Muzeul de Vânătoare, moştenirea lui August von Spiess

Toţi sibienii ştiu de existenţa Muzeului de Arme şi Trofee de Vânătoare din oraşul nostru. Cu toate acestea prea puţini îi mai trec pragul. Din păcate, acest lucru se datorează lipsei de conştientizare a valorii lui inestimabile. Poate dacă ar păşi în acest muzeu, deosebit de important pentru cultura sibiană, ar realiza cât de valoroase sunt piesele donate de colonelul August Roland von Spiess pentru Sibiu. Pasiunea colonelului Spiess pen­tru vânătoare a început de mic copil, când a primit cadou o armă de la tatăl său şi a învăţat să o folosească. După moartea sa, în 1953, la vârsta de aproape 90 de ani, casa lui a fost donată împreună cu impresionanta colecţie de peste 1. 000 de piese, trofee şi accesorii de vânătoare Ministerului Culturii şi dată în folosinţă Muzeului Naţional Brukenthal. Muzeul s-a deschis publicului vizitator în 1966 şi este amenajat în locuinţa care i-a aparţinut colonelului, vila acestuia fiind donată de către fiicele lui Statului Român, în vederea deschiderii unui muzeu cinegetic. În 2006, muzeul a fost modernizat complet, prin mărirea spaţiului. Colonelul August a fost un militar de carieră, stabilit la Sibiu în 1889. După terminarea pri­mului război mondial, îşi încheie activitatea militară şi este numit de regele Ferdiand director al Vânătorilor Regale. Pe parcursul vieţii sale a întreprins două expediţii de vâ­nătoare în Africa ecuatorială, în Kenia şi Tanganyka. Este autorul unor cărţi de referinţă în domeniul cinegetic. Moştenitorii colonelului Spiess „Colonelul mai are o nepoată care trăieşte în Germania. Aceasta vine foarte des pe la noi. O perioadă bună de timp a locuit în Sibiu” ne-a mărturisit ing. silvic Dorin Sandu, de la Muzeul de Vânătoare Sibiu. De asemenea, renumitul vânător a contribuit şi la deschiderea primei grădini zoologice de la Sibiu în 1929, prin donarea de animale crescute în curtea casei sale, 6 urşi, un lup, un mistreţ, acvile şi vulturi. Pe lângă acestea, când a venit la Sibiu, colonelul August a mai donat şi doi crocodili, unul pentru regele Mihai şi celălalt pentru grădina zoologică din Sibiu. „August von Spiess a avut patru fete. Dintre acestea, cea mai mare, Silvia von Spiess, a practicat şi ea vânătoarea” continuă Dorin Sandu. Vânătorul i-a apreciat în mod deosebit pe ţăranii vânători, pe care îi considera adevăraţii lui dascăli în arta vânătorii. Inginerul Dorin Sandu ne-a spus că în spatele clădirii muzeului a amenajat acum 7 ani o curte în care vizitatorii, în special elevii se pot recrea în aer liber şi pot planifi­ca diferite activităţi în natură. Punctul de atracţie pentru copii îl contituie prezenţa unui căţeluş, a unor peştişori şi a unei broscuţe ţestoase, pe care copiii le pot admira în sezonul cald. În curte au fost odată şi două voliere mari cu vulturi şi acvile. Lui August von Spiess îi plăcea să le elibereze înainte de a muri. În interiorul muzeului, cei care trec pargul muzeului pot vedea şi un montaj de trofee după nişte fotografii ale colonelului August von Spiess. Toate publicaţiile şi fotografiile lui sunt păstrate la Arhivele Naţionale, acestea însumând 1604 planfilme şi clişee fotografice pe sticlă. Muzeul cuprinde 5 săli Valorosul patrimoniu al mu­zeului, denumit iniţial „Expoziţia de arme şi trofee de vânătoare”totalizează aproape 1.600 de piese şi este alcătuit în principal din trofee de vânătoare autohtone şi africane provenind din trei mari colecţii: colecţia colonelului August R. Von Spiess, colecţia inginerului silvic Emil Witting şi colecţia de trofee cinegetice a Societăţii Ardelene pentru ªtiinţele Naturii. „Structura actuală a muzeului cuprinde 5 săli: Sala armelor şi accesoriilor de vânătoare, Sala trofeelor de vânătoare, Sala rezervată în memoria colonelului, Sala vânatului carpatin şi Sala trofeelor africane” explică inginerul silvic. ţăranilor vânători români din comunele şi satele judeţului Sibiu le este dedicat un loc important în muzeu. „Oniţa Budac era ţăranul cel mai apreciat de colonelul Spiess la vânătoarea de capre negre� adaugă inginerul de la muzeu. Piesele expuse la Muzeul de Vânătoare sunt foarte valoroase, o parte din ele au participat la concursurile internaţionale. �piess era un vânător solitar. Vânătorii adevăraţi nu sunt cei care participă la vânători colective, ci cei solitari. Orice ieşire în teren era consemnată în registrele de vânătoare care se află acum în Arhivele Naţionale� povesteşte Dorin. Vânatul mare carpatin este plasat în centrul muzeului. Sala trofeelor africane încheie circuitul expoziţional prin trofeele antilopelor Impala, Gnu, Orix, Kongoni, Kudu, ale bivolilor Cafer, ale rinocerului şi zebrei şi prin obiectele indigenilor Massai. O ţeavă de armă muşcată de urs Vânătorul-colecţionar avea şi un câine, pe nume Hadubrand, care se pare că era foarte curajos şi care a fost omorât de o ursoaică. În prezent capul acestuia se află expus în cadrul muzeului. Obiectele interesante pe care le puteţi găsi la muzeu nu se termină aici. O ţeavă de armă muşcată de un urs în timpul unei vânători sau evoluţia coarnelor la un cerb sunt doar câteva exemple. Fiecare piesă din muzeu are povestea ei, inscripţionată pe spate, unde sunt conspