. Acestea sunt de neconceput. Să fie corecți din punct de vedere profesional și să se pregătească continuu pe specializarea lor.”
Astăzi, la cei 90 de ani ai lui regretă doar faptul că a rămas singur. În rest, își trăiește anii cu bucurie. Se gospodărește singur, face sport, bicicleta medicală fiind la loc de cinste, în sufragerie. Îi plac plimbările în parc și să-și amintească de una dintre pasiunile vieții lui …fotografia. Îi este dor de ceva? „Sincer… nu, eu când am terminat, apăi am terminat cu tot”.
„Col. dr. Marin Ghițuleasa a fost un chirurg foarte bun. El a învățat de la profesorul Mareș, care a fost și în război. Când a venit aici avea noțiuni de chirurgie de război. Când a fost revoluția din ’89 a făcut a fost de folos pentru că toți răniții militari veneau la noi. Era un chirurg generalist, așa cum erau înainte chirurgii. Făcea chirurgie generală, chirurgie ortopedică, ginecologie, urologie, plastică etc. Aborda operații foarte mari. A fost un inovator al anesteziei și terapiei intensive. A fost printri primii din țară care a făcut salon de terapie intensivă. Inovații a adus și în privița aparaturii. Tot ce apărea nou el aducea în spitalul din Sibiu. A fost printre primii medici care a făcut filme, ca lucrări științifice, pe care le prezenta în conferințe. Primul film în operație a fost făcut cu mine și un pacient de-al meu. Era și un foarte bun manager și mereu își susținea oamenii”, Col. În rezervă dr. Daniel Sora
Caseta
„Col. dr. Marin Ghițuleasa a fost un chirurg foarte bun. El a învățat de la profesorul Mareș, care a fost și în război. Când a venit aici avea noțiuni de chirurgie de război. Când a fost revoluția din ’89 a făcut a fost de folos pentru că toți răniții militari veneau la noi. Era un chirurg generalist, așa cum erau înainte chirurgii. Făcea chirurgie generală, chirurgie ortopedică, ginecologie, urologie, plastică etc. Aborda operații foarte mari. A fost un inovator al anesteziei și terapiei intensive. A fost printri primii din țară care a făcut salon de terapie intensivă. Inovații a adus și în privița aparaturii. Tot ce apărea nou el aducea în spitalul din Sibiu. A fost printre primii medici care a făcut filme, ca lucrări științifice, pe care le prezenta în conferințe. Primul film în operație a fost făcut cu mine și un pacient de-al meu. Era și un foarte bun manager și mereu își susținea oamenii”, Col. În rezervă dr. Daniel Sora
Publicitate
