Până să ajungă la robinete, apa care provine din Munții Cindrel și Munții Lotrului, prin râurile Cibin și Sadu, a parcurs zeci de kilometri. În fiecare secundă, la uzina „Dumbrava” sunt tratați 680 de litri de apă provenind din Acumulările Gura Râului și Sadu, capacitatea totală a celor 7 rezervoare fiind de aproape 35.000 mc. După un amplu proces, apa își schimbă proprietățile, devenind bună de băut. Ulterior, prin sistemul de canalizare, va ajunge în stația de epurare de la Șelimbăr, fiind din nou redată circuitului natural, în râul Cibin.
Recunoscut drept unul dintre primele orașe din țară cu un sistem de distribuție centralizată a apei și cu o rețea de canalizare racordată la o stație de epurare, Sibiul este alimentat în prezent din Acumulările Gura Râului și Sadu, precum și, într-o măsură redusă, din puțurile Luncii Ștezii și izvoarele din Păltiniș. Astfel, Sibiul are fericita șansă de a dispune de două surse din bazine hidrografice diferite, cu capacități de acumulare ce asigură o rezervă considerabilă de apă brută. Lungimea totală a aducțiunilor este de 70 de km, fiind realizate din oțel și fontă, cu diametre cuprinse între 22 cm și 1,2 m. După procesele de filtrare, apa este distribuită către utilizatori printr-o rețea cu o lungime de 342 de km.
Uzina de apă „Dumbrava”
Sibiul a avut o uzină de apă încă din anul 1894, când au fost conectate instalațiile de captare la rețeaua de distribuție centralizată a orașului. Captarea din Lunca Ștezii a pus Sibiul pe 
harta primelor orașe de pe teritoriul actual al României, care avea un sistem de distribuție a apei potabile. Realizarea, între 1961 și 1963, a Uzinei de apă „Dumbrava”, după ce râul Cibin a fost ales ca sursă principală pentru alimentarea orașului, a fost un alt pas important pentru asigurarea apei la calitatea și, mai ales, cantitatea dorite. Uzina a fost extinsă între anii 1974-1977 și, ulterior, în perioada 2006-2010, modernizată cu fonduri europene. Uzina de apă „Dumbrava” asigură apa potabilă pentru peste 230.000 de abonați din municipiul Sibiu, orașul Ocna Sibiului, comunele Șelimbăr, Șura Mare, Șura Mică și Cristian, precum și numeroase localități de pe Valea Secașelor.
Drumul apei în uzină
Uzina este alimentată din cele două surse: Râurile Cibin și Sadu, ambele fiind regularizate prin lacuri de acumulare. Transportul apei spre Uzină se face din sursa Cibin prin aducțiuni de fontă și oțel, iar din sursa Sadu, printr-o aducțiune din oțel.
Deoarece apa provine din surse diferite, cu parametrii calitativi diferiți, se impune omogenizarea într-o cameră de amestec, cea mai mare parte a apei provenind din sursa Cibin – minim 83 %, procent care uneori ajunge și până la 100 %.
„Drumul apei în Uzina «Dumbrava» este strict monitorizat, de la camera de amestec, la injecția cu soluție de var pentru corecția PH-ului, sau, când situația o impune, la adăugarea de coagulant sau polimer pentru înlăturarea suspensiilor cum ar fi particulele de nămol sau resturi vegetale. Apa ajunge în decantoare – unde sedimentează – apoi în filtre, pe pat de nisip cuarțos. Înainte de a trece în rezervoare, apa primește o doză de clor, eliminându-se astfel microorganismele”, spune Thomas Roth, purtător de cuvânt SC Apă-Canal Sibiu.
În cadrul uzinei, apa filtrată, 680 litri pe secundă, ajunge la 6 rezervoare de înmagazinare, 4 având capacitatea de câte 5.000 mc, iar 2 cu câte 6.500 mc.
„Laboratorul Uzinei de apă este dotat cu aparatură modernă, zilnic efectuându-se determinări ale calității apei. Aici se monitorizează duritatea, turbiditatea, conductivitatea, aciditatea și se efectuează numeroase analize bectereologice prin care se monitorizează strict calitatea apei. Zilnic sunt prelevate probe din diferite zone ale orașului care sunt analizate în laborator, în concordanță cu legislația sanitară. Rezultatele pot fi consultate pe pagina web a societății, www.apacansb.ro, secțiunea «Buletine analiză apă», unde este postată harta municipiului Sibiu, cu 14 puncte de prelevare”, explică Thomas Roth.
