Casa poştei de odinioară

Diligenţe, cai alergând la galop, conducători poştali în uniforme elegante, scrisori parafate cu sigilii pe ceară. Se întâmpla acum mai bine de 250 de ani la Sibiu când direcţia de poştă de aici era cea mai mare din România. De la prima cameră a poştei existentă în cadrul primăriei în anul 1360, până la înfiinţarea sediului propriu în Piaţa Mare, poşta sibiană are o istorie complexă. În afara sediului central existent încă din anul 1874 pe strada Mitropoliei, puţine locuri mai aduc aminte despre vechiul mod de a face corespondenţă. O clădire importantă pentru judeţul Sibiu este fostul oficiu poştal de tranzit din Porumbacu de Jos, care mai păstrează şi astăzi urme intacte ale unei istorii demult uitate. Organizate local Primele căruţe poştale cu cai au fost introduse în Transilvania în timpul regelui Matei Corvin în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Acestea erau căruţe uşoare, denumite cocsi, care permiteau o circulaţie rapidă şi pe drumurile mai puţin întreţinute. Liniile poştale pentru scrisori şi călători au fost înfiinţate în 1749 şi erau deservite de poştalioane sau diligenţe. La nivel local acestea circulau o dată pe săptămână. Aceştia au fost obligaţi începând cu anul 1771 să asigure păşuni pentru caii poştei. În secolul al XVIII-lea staţiile poştale aveau un adăpost pentru curieri, o magazie de furaje şi un grajd pentru cai şi erau aşezate la o zi de mers. Pentru poşta trasă de cai erau amenajate locuri de tranzit pentru schimbarea animalelor, cum a fost şi cel din Porumbacu de Jos. Maşina din poartă În centrul comunei, la numărul 578, aşezată pe colţ, în intersecţia a două străzi, găsim clădirea fostului oficiu construită între anii 1756-1760. Trecerea către casa vopsită în roz se face peste un podeţ, iar într-una din camerele de la stradă e deschis un magazin alimentar. „Am cumpărat aici în 1985. Nu ştiu mare lucru despre istoria locului, dar am auzit că a fost sediu de poştă”, ne spune Petre Dumitraşcu (foto), proprietarul vechiului oficiu poştal. Intrarea în curte se face pe o poartă largă, astăzi din fier, străjuită de un stâlp de piatră. „Au fost doi la un moment dat, de-o parte şi de alta. A fost un accident – o maşină a intrat într-unul şi am fost nevoit să îl dărâm”, explică Dumitraşcu. Casa cailor În curtea mare se găsesc două case, neschimbate în exterior din vremea funcţionării poştei. Pe hornul uneia din ele se mai poate vedea inscripţia vagă 1797, acoperită cu var în timpul renovărilor. Din toate părţile, casele sunt înconjurate de ziduri vechi de piatră pe care se mai pot vedea urmele unor ferestre. În mijlocul gospodăriei familiei Dumitraşcu se găsesc şi astăzi vechile grajduri folosite pentru caii poştei. „Am găsit totul în paragină şi m-am hotărât să renovez. Casele sunt însă foarte vechi, zidurile prea multe şi prea mari, prind imediat igrasie”, spune Petre Dumitraşcu, care nu e prea mulţumit de faptul că locuieşte într-un monument istoric. Drumuri istorice Cel mai celebru drum comercial, Via Carolina, a funcţionat între Sibiu şi Bucureşti pe Valea Oltului. Alte trasee poştale includeau rutele Sibiu – Braşov care a trecut în 1808 prin Porumbacu de Jos, Sibiu – Alba Iulia dar şi Sibiu – Sighişoara –Tg. Mureş – Bistriţa. Drumurile internaţionale făceau legătura între Sibiu – Viena dar şi Sibiu Budapesta în anul 1785. În localitatea sibiană Bradu a existat în perioada 1893-1937 o reşedinţă de diligenţă. Cel mai periculos drum sibian era Hula Bradului (Sibiu – Avrig) considerat astfel din cauza atacurilor bandiţilor, dar şi din cauza răsturnărilor trăsurilor poştale. Rute şi servicii Primele servicii poştale de pe teritoriul actual al Transilvaniei datează din timpul administraţiei romane când de la Sibiu – Cedonia un drum făcea legătura cu Valea Oltului. Cenzura, starea deplorabilă a drumurilor, dar şi proasta organizare în timpul evului mediu făceau din poştă un serviciu destul de ineficient. Această situaţie a fost schimbată la sfârşitul secolului al XVIII-lea sub guvernarea lui Samuel von Brukenthal care, începând cu anul 1777 a dat dispoziţia reparării drumurilor poştale, a creat şi organizat noi rute din Sibiu. În anul 1800 în judeţul Sibiu existau 59 de oficii poştale şi 7 trasee pentru corespondenţă. Scrisori curate În timpul epidemiilor de ciumă, începute în anul 1531, una dintre măsurile administrative pentru împiedicarea extinerii molimei a fost dezinfectarea scrisorilor şi a pachetelor poştale. Pentru aceasta era folosit un sistem de afumare sau tratare cu vapori de oţet sau substanţe acide. În staţia de la Turnu Roşu – unul dintre cele mai importante din Sibiu a fost instituit un post permanent de carantină care dezinfecta poşta. Foto: Petre Dumitraşcu este proprietarul clădirii vechiului oficiu poştal din Porumbacu de jos Alexandra Ion Cristea