Virgiliu Gheorghe: Dacă omul care suferă de această boală va afla în jurul său o atmosferă mult mai înţelegătoare, cred că i-ar fi mai uşor să se întoarcă

În cadrul campaniei „Alcoolismul, o problemă de sănătate publică în România”, prezentată în ziarul Sibiu 100%, vă propunem în această săptămână o abordare a problemei dependenței de alcool, dintr-o perspectivă centrată pe latura sufletească a omului. Virgiliu Gheorghe, doctor în bioetică al Universității Aristotel din Tesalonic, consideră că oamenii care sunt alcoolici pot fi salvați de la un deznodământ tragic, în primul rând, cu foarte multă dragoste și înțelegere din partea celor din jur. Virgiliu Gheorghe susține anual conferințe despre problemele cu care se confruntă omul contemporan, a publicat lucrările științifice „Efectele televiziunii asupra minţii umane” (4 volume), „Pornografia — Maladia secolului XXI” și este coordonator al secţiunii ştiinţifice a revistei „Familia Ortodoxă”.
România are o problemă uriașă la nivelul consumului de alcool. Suntem pe primul loc în UE la mortalitatea atribuită abuzului de alcool la femei, iar la bărbați, pe locul 4. Ce soluții vedeți pentru această problemă?
În primul rând, ar trebui să ne concentrăm mai mult pe problemele care duc la consumul de alcool.
Iar dacă tot vrem să facem ceva, ar trebui să se intervină prin programe bine mediatizate, prin educaţie informală la nivelul comunităţilor şi mai ales prin prevenirea debutului consumului de alcool la adolescenţi prin crearea unor programe speciale de conştientizare a efectelor. De genul, nu ştiu dacă fetele, femeile ştiu că la aceeaşi cantitate de alcool consumată ca şi bărbaţii, pot avea până la de patru ori mai mare alcoolemia în sânge, din pricina faptului că femeile nu au o cantitate suficientă de alcool dehidrogenază, o enzimă care ajută la metabolizarea alcoolului. De asemenea nivelele mari de estrogen blochează acest proces de metabolizare. Astfel că la femeie creierul şi ficatul sunt mult mai repede şi mai puternic afectate decât la bărbaţi. De pildă, volumul creierului la femeia care consumă mult alcool poate scădea până la 11% faţă de cea care nu consumă alcool.
Care considerați că sunt cauzele care au dus la înrăutățirea fenomenului alcoolismului în rândul populației din România?
Pentru adulţi, mai ales pentru mulţi dintre bărbaţi, alcoolul este o modalitate prin care fug de o realitate căreia nu-i mai pot face faţă. Lipsa locului de muncă, nerecunoaşterea poziţiei sociale prin dispariţia profesiunilor, dar şi a respectului acordat celor existente, probleme, conflicte în familie şi nu în ultimul rând propaganda degenerării morale care prin mass-media a inundat spaţiul public sunt doar câteva dintre motive. Toate aceste cauze s-au agravat în condiţiile falimentului economiei româneşti, dar şi prin disoluţia comunităţilor şi a tradiţiilor locale. Încă o dată, cred că principalul „merit” al apariţiei şi cronicizării acestor probleme este distrugerea sistemelor de valori, manelizarea culturii, disoluţia morală şi sufletească la care mass-media a atras România.
Cum ar putea fi responsabilizați românii cu privire la consumul abuziv de alcool?
În primul rând, trebuie să existe interesul şi să se construiască politici publice de combatere a acestui flagel. Se poate, cu siguranţă micşora mult consumul dacă în această direcţie s-ar lucra profesionist, ca şi în publicitate sau în campanii electorale, prin specialişti în public relations, în comunicare, copywriteri şi grupuri de oameni deştepţi care să lucreze pe termen lung în crearea de strategii şi executarea lor. Din păcate, se face foarte puţin, tocmai pentru că problema nu este conştientizată de factorul politic, de acela abilitat să ia măsuri.
Ce soluții vedeți pentru protejarea tineretului?
Şi pentru ei se pot configura astfel de programe. Dar problema lor este mai gravă. Nu mai au familii puternice, resimt cu putere lipsa de afectivitate, se confruntă cu problema unei stime de sine foarte reduse şi așa mai departe. Practic, avem de-a face cu o generaţie traumatizată de lipsa de sens, de un stil de viaţă foarte găunos în care individului i se rezervă doar rolul de spectator, de votant şi consumator. Trebuie să le oferim ceea ce le lipseşte. În primul rând, ceea ce depinde de noi este să le propunem nişte comunităţi sănătoase în care valorile să nu fie comandamente morale, ale moralei datoriei, ci idealuri, idealul unui om liber, subiectul propriilor sale acte de conştiinţă şi nu doar spectatori la decadenţa unei lumi percepută prin micile ecrane, televizor sau computer.
