Cisart 2009 – Tabăra de sculptură de la Cisnădie

Îndrăgostiţi de arta lemnului şi a metalului, câţiva ti­neri artişti din Sibiu şi din ţară s-au reunit zilele acestea la Cisnădie, în cadrul celei de a II-a ediţii a Simpozionului de Artă Contemporană „Cisart”. Răzvan Constantinovici, Lavinia Creţu, ªtefan Radu Creţu, Luli Dragoman, Vali Duicu, Emil Casian Dumitraş, Alexandru Dumitru, Mihnea Grigore şi Raluca Preda şi-au pus în valoare talentul, măiestria şi îndemânarea pentru realizarea unor opere care vor fi amplasate în parcul Măgura din Cisnădie. Mediul propice pentru creaţie s-a dovedit a fi Clubul Elevilor din Cisnădie, un loc în care curtea şi grădina s-au contopit cu lucrările celor nouă artişti participanţi la Tabăra de Sculptură de aici. Companionul de nedespărţit al sculptorilor a fost Grigore, câinele artiştilor Lavinia şi ªtefan Creţu, care a făcut parte integrantă din atmosfera de lucru. Luli Dragoman – Poarta Specialiştii spun că sunt două tipuri de artişti, unii care lucrează spontan, şi alţii mental, care au dinainte conceptul pregătit. Pe Luli Dragoman, un nume cu sonoritate şi conotaţii sculpturale am găsit-o în plină acţiune artistică. „ªtiam dinainte ce materiale o să folosesc. Eu am o obsesie cu porţile pe care o repet în cât mai multe feluri atât bidimensional, cât şi tridimensional. Îmi plac foarte mult lucrările ciclice, iar ceea ce am creat aici este o poartă în viziunea mea. Poate fi o poartă spre sus sau spre jos, spre rai sau spre iad, un fel de labirint prin care poţi pătrunde doar cu privirea”. După ce am întrerupt-o pe Luli Dragoman pentru câteva momente, am lăsat-o să-şi continue opera, înconjurată fiind de aparatura mai mult sau mai puţin specifică, flex, drujbă, maşină de găurit etc, dar şi de zgomotul pe care aceste unelte îl scot, cântând şi ajutându-l pe artist să găsească forma. ªtefan Creţu – Turnul Cărăbuşilor Vântul a făcut parte şi el din decor şi a inspirat operele tinerilor sculptori, creatori de frumos. Pe ªtefan Creţu, „principalul vinovat” de organizarea taberei de la Cisnădie l-am găsit sudând. Din lemn şi metal încerca să dea forma unui turn, al cărăbuşilor. ªi zic eu că a reuşit. „Pentru că este o lucrare abstractă las pe fiecare să aprecieze această lucrare după liberul arbitru. Nu contează ce reprezintă. Eu merg pe principiul acesta. Nu vreau să intru în filosofii pentru că o fac deja lucrând şi dând un titlu operei”. Într-un final bucăţile de metal asamblate de ªtefan în Turnul Cărăbuşilor se vor uniformiza cu rugina. ªi aceasta pentru că: „orice lucru merge spre descompunere, la fel şi arta”, mi-a spus sculptorul ªtefan Creţu. Alexandru Dumitru – Tripozii Artistul mi-a mărturisit că îşi sprijină lucrarea realizată în Tabăra de Sculptură de la Cisnădie pe trei puncte. De patru ani lucrează la ciclul Tripozilor. L-am întrebat, cum era şi firesc, de ce tripozi? „Semnifică nişte animale, un fel de monştri preistorici. Am lucrat cu drujba pentru a da forma unor striaţii şi linii”. Nu întotdeauna lemnul se lasă uşor modelat în mâinile artistului, dar nici nu pune probleme majore. Lăsând puţin lemnul să se odihnească, Alexandru Dumitru mi-a spus printre altele că împreună cu ªtefan se vor ocupa în continuare de asociaţia European House of Art pentru România, una dintre instituţiile organizatoare ale Simpo­zionului de la Cisnădie. Sculptura este o artă a volume­lor în spaţiu care încearcă să atingă coarda sensibilă a persoanelor prin expunerea spaţială a diferitelor obiecte reale, tridimensionale. Per­ceperea obiectelor tridimen­sionale poate avea loc atât vizual cât şi pe cale tactilă. Aparent, sculptura se adre­sează văzului, dar în realitate această formă de artă vorbeşte, mai ales, tactilului. Din păcate, nu putem în­totdeauna atinge o sculptură, aşa cum ar fi firesc, dar putem cu uşurinţă compensa convenţiile sociale de privire de la distanţă a pieselor de sculptură prin vedere, care are re­marcabila proprietate de a transmite la creier şi tridimensionalitatea obiectelor, întrucât vederea umană este stereoscopică. Despre sculptori şi modul în care ei s-au exprimat sculptând, în sensul ideii „clasice” de sculptură, folosind materiale naturale precum lutul, piatra şi lemnul, cât şi despre sculptorii moderni şi contemporani, care adaugă noi faţete noţiunii de sculptură, prin folosirea unor materiale inedite cum este metalul, de pildă, se poate scrie şi spune la nesfârşit. Din 25 august şi până în 5 septembrie, Simpozionul de Artă Contemporană „Cisart” a adus în localitatea sibiană Cisnădie sculptori care au turnat în lemn şi metal visele lor artistice. I-am însoţit şi eu şi am pus în vârful condeiului atmosfera desprinsă din decorul unei zile de lucru în ale artei numită sculptură.