Misterele arhivei din beci

Centrul Sibiului e plin de secrete – casele de aici păstrează între zidurile lor istorii demult uitate, uşi ascunse, pivniţe tăcute, picturi şi decoruri aproape străvezii, vechi de sute de ani, necunoscute de majoritatea locatarilor. La o privire mai atentă, ştergând praful de pe amintiri, îndepărtând cărămizi şi măturând straturi de pământ, misterele se dezvăluie încet-încet. Ca într-un puzzle perfect, istoria oraşului e rescrisă cu fiecare renovare. Casa Parohiei Evanghelice din Piaţa Huet ascunde şi ea urmele a sute de ani de istorie. În timpul lucrărilor de reamenajare a pivniţelor acesteia efectuate luna trecută, arheologii au descoperit vechea lor folosinţă, câteva urme de ferestre, un fost cuptor, dar şi mai multe bârne de lemn pictate. În grădina clădirii, lucrările de consolidare a zidului din anii 1999 şi 2001, au scos la iveală fragmente ceramice, monede şi chiar oase umane. Intrarea dinspre azil Pivniţa casei, boltită în stil gotic, datează de la începutul secolului al XV-lea. Acum câteva secole, intrarea în actuala parohie evanghelică se făcea prin această pivniţă, dinspre Biserica Azilului, spun arheologii. „Mai târziu, înălţându-se casa şi realizându-se intrarea actuală, prima uşă de intrare a fost zidită şi spaţiul şi-a pierdut din importanţă, casa fiind restructurată după nevoile vremurilor. Fiind acum încăperea din fundul unui coridor lung, pivniţa a fost folosită mai târziu ca spaţiu de depozitare”, a declarat pentru Sibiu 100% Kilian Doerr, prim-preotul Bisericii Evanghelice din Sibiu. Salvarea zidului Muzeul de Istorie din Sibiu a făcut două cercetări arheologice de salvare în grădina Casei Parohiale Evanghelice din Piaţa Huet nr. 1. În timpul acestora s-a realizat consolidarea zidului acesteia şi s-au descoperit cele trei ferestre ale pivniţei – din care s-a stabilit că doar două au fost folosite pentru iluminarea ei. „În săpăturile din 1999 şi în mod special în cele din 2001 au ieşit la iveală urmele unei construcţii cu subsol şi etaj în grădina casei. La sud, construcţia era adosată clădirii parohiale. O uşă, astăzi zidită, lega subsolul casei parohiale de construcţia cu pivniţă”, arată în lucrarea sa de cercetare arheologul dr. Petre Muntean Beşliu. Documente în întuneric Pivniţa, reamenajată anul acesta, a fost folosită mult timp pe post de arhivă. Din timpul comunismului, după confiscarea clădirii arhivelor saşilor – actualmente Arhivele Statului – o mare parte din actele enoriaşilor de confe­siune evanghelică au fost păstrate aici. „Lipsa spaţiului era acută – parohia nu mai avea unde să îşi păstreze documentele. Acest spaţiu a fost amenajat provizoriu. După 1989 biserica şi-a organizat propria arhivă în Casa Teutsch”, a adăugat Kilian Doerr. Cu ocazia renovării spaţiului, la îndepărtarea tavanului fals din scândură, au fost descoperite mai multe bârne pictate. După restaurarea acestor grinzi, urmată de o lucrare de consolidare a zidului exterior al Casei, Parohia Evanghelică intenţionează să utilizeze şi să deschidă publicului acest spaţiu interesant. Casa Parohială Evanghelică a fost construită în secolele XIII-XIV şi modificată pe parcursul secolul al XVI-lea. Clădirea are un portal din piatră realizat de Andreas Lapicida în stil gotic. Un blazon aflat deasupra portalului poartă inscripţia care-l menţionează ca donator pe preotul Johannis din Alţâna şi data 1502. Portalul are la partea superioară un panou dreptunghiular cu stema acestuia (un leu rampant ţinând o cruce ieşind dintr-o coroană) şi în cele 4 colţuri portretul plebanului, al patronului său Sf. Ioan Botezatorul, al împăratului Frederic şi al papei Alexandru al VI-lea Borgia. Inscripţia din partea superioară este încadrată de o profilatură ce anunţă Renaşterea. Ancadramentul gotic al uşii are o fină decoraţie vegetală. Casa Teusch găzduieşte o arhivă de documente în limbile germană si maghiară dar şi un muzeu al Bisericii Evanghelice prezentând istoria Sibiului nazist şi comunist dar şi exodul saşilor. Oamenii din curte Tot în timpul săpăturilor arheologice din anul 2001 în grădina casei parohiale din Piaţa Huet nr. 1 au fost recuperate 86 de oase şi fragmente de oase umane aparţinând la trei bărbaţi şi o femeie. „Determinarea s-a făcut după patru perechi de femure recuperate. Înălţimea femeii o putem aprecia la 165 cm iar a bărbaţilor între 170 şi 180 de centimetri; vârsta la data morţii o putem aprecia la 55 ani”, Alexandru Dobrescu, biolog al cercetării. Alexandra Ion Cristea