Copiii din gunoaie

Reporter incognito – Sibiul nevăzut Am pornit de la ideea de a vedea cum trăiesc oamenii pe care îi zărim căutând prin lăzile de gunoi din zonele de blocuri ale Sibiului. Câteva zile la rând, reporterul Sibiu 100% a pretins, pentru câteva ore, că este unul de-al lor şi caută cartoane şi fier pentru a strânge bani de mâncare. Mulţi nu dorim să vedem, când aruncăm gunoiul, cine sunt cei care trăiesc de pe urma resturilor noastre: printre ei, copii de 4 ani sau puţin mai mărişori. Călin Blaga Am ales pentru început cartierul Vasile Aaron. Îmbrăcat adecvat şi cu un limbaj care mi se părea că merge pentru o astfel de activitate, am plecat la căutat de tomberoane, cartoane sau fier vechi. Fiind dimineaţă, am găsit ceva cartoane, dar niciun alt căutător. Apoi am înţeles că trebuie să schimb ora de căutări. Pe la 12, tot în Vasile Aaron, la containerele de lângă bisericuţă şi locul de joacă de pe Valea Săpunului. Aici a trebuit să fiu precaut la mulţimea de câini comunitari care mă adulmecau. Un bărbat cam de 45 de ani, deşi putea avea 30, cu faţa mult ridată, căuta cu un băţ. Avea 2 desagi puşi lângă containere. ,,Ce cauţi, nene? Cartoane?”, am intrat eu în vorbă. ªi-a ridicat privirea spre mine şi mă iscodea. Nu a zis nimic şi şi-a văzut de treabă. Am insistat. ,,Ce cartoane, mă!? Mâncare!”, a izbucnit bărbatul şi din tonul violent mi-am dat seama că îl deranjez. Doi castraveţi muraţi la prânz În cartierul Hipodrom am avut mai mult noroc. Aici am dat peste o femeie cu doi copii. Ea căuta resturi de mâncare pe care le arunca în două pungi puse jos. În una, resturi de pâine, în alta verdeţuri, legume. ,,Ce faci cu mâncarea?”, am întrebat-o. S-a uitat la mine, ca la o ciudăţenie, semn că oamenii de la gunoaie nu prea acceptă întrebări din partea necunoscuţilor. Un băieţel cam de 8-9 ani, aflat în tomberon, şi-a ridicat capul când m-a auzit. El arunca afară felii de pâine şi alte resturi de roşii, coji de castraveţi. ,,E pentru porci”, mi-a replicat femeia. Încet, încet, am aflat că stau în Guşteriţa şi merg prin tot oraşul să strângă mâncare pentru porci. Are 5 copii, dar restul de trei, ,,cei mari”, sunt cu tatăl lor la căutat fier vechi prin gunoaie. Dar ,,cei mari” aveau 10, 12 şi 13 ani, toţi băieţi. Fetiţa care mai era cu ea nu cred că avea nici 4 ani. Se juca nestingherit cu o cutie goală de măsline în care punea pietricele şi le zornăia. Râdea când auzea zornăitul. În timp ce stăteam acolo cu ei, a venit o femeie cu gunoiul. ,,Dai un leu, tanti, de pâine”, a spus imediat fetiţa, stâlcind cuvintele. Femeia nici nu a privit-o, a aruncat plasa de gunoi şi a plecat. ,,Nu dau ăştia nimic şi pentru burta noastră?”, zic eu ca să mă integrez în povestea pe care i-am spus-o, că sunt venit din alt oraş. ,,Mai dau unii, dar domnii nu au timp de noi! Da’ aruncă la bunăciuni. Ui!”, spune femeia în timp ce scoate dintr-un tomberon un borcan de sticlă cu capac, în care mai pluteau doi castraveţi muraţi într-un lichid extrem de tulbure. Deschide capacul şi le dă la copii câte un castravete. ,,Aici, în ªtrand, e lux!” În zona ANL-urilor din ªtrand, pe la 5 după-masa, era ,,aglomeraţie” la containerele de gunoi: şapte copii scotoceau. Aveau un sistem bine pus la punct. Trei erau în containere şi rupeau pungile şi căutau după resturi de alimente. Doi le preluau şi le puneau în plase. Lângă containere, o fată de vreo 12 ani şi una de vreo 7 îndoiau cartoane şi le stivuiau. Imediat m-a luat la rost un băiat de aproximativ 9 ani când am ajuns la container. ,,Ce cauţi mă aici, hai marş!”. După o ceartă din care mi-am dat seama că era teritoriul lor şi nu le plăceau intruşii, lucrurile s-au mai liniştit când au aflat că sunt doar în trecere şi voiam să mă odihnesc numai. ,,Aici, în ªtrand, e lux! Aruncă ăştia de toate. Am găsit un mobil [n. red. telefon]. L-am curăţat şi l-am vândut la colegi… la şcoală”, explică Mihai, care este şeful clanului de copii. Am aflat că merge la şcoală în Turnişor, dar nu vrea să afle colegii săi că el caută prin gunoaie mâncare pentru porci, cartoane şi fier vechi. Copiii care munceau cu el la tomberoane erau surori de ale lui şi trei veri. Toţi stau pe malul Cibinului. ,,Cu cartoanele merge rău că nu se mai plăteşte”, îmi explică Mihai. Am aflat că strânsul fierului vechi este cel mai profitabil, dar este greu să umbli prin tot oraşul. ,,Tata merge după fier cu căruţu”. Mama lor este acasă, face de mâncare şi alte treburi ale casei. Doar el şi o soră merg la şcoală, ,,că se dă mâncare gratis”. Din periplul prin lumea căutătorilor în containere din Sibiu am înţeles că, pe lângă adulţii ajunşi în această situaţie din diferite motive, sunt şi mulţi copii săraci. Din resturile noastre, ei îşi hrănesc porcii şi ne reciclează gunoaiele pentru a strânge 4-5 lei pe zi din cartoane. Fierul vechi le aduce uneori şi 20-30 lei pe zi, depinde de noroc. Copiii tomberoanelor sibiene trăiesc, chiar dacă atunci când mergem să aruncăm gunoiul le evităm privirea.