Mărţişoarele au invadat centrul Sibiului

Încet, încet primăvara dă semne că se apropie. Odată venit 1 martie, tot centrul Sibiului a fost invadat de mărţişoare, care mai de care mai atractive. Sibienii au avut anul acesta de unde alege, pentru că peste 200 de comercianţi şi-au expus marfa pe Nicolae Bălcescu. De la mărţişoare de duzină luate en gross şi până la mărţişoare lucrate manual, oferta a fost bogată şi preţurile destul de accesibile. Prima la care mă opresc este Aritina Stoian. E bine îmbrăcată şi mişcă de zor în jurul clienţilor, care forfotesc în căutarea celui mai potrivit mărţişor. Pe taraba ei se află mărţişoare lucrate din gips sau dintr-o pastă asemănătoare cu lutul. Măştile întregesc gama de produse oferite spre vânzare. „Vânzările au mers slab anul acesta. Nici vremea n-a fost prea bună. Au fost şi prea mulţi comercianţi” se plânge femeia. De aproape 6 ani lucrează la realizarea mărţişoarelor împreună cu soţul ei, amândoi fiind au­torizaţi pentru lucrări de grafică. Cele mai vândute produse au fost în acest sezon măscuţele şi bulinele cu magneţi însoţite de me­saje. Preţurile la Aritina variază între 1 şi 5 lei, iar tablourile 20 de lei. Discuţia ne este întreruptă de o clientă care întreabă: „Dedicaţie pentru o fată mai aveţi?” „Nu mai avem” îi răspunde vânzătoarea, iar clien­ta se îndreaptă spre o altă tara­bă. Mărţişoarele sunt la fel ca şi în anii trecuţi. Doar câteva sunt într-adevăr făcute manual, în rest sunt luate de la Bucureşti. Unele de la Dragonul, altele en gross. Contribuţia unora dintre comercianţii constă în faptul că ambalajele sunt tipărite de ei. „Ne ocupăm cu mărţişoare doar în sezon. În rest avem un atelier de îmbrăcat nasturi şi lucrăm cu magazinul de suveniruri” explică Aritina. O fată cumpără 5 mărţişoare împreună cu prietenii. Comercianţii de mărţişoare au început lucrul de vinerea trecută şi au spus în general că ziua de duminică a fost cea mai plină. În rest, vremea nu prea a ţinut cu ei, a plouat şi a bătut vântul. Băieţii sunt cei care cumpără cele mai multe mărţişoare. Fetele se uită mai mult înaine de a cumpăra. Un bărbat cumpără 10 mărţişoare. „Am luat pentru vecine, pentru o verişoară, pentru nevastă, pentru soacră-mea şi pentru prietene. Vreo 50 de lei am cheltuit în total. Soţiei i-am luat şi flori. Dar simbolul primăverii este mărţişorul. Pe 8 martie, altă cheltuială” se gân­deşte Florin Muntean, cu punga plină de măr­ţişoare. Însă bărbatul zâmbeşte: „Aşteptăm Ziua Bărbatului! Femeile scapă mai ieftin, o bere şi gata.” Mărţişoare din scoici bulgăreşti O tarabă îmi atrage în mod special atenţia. Este vorba de taraba Adelei Teacă. Mărţişoare din ceramică, furnir cu steluţe de mare sau scoici adunate de pe plajă. „Lucrările noastre sunt realizate de soţul meu pe tot parcursul anului din cereale, condimente şi seminţe în coloritul lor natural. Mai avem măscuţe din piele, broşe de porţelan. Toate sunt lucrate manual” specifică Adela. Vânzările au mers bine, lumea a cumpărat de la ei şi sunt foarte mulţumiţi. „Mai toate tarabele oferă aceeaşi marfă. Cine vrea şi apreciază lucrul manual, cumpără de la noi. Cei care cumpără în cantităţi mari, se uită la preţ” este de părere comercianta. Cât am stat de vorbă cu femeia, câteva persoane au dat o ochiadă la taraba ei, dar puţini au cumpărat. Poate de vină au fost preţurile care erau un pic mai mari, între 1,5 şi 25 de lei. „Scoicile le-am adunat de pe malul bulgăresc, când am fost în concediu” îmi spune, arătându-mi exact despre care este vorba. Soţul femeii se ocupă din liceu de confecţionarea mărţişoarelor şi o face cu pasiune şi talent. Ca meserie, Adela lucrează la Protecţia Socială. În fiecare an, în această perioadă încearcă să aducă ceva nou şi schimbă modelele. „Se văd care mărţişoare sunt muncite. Multe sunt kitschuri, ca să zic aşa. Vreau să gândesc că oamenii se uită la preţ, lipsa banilor e problema. Nu alta. Noi vrem să aducem calitate. Sunt care apreciază munca şi pentru care nu doar gestul contează” crede Adela. Un tânăr se uită atent la măr­ţişoarele din porţelan. „Cumpăr pen­tru mama şi pentru prietene. Caut ceva care să reprezinte primăvara, un simbol al primăverii” spune Ciprian Lepădatu şi se hotărăşte să ia o broşă cu un ghiocel. Pleacă mai departe şi se întoarce din nou să mai cumpere unul. Se pare că uitase pe cineva. Studenţii vând mărţişoare pentru un ban Ajung în final şi la tarabele „Studenţilor” care sunt foarte veseli şi asta se pare că îi ajută tare mult la vânzări. Prima este Andra Boncan, care vinde mărţişoare lucrate din cutii, flori uscate, şnururi şi mărgele. „Mama realizează mărţişoarele, eu le vând. Sunt din Vâlcea, dar sunt studentă la Sibiu. Pentru că nu aveam vânzători acolo la mine în oraş, ne-am gândit să le vindem aici” zice studenta. Cele mai vândute au fost la ei broşele. Ea şi prietenul ei au reuşit să facă 600 de lei duminică. Totuşi, sunt de părere că vânzările merg prost, pentru că sumele diferă de la o zi la alta. „Într-o zi am făcut 8 lei” intervine Adi Vlad. ªi prietena lui îmi spune că a primit cadou o cruciuliţă de la tatăl ei. Lângă tejgheaua Andrei, altă studentă vinde mărţişoare inoxidabile, elec­troplacate cu aur. Din punctul ei de vedere vânzările au mers bine. Poate şi pentru că preţurile la ea îşi spun cuvântul, între 14 şi 35 de lei. Lumea cumpără şi culmea, cele mai scumpe mărţişoare sunt căutate. Studenta lucrează 5 zile şi primeşte 200 de lei, plus 5% din vânzări. Patronul ajunge însă să aibă cştig de peste 50 de milioane în acest sezon. Alţii studenţi sunt chemaţi de peste drum să apară şi ei în poză pentru ziar. Îşi lasă tarabele şi vin repede la fotografiat. Pentru fiecare mărţişorul este un simbol al venirii primăverii, un prilej de bucurie pentru toată lumea. Când o femeie primeşte un mărţişor sau o floare, simte că este apreciată ca femeie şi primăvara parcă vine mai repede, dacă nu în realitate, cel puţin în sufletul ei. Uneori, cu o floare se face pur şi simplu primăvară.