Terapeutul nutriţionist Alina Stoica a venit la Sibiu pentru a susţine două seminarii gratuite pentru părinţii şi viitorii părinţi, centrate pe rolul alimentaţiei în preconceperea unui copil şi în timpul sarcinii, precum şi pe diversificarea alimentaţiei bebeluşului. Licenţiată în biochimie şi specializată în Nutriţie, dietetică şi stil de viaţă, Alina Stoica pledează pentru „conturarea unei educații asupra valenţelor alimentaţiei în sănătatea fizică, emoţională şi intelectuală”, fiind unul dintre colaboratorii renumitului profesor doctor Pavel Chirilă. Într-un interviu acordat pentru cititorii Sibiu 100%, Alina Stoica vorbeşte despre modalităţile prin care putem să le formăm copiilor obiceiuri alimentare sănătoase.
Susţineţi că multe dintre comportamentele alimentare ale copilului se formează încă din timpul sarcinii, aşadar, am putea spune că mama este de vină, dacă, de exemplu, copilul nu acceptă fructele. Care este explicaţia unui astfel de raţionament?
Caracterele genetice ale copilului sunt transmise de la ambii părinţi, în momentul conceperii, dar responsabilitatea mamei este mai mare, deoarece, în timpul sarcinii, se formează circuitele neuronale ale copilului, responsabile de tendinţa de a consumă sau nu anumite categorii de alimente. Dacă alimentaţia mamei în această perioadă este reprezentată de alimente cu un conţinut mare de grăsimi saturate (cartofi prăjiţi, hamburgeri, margarină, carne prăjită), atunci ne putem gândi la impactul acestora în creşterea şi dezvoltarea copilului, care depind de substanţele nutritive obţinute din alimentaţia mamei. Nu trebuie să ajungem la extreme şi să contabilizăm fructele, legumele acceptate şi consumate de mamă, în ideea în care şi copilul le va accepta. Alimentele noi se introduc în etapele diversificării şi exemplul familiei este deosebit de important, reprezentând un etalon la care se raportează copilul. Oferim alimente şi nu impunem, chiar şi din categoria celor pe care noi, părinţii, nu le consumăm în mod frecvent, copilul fiind expus astfel la experienţe noi, cu rezultate benefice pentru el.
Una dintre temele conferinţelor susţinute la Sibiu a fost centrată chiar pe rolul alimentaţiei înainte de conceperea copilului şi apoi în timpul sarcinii. Care sunt principalele recomandări pe care le faceţi în această privinţa?
În perioada preconceperii este important ca ambii părinţi să adopte un stil de viaţă echilibrat, cu toate componentele sale, alimentaţia fiind o felie din tortul apetisant. Recomandările valabile în această perioadă se raportează la principiile de bază ale nutriţiei şi anume: evitaţi curele drastice de slăbire/ înfometare, adoptaţi o dietă echilibrată, variată, puneţi accentul pe calitate şi nu pe cantitate, hidrataţi-vă corespunzător, evitaţi alimentele cu un conţinut ridicat de grăsimi săturate.
Diversificarea alimentaţiei sugarului este privită cu multă temere cam de toţi părinţii. Cum se face cât mai natural această trecere de la hrana lichidă, constituită exclusiv din lapte matern sau formulă de lapte praf, la cea solidă?
Prima etapă a diversificării, numită de băieţelul meu cel mare, Zian Marius, ca fiind „Primul strop de gust după lăptic” reprezintă o piatră de încercare pentru mulţi părinţi, care se îndepărtează de firesc, de simplitate, de bucurie şi cad pradă frământărilor, gândurilor, se îmbină practic teama cu bucuria, neîncrederea cu satisfacţia adusă de fiecare linguriţă de mâncărică acceptată de copil. Trecerea către o alimentaţie solidă se face treptat, cu respectarea regulilor de bază, pe care mămicile participante la curs şi le-au însuşit şi, mai ales, acceptând personalitatea fiecărui copil, inclusiv la nivel alimentar. Alimentele noi se introduc numai când sugarul este sănătos (nu trebuie să fie răcit, să prezinte simptome de enterocolită, indigestie), în mod treptat, în cantităţi progresive, oferite (nu impuse), de obicei la începutul mesei, astfel încât copilul să fie interesat de ceea ce primeşte.