Potrivit Raportului privind calitatea apei potabile în județul Sibiu în anul 2016, realizat de Direcția de Sănătate Publică, apa distribuită în municipiul Sibiu a prezentat un procent foarte bun de conformare a analizelor chimice și microbiologice.
“În urma monitorizării calității apei potabile de la ieșirea din stația de tratare și din
rețeaua de distribuție, efectuată atât de către SC Apa Canal SA, cât și de către DSP Sibiu, s-a constatat, în anul 2016, conformarea rezultatelor analizelor chimice și microbiologice, într-un procent de 98,68% și, ca urmare, apa se poate folosi pentru băut, preparea hranei, spălat etc. În cursul anului 2016, ca și în anii anterior, în județul Sibiu, nu s-au înregistrat episoade de epidemii hidrice”, a declarat dr. Brândușa Săraru, medic primar Igienă în cadrul DSP Sibiu.
Stația de epurare
Rețeaua de canalizare este formată în prezent din 340 de km conducte realizate din beton, ceramică, mase plastice și beton armat. Înainte ca apa să ajungă din nou în circuitul natural, respectiv în râul Cibin, are loc procesul de epurare, adică de purificare, de îndepărtare a substanțelor care sunt nocive pentru mediu.
Sibiul a avut o stație de epurare începând cu anul 1908, canalizarea fiind introdusă din primii ani ai secolului al XX-lea. Potrivit reprezentanților Apă-Canal, vechea „Decantare orășenească” a funcționat aproximativ 60 de ani, însă extinderea orașului și sporirea permanentă a volumului de apă tratată au impus construirea unei noi stații.
În anul 1968 s-au pus bazele stației de epurare a municipiului Sibiu, amplasată la 5 km de oraș, pe teritoriul comunei Șelimbăr. Lucrările au fost încheiate în 1970, an din care a început deja să funcționeze. Suprafaţa de teren ocupată de Staţia de Epurare este de 7,5 ha., la care se mai adaugă aproximativ 3,5 ha., spaţiu destinat depozitării nămolului rezultat în urma desfăşurării procesului de epurare.
Faţă de prima etapă pusă în funcţiune în anul 1970, Staţia de Epurare a fost extinsă treptat, cea mai importantă investiție a avut loc între 2005 și 2008. Capacitatea proiectată a Stației de Epurare este de 890 l/s.
Prima construcție pe care apa uzată o parcurge în etapa de epurare mecanică este grătarul rar manual, o construcție metalică cu rol de a reține obiectele mai mari de 10 cm. Ele sunt evacuate manual și încărcate într-un container.
„Nu de puține ori, în grătar au ajuns obiecte ca: bidoane din plastic, carcase de televizor, radiouri, covoare, încălțăminte, îmbrăcăminte, găleți, ligheane etc, rod al lipsei de civilizație a unor contemporani. Există cazuri în care capacele de pe colector sunt ridicate, în interiorul acestuia fiind descărcate gunoaie al căror loc ar trebui să fie ghena sau groapa de deșeuri. Astfel de comportamente duc la creșterea cheltuielilor de exploatare a stației, procesele fiind serios afectate și reducându-se durata de viață a echipamentelor”, mai spune Thomas Roth.
După reținerea obiectelor mari, apa trece printr-o „perdea” de aer generată de două suflante ce fac parte din instalația de separare a grăsimilor. Urmează grătarele medii, ce rețin corpurile de peste 2,5 cm și cele rare, cu reținerea suspensiilor de peste 6 mm. Toate obiectele extrase sunt depozitate în containere și transportate la groapa de gunoi.
O construcție importantă este Desnisipatorul-separator de grăsimi, realizat sub forma unui bazin cu două culoare, ce reține și evacuează nisipul și găsimile din apa uzată.
În scopul prevenirii descărcării apei neepurate în râul Cibin, s-a construit un sistem de gestionare a apei pluviale. În situația unui debit de intrare mai mare decât cel proiectat, apa pluvială în exces este pompată la o stație de grătare pentru eliminarea resturilor și trimisă în două bazine. După terminarea ploii, pompele sunt activate, iar apa intră pe fluxul tehnologic normal de epurare.
Toate acestea se fac în vederea asigurării unei ape cât mai curate în momentul reintroducerii în circuitul natural – apa ajungând din nou, în râul Cibin.
Publicitate