Poate fi depășită criza morală cu care se confruntă astăzi România?

Da, dar numai printr-un efort comun, printr-o emulaţie. Oamenii au nevoie de încredere, curajul că se poate, că mai au ceva de spus în istorie şi în propria viaţă. Dar pentru aceasta trebuie să ne eliberăm puţin din prizonieratul lumii virtuale şi să devenim noi înşine oameni cu identitatea de români şi de creştini. Căci, fără o metanoia, fără o împăcare cu noi înşine, cu acel sine aflat în permanenţă în legătură cu transcendentul este aproape imposibil să vedem o ieşire. Soluţiile trebuie să plece de la noi, de la viaţa noastră interioară, din inima noastră, unde trebuie vindecate toate rănile, toate conflictele, de unde trebuie îndepărtate toate mizeriile acumulate acolo de-a lungul anilor. Aşadar, din inimile noastre, ale tuturora, cred că poate începe renaşterea neamului românesc.
Cine ar trebui să se implice în rezolvarea acestei situații?
Am spus: noi toţi. Fiecare unde se află. Nu aş arăta cu degetul ca să nu îndreptăţesc pe nimeni ca să arate cu degetul pe altcineva. Sunt instituţii, însă nu instituţiile nasc personalităţi, ci personalităţile, oamenii puternici, oamenii care au un cuvânt de spus, aceia nasc instituţii.
Cum poate fi salvat un alcoolic de la un deznodământ tragic?
Fără să găsească puţină încredere, puţină afectivitate, un om care să-l respecte şi să-l ajute să se regăsească, acest lucru este aproape imposibil. Este adevărat, există şi nişte terapii necesare bazate pe restaurarea echilibrelor vitaminelor, mineralelor, a aminoacizilor şi a enzimelor, ajută şi sportul, dar cred că tot afectivitatea, dragostea faţă de cel în nevoie joacă primul rol. Acest lucru este valabil în toate dependenţele.
Ce recomandări aveți pentru familiile care poartă povara unui membru cu tulburări generate de consumul excesiv de alcool?
Să nu-i judece. Să nu-i umilească, să nu-i judece în mintea lor, ci mai curând să le arate că au încredere în vindecare în faptul că pot redeveni ce au fost. Nu cred că trebuie să le încarce conştiinţa, căci ştiu foarte bine că sunt vinovaţi pentru anumite eşecuri, să nu le-o mai repete. Dacă omul care suferă de această boală va afla în jurul său o atmosferă mult mai înţelegătoare, cred că i-ar fi mai uşor să se întoarcă. Aici însă cred că viaţa creştină ar avea un rol esenţial. Aceasta pentru că Cel care ne-a iertat şi s-a jertfit pentru noi, Acela ne poate învăţa să iertăm şi să iubim. Numai să vrem acest lucru şi să nu ne minţim pe noi înşine. Unii nu au putere nici măcar să se ajute pe ei înşişi, astfel că nu ştiu cum ar mai putea să-i ajute pe ceilalţi. Să ne întoarcem, deci la Dumnezeu. Nu modele, nu puterea sau banii ne pot aduce bucuria aceea simplă şi somnul uşor noaptea, ci împăcarea cu noi înşine şi puterea de a ne jertfi pentru ceilalţi.
Ce mesaj aveți pentru persoanele care recurg la alcool pentru a se refugia din fața problemelor vieții?
În ordinea psihologică a lucrurilor, cred că trebuie să schimbe ceva în viaţa lor. Să schimbe acel context, anturajul, obişnuinţele, locurile care-i atrag spre consumul de alcool. Să nu se raporteze la aşteptările celorlalţi şi nici să-şi construiască obiective pe care sigur nu le vor putea atinge. Să-şi recunoască neputinţa şi să plece de la a face atât cât pot, restul lăsându-l la mâna lui Dumnezeu. Sunt convins că aşa, puţin câte puţin vor putea schimba ceva în viaţa lor, suficient cât să depăşească criza. Dar pentru aceasta, mai întâi de toate trebuie să ne facem puţin curaj ca să privim lucrurile în faţă. Examenele acestea de conştiinţă, cred că au puterea lor transformatoare, mai ales când sunt făcute împreună cu cineva apropiat, iar dacă nu avem pe nimeni în familia naturală, să căutăm tot la Dumnezeu. Nu cred că vom fi dezamăgiţi…