,,Avem în oraşul nostru, Bulevardul Mihai Viteazul, dar niciun fel de statuie”

Sculptori sibieni Sculptorul sibian Radu Aftenie – membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România – cetăţean de onoare al municipiului Sibiu, a acordat un interviu reporterului săptămânalului Sibiu 100% . În acest an la 2 octombrie, sculptorul va împlini 75 de ani. Reporter: Vă propun o întoarcere în timp: aţi ales sculptura sau aţi fost ales de ea? Acum, după aproape patruzeci de ani, consideraţi că aţi făcut o alegere potrivită? Radu Aftenie: Nu am ales eu arta sculpturii, Domnia Sa m-a ales să-mi duc viaţa într-o lume tulbure şi agresivă, unde artele plastice sunt lăsate la periferia culturii naţionale. Rep: Ce amintiri mai păstraţi din anii universitari, despre colegii de generaţie şi despre magiştrii care v-au modelat şi cultivat talentul. R.A.: Am avut şi am colegi minunaţi sculptori, Călinescu Arghira, George Apostu, Constantin Popovici, Marius Butunoiu, ceramistul Costel Badea şi nu aş putea uita niciodată pe marii noştri maeştri Cornel Medrea, Boris Caragea, care mi-au dat viaţă de artist, sculptor, pentru care voi păstra o veşnică amintire. Rep: Pe parcursul studenţiei la Institutul de Arte Plastice cine v-a fost mentor? R.A.: Artistul poporului Constantin Medrea, ardelean din Miercurea Sibiului, care a fost izvorul de aur în evoluţia şi crearea personalităţii mele, ca om şi artist. Rep: Care a fost lucrarea de debut public a artistului Radu Aftenie şi cum a fost receptată de public? R.A.: Monumentul de for public „Glorie Ostaşului Român” amplasată în Municipiul Cluj-Napoca, în anul 1995, acordându-mi-se şi titlul de „Cetăţean de Onoare” al acestui oraş, de care sunt mândru. Rep: Care este structura definitorie a universului operei sculpturale a artistului Radu Aftenie? R.A.: Până la vârsta de 75 de ani, am realizat multe lucrări în piatră, lemn şi bronz, răspândite prin muzee, colecţii particulare din ţară şi din lumea largă. Încă mai lucrez, iar când mă voi opri, universul operei mele, îl las să fie definit de viitor. Rep: Oraşul de pe Cibin are o istorie militară românească extrem de bogată în evenimente. Consideraţi că acest tezaur este prezentat şi fructificat îndeajuns în opere sculpturale monumentale şi cum credeţi că s-ar putea valorifica în continuare de către artiştii plastici contemporani? R.A.: Avem în oraşul nostru, Bulevardul Mihai Viteazul, dar niciun fel de statuie. O astfel de statuie-monument va trebui să dea de gândit oficialilor din Primărie şi Consiliul Judeţean. Spaţii generoase să primească un monument ecvestru al lui Mihai Viteazul, sunt în municipiul nostru, însă lipseşte dorinţa. Oare întregitorului de neam şi glie să-i fie hărăzită doar o movilă de pământ la ªelimbăr? Rep: Vă rog să ne expuneţi succint participarea dumneavoastră la expoziţiile internaţionale şi cum aţi fost perceput prin prisma operelor expuse. R.A.: Am expus în Statele Unite la trei Galerii de Artă, lucrări din bronz şi lemn. Vizitatorii, printre care şi mulţi români, au fost plăcut impresionaţi de şcoala românească de sculptură. Am lucrări în colecţii de stat şi particulare în Europa şi SUA. Rep: În acest an, vom omagia 100 de ani de la trecerea în nefiinţă a răşinăreanului Emil Cioran – emblematică personalitate de cultură naţională şi universală. Aveţi un proiect prin care să se alăture manifestărilor omagiale centenare ale lui Emil Cioran? R.A.: I-am spus, la împlinirea celor 100 de ani de la naştere, „La Mulţi Ani!”, prin portretul realizat în bronz, expus pe 8 aprilie 2011, la Biblioteca ASTRA din Sibiu, cu prilejul Comemorării Marelui Filosof din Răşinari. Rep: Ce aveţi în prezent pe şantierul de lucru, dar şi în perspectivă? R.A.: Am realizat macheta bustului lui Avram Iancu, în speranţa că se va realiza. Mă mai gândesc la un monument al marelui Andrei ªaguna, primul mitropolit al Transilvaniei. col. (r) V. Neghină