Grigore Popescu: Susţin o reorganizare totală a ANAF

Grigore Popescu, directorul executiv al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Sibiu şi membru PDL, vede ca soluţie ideală de reorganizare a ANAF-lui, preluarea de către primării a atribuţiilor de încasare a taxelor locale şi cele destinate bugetului statului. Despre motivele care au dus la desfiinţarea celor 5 administraţii fiscale teritoriale, Cisnădie, Copşa Mică, Dumbrăveni, Ocna Sibiului şi Tălmaciu, dar şi despre carieră, investiţii şi modele personale aflaţi în cele ce urmează. Reporter: Cât de bine gândită vi se pare această decizie de reorganizare a ANAF-ului? Grigore Popescu: Reorganizarea era necesară şi s-a făcut pe o serie de criterii. În primul rând, a contat lipsa de eficienţă a unor administraţii, care, de exemplu, aveau nouă angajaţi din care trei erau în trezorerie, unul era şef şi mai rămâneau cinci care lucrau în administrarea veniturilor şi executare silită. În al doilea rând, a existat criteriul distanţei, cum e cazul Cisnădie, care deşi era cea mai mare şi cea mai bună administraţie dintre administraţiile orăşeneşti, faptul că este la 10 km de Sibiu nu justifica existenţa ei. Al treilea criteriu se numeşte cost. S-a desfiinţat administraţia financiară de la Ocna Sibiului şi pentru că avea cel mai mare cost raportat la veniturile bugetare colectate, respectiv 66.000 lei cost la 1.000.000 de lei colectaţi, faţă de media pe judeţ, de 21.000 de lei. Personal susţin o reorganizare totală a ANAF. Direcţiile de finanţe judeţene sunt reprezentanţii în teritoriu ai ministerului, colectează impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri la bugetul general consolidat al statului, care se întorc la bugetele judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale. De asemenea, e anormal să existe 41 de judeţe, 41 de prefecturi, 41 de consilii judeţene, şi implicit instituţii deconcentrate în fiecare din judeţe (direcţii de finanţe, direcţii vamale, secţii ale gărzii financiară, agenţii de prestaţii sociale, etc.). Unele dintre acestea se pot integra în structura consiliilor judeţene şi primăriilor. Dar toate aceste integrări ar trebui să aibă loc pe existenţa unei structuri informatice dezvoltate. Eliberarea unei adeverinţe, act administrativ fiscal să se poată face online, din orice administraţie financiară din ţară, aşa cum se încearcă pe moment cu marii contribuabili. Din fericire, există deja o lege de plată a obligaţiilor bugetare online. Orice cetăţean, din orice parte a ţării, accesând un cod, îşi poate plăti cu cardul datoria la consiliul local de care aparţine. Toate cele 3.300 de unităţi administrative din ţară trebuie să fie în acest sistem până la sfârşitul anului viitor. Declaraţii depuse online, pe semnătură digitală Rep.: Care vor fi efectele imediate ale restructurării ANAF pentru cetăţeni şi pentru angajaţii care rămân în administraţiile financiare? G. P.: Cetăţenii vor trebui să ştie că aparţin de altă administraţie financiară, însă pentru societăţile comerciale şi pentru instituţiile publice nu vor fi probleme deosebite, pentru că începând de la 1 iulie, declaraţiile se depun online, pe semnătură digitală. Nu se va mai sta la ghişeu. În Sibiu, avem pe moment peste 5.800 de persoane care şi-au luat semnătura digitală, din totalul de 10.000 de angajatori din judeţul Sibiu. Apoi, prin desfiinţarea celor cinci administraţii financiare Cisnădie, Copşa Mică, Dumbrăveni, Ocna Sibiului, Tălmaciu, la nivelul judeţului Sibiu se face o economie de 10.000 de euro pe lună, care însemna cheltuielile cu posturile de conducere şi cheltuielile de întreţinere şi consumabile. Este de menţionat că toţi cei 65 de anagajaţi din cele 5 administraţii desfiinţate au fost redistribuiţi în celelalte structuri fiscale din judeţ. Dintr-un stat de funcţii iniţial de 608 persoane, în prezent sunt 538 de angajaţi pentru administrarea celor 49.000 de contribuabili din judeţul Sibiu. „Deşi sună ciudat, aş investi în agricultură” Rep.: În ce domenii aţi investi în România? G. P.: Dacă aş avea foarte mulţi bani, deşi sună ciudat, aş investi în agricultură. La nivelul judeţului Sibiu, din centralizarea situaţiilor financiare anuale, veniturile din agricultură reprezintă 1%, deşi avem aproape o treime din suprafaţă teren agricol, iar Valea Hârtibaciului, este zona arabilă. Până în 1962, bunicul meu, chiabur şi primar de comună, stătea cu arma de pază la grâu şi animale, care prin violenţă i-au fost luate de comunişti. ªtiu ce înseamnă agricultura. În zona Craiova, unde am copilărit, era bogăţie agricolă. Acum am 10 hectare, pe care le împart cu o verişoară şi nu ştiu ce să fac cu ele. Nu se face nimic acolo. Din câte ştiu, vreo 66% din alimentele pe care le consumăm sunt aduse din import. România are teren agricol bun, dar importăm produse agricole. Sunt convins că tot statul trebuie să intervină printr-o lege prin care să impună proprietarilor să-şi lucreze pământul sau să-şi dea pământul în folosinţă. Statul e singurul mare investitor care poate finanţa acţiuni de amploare, ca achiziţiile de utilaje şi de seminţe, prin fonduri de garantare a împrumuturilor. El ar putea fi motorul de acţiune în agricultură. Rep.: Cum v-aţi început cariera şi de ce aţi ales domeniul în care activaţi în acest moment? G. P.: Sunt economist, am fost contabil-şef cu derogare din al doilea an de stagiatură. În domeniul fiscal am ajuns în anul 2005, printr-o conjunctură, fiind expert contabil autorizat. Venind din mediul privat, m-au deranjat cozile de la ghişeele Fiscului şi a fost primul lucru pe care l-am eliminat. Nu se rezolvă totul rapid, trebuie să ai răbdare, să beneficiezi de o echipă de colaboratori şi un sistem informatic performant. Modele personale: Isărescu, Băsescu şi Iliescu Rep.: Care sunt modelele dumneavoastră ca oameni? G. P.: Mugur Isărescu, deoarece în activitatea bancară şi cea scurtă de demnitar a dat dovadă de echilibru fiind apreciat atât de conaţionali, cât şi de reprezentanţii organismelor mondiale în domeniu. Băsescu şi Iliescu sunt doi oameni care au influenţat istoria României. Din păcate, Iliescu a apărut primul, iar Băsescu a apărut mult prea târziu. Sunt oameni care au putere de convigere, lideri de opinie. Rep.: Câte ore munciţi pe săptămână şi cum arată o zi tipică de lucru? G. P.: Eu merg pe principiul „comandantului de vas”: trebuie să fie primul care vine şi ultimul care pleacă. De obicei, sunt la serviciu de la ora 7,45 la ora 17,00. Restul zilei îl petrec acasă cu familia. Am o grădină în care tund iarba şi cultiv legume. Joia joc fotbal, de când mă ştiu, o oră şi jumătate, pentru mişcare. Joc fotbal cu aceeaşi, de vreo 15 ani, prieteni de o viaţă care sunt şi muncitori, şi maiştri, şi directori, ingineri, profesori, etc. Ioana Mălău