Brad simplu românesc

Drumuri troienite, întinderi de gheaţă. Geamuri aburite şi clinchet îndepărtat de clopoţei. Copiii îmbujoraţi de focul din sobă, cuminţi şi sfioşi, în aşteptarea lui Moş Crăciun. O scenă idilică a unui Crăciun fericit din care bradul înalt, drept, strălucitor, încărcat de beteală, luminiţe şi globuri, nu lipseşte niciodată. Obiceiul împodobirii pomului de iarnă este la fel de important astăzi ca şi bucatele alese sau cadourile inspirate şi rimează în sufletele multora dintre noi cu armonia, căldura sufletească şi pacea din prag de sărbători. În timpul goanei anuale după brazii de Crăciun care sunt, ca de obicei, prea scumpi, prea mici, prea neecologici – veşti bune pentru toţi nemulţumiţii: nu a fost întotdeauna aşa. Bradul de Crăciun nu este o tradiţie originară românească, în trecut brazii erau împodobiţi cu decoraţiuni simple şi necostisitoare: fructe, fursecuri, globuri de hârtie iar vechii români erau convinşi de faptul că brazii trebuie lăsaţi la locul lor – cu rădăcinile bine înfipte în pământ. Judecata bradului „În România, obiceiul bradului de Crăciun apare şi se răspândeşte cu repeziciune abia la începutul secolului XX. Perfect asimilat astăzi, el nu mai este resimţit ca un împrumut european”, arată Sorin Lavric în Cartea de Crăciun. ªi totuşi, anterior perceperii lui ca un simbol al sărbătorilor de iarnă, bradul era venerat de comunităţile arhaice, perceput pentru alte calităţi, imaginea lui fiind prezentă pe obiecte, ţesută pe veşminte sau sculptată în piatră. Românii îşi dăruiau brazi la naştere (copacii nu erau tăiaţi ci îngrijiţi pe toată perioada vieţii), făceau jurăminte de nuntă în faţa bradului şi erau judecaţi lângă pomul considerat instanţă supremă. „Omul bănuit de o fărădelege era legat de un brad timp de 3 zile şi 3 nopţi; dacă nu era sfşiat de fiare sau lovit de trăsnet era lăsat liber şi considerat nevinovat” (Sorin Lavric, Cartea de Crăciun). Ornat cu suflet Primele ornamente şi de fapt, ornamentele care pot fi numite româneşti pentru bradul de Crăciun au fost fructele şi covrigii. De crengile brazilor erau agăţate de cele mai multe ori mere – prinse cu sfoară de codiţă şi nuci înţepate cu un ac cu aţă. Covrigii de post erau mâncaţi până la venirea Crăciunului. Hârtia creponată, figurinele decupate şi colorate şi prăjiturile în diferite forme au fost decoraţiuni folosite în timpul comunismului. „Puneam vată în brad dar şi fursecuri – steluţe, lune, brazi în miniatură – înşirate pe aţă. Pe cârligul de băţ de la măturoaie legam nucile”, îşi aminteşte Maria Berbescu, în vârstă de 56 de ani din Gura Râului. Brazii erau ornaţi de multe ori în curţile caselor sau în livezile în care erau sădiţi – potrivit superstiţiei că bradul între ceilalţi pomi va aduce recoltă bogată de fructe. Globuri din frunze Lumânări, clopoţei, steluţe şi îngeraşi făcute din paie sau pănuşi (frunze uscate de porumb) sunt alte ornamente tradiţionale care pot fi găsite la Galeria Casei Artelor din Sibiu. Minusculele capodopere sunt împletite cu migală de Angela Fazekas, originară din satul Bezid, judeţul Mureş. „Am învăţat de la oamenii de aici modalitatea de a împleti paie. Obiectele ornamentale conţin seminţe de dovleac, dar şi fructe de arbuşti sălbatici. Ideile de a le combina îmi vin pe măsură ce lucrez”, a declarat Angela, care petrece 4-5 ore pentru realizarea unei singure decoraţiuni. Paiele şi frunzele de porumb sunt adunate cu migală în timpul verii şi sunt expuse în galerii de artă, dar şi în magazine din Cluj Napoca, Tg. Mureş, Bucureşti sau Satu Mare. Bradul copiilor Nu prea departe de fastuosul brad din Piaţa Mare, împodobit cu zeci de metri de instalaţii şi globuri luminoase, în holul Muzeului „Franz Binder” poate fi găsit un altfel de pom de iarnă, ornat cu podoabe de hârtie. Simple în aparenţă, dar de mare efect, globurile sunt reprezentări de îngeri, păsări şi Moşi Crăciuni, iar ghirlandele sunt răsucite din hârtie creponată. „Toată luna noiembrie elevi din clasele I-V de la patru şcoli sibiene au realizat aceste decoruri în cadrul atelierului de pedagogie muzeală”, a declarat Daniela Muntean, bibliotecar şi pedagog al Muzeului de Etnografie Universală. La inaugurarea bradului au participat copii cu dizabilităţi de la Centrul Social pentru Educaţie Incluzivă nr. 1. Aceştia s-au bucurat simplu la vederea bradului ce le-a fost făcut cadou de către cei mai inimoşi manufactori de „ornamente” originale, copii ca şi ei. Cu rădăcini „Socotit copac sfânt, bradul nu era doborât ci doar modelat. Rădăcina era mereu păstrată căci ea menţinea legătura nevăzută dintre copac şi spiritele suprapământene. La început, sacrificarea unui brad – practică foarte rară la români, avea loc numai în cadrul unui ritual în care ofrandele şi darurile trebuiau să răscumpere întrucâtva sacrilegiul tăierii”. (Sorin Lavric). Regi şi romani Obiceiul folosirii pomului de Crăciun este de origine romană – romanii antici îşi împodobeau casele de sărbători cu un brad prins de tavan cu vârful în jos. Potrivit cercetătorilor, pomii de iarnă nu erau împodobiţi înainte de secolul al XII-lea, primele ornamente fiind fructe, flori de hârtie, biscuiţi (primul brad ornat a apărut în Lituania în anul 1510). Globurile confecţionate din sticlă argintată de Thuringia au apărut abia în anul 1878. În religia creştină, Bradul de Crăciun îl simbolizează pe Isus Christos, mereu viu. Primul brad de Crăciun împodobit din România a fost prezent în palatul principelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866. (CrestinOrtodox.ro) Alexandra Ion Cristea