Cum trebuie procedat cu copiii care refuză anumite alimente, acei copii consideraţi de toată lumea că fiind „mofturoşi”?
Copiii „mofturoşi“ trebuie acceptați cu uşurinţă, respectându-le preferinţele alimentare. Este foarte important să ne raportăm la nevoile copiilor noştri, să îi simţim, să îi ascultăm şi să asigurăm un echilibru în creşterea şi dezvoltarea lor. Este frustrant pentru parinţi acest refuz alimentar, dar, din teama de a nu rămâne copilul nemâncat, apare în peisaj condiţionarea mesei principale cu un desert (exemplu: dacă mănânci tot îţi dau o bombonică), inducerea temerii de abandon (exemplu: dacă nu mănânci tot plec sau nu mai stau cu tine). Toate aceste obiceiuri alimentare reprezintă startul către un dezechilibru, către împingere alimentelor până când mulţi copii îşi înlocuiesc masa principală cu un desert. Ei bine, niciun adult nu îsi aminteşte numărul linguriţelor de mancare acceptate în copilărie, mai ales în primele etape ale diversificării. În schimb, obiceiul alimentar şi-l însuşeşte, rămâne cu el la vârsta de adult (exemplu: persoanele care simt nevoia de recompense dulci după ce au finalizat o activitate sau când sunt tensionate).
Ce alimente nu ar trebui să lipsească zilnic sau săptămânal din meniul copiilor?
Pornind de la piramida alimentară a copiilor observăm că la baza acesteia stau cerealele integrale, nu rafinate, nefiind necesar un adaos de zahăr. Această categorie de alimente nu ar trebui să fie rezumată numai la orez, paste, pâine; cu aceeaşi uşurinţă putem cumpăra şi pregăti quinoa, hrişcă, mei, ovăz, secară, tapioca, amaranth, asigurând astfel varietate şi echilibru din punct de vedere nutriţional. Urcând apoi, pe verticală, observăm fructele şi legumele, care nu ar trebui să lipsească din alimentaţia zilnică a fiecăruia dintre noi. Aici, accentul trebuie pus pe diversitate, pe o paletă largă de culori, gusturi, textură, aspect, impresionând copiii cu alimente noi zilnic. Lactatele sunt deosebit de importante în creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copiilor, atât din lapte de vacă, cât şi din lapte de capră. Nu trebuie să ne rezumăm numai la lapte, ci introducem treptat iaurtul, sana, chefirul, laptele bătut, brânza calcică, urda, caşul, caşcavalul, untul, smântână, brânzeturile maturate după vârsta de 2 ani. Pe acelaşi nivel al piramidei alimentare sunt alimentele cu o concentraţie mai mare de proteină (animală sau vegetală) şi anume: peştele, carnea (pui, vită, curcan, porc, raţă, iepure), ouăle, leguminoasele (linte, mazăre, năut, fasole), oleaginoasele (nuci, caju, migdale, alune de pădure, fistic), seminţele (in, chia, cânepă, dovleac, susan, floarea – soarelui). Variind aceste alimente nu se ajunge la excese alimentare, ce induc un stres metabolic.
Ce tipuri de cereale recomandaţi, pentru că majoritatea formulelor existente pe piaţă sunt foarte dulci, procesate. Cât de sănătoase sunt acestea?
Revenind la simplitate, cred că ar fi recomandat să ne raportăm la alimentele integrale, iar alimentul integral are pe etichetă, la ingrediente, numai propria denumire. Evitaţi produsele pe a căror eticheta observaţi o lista lungă de ingrediente.
(va urma)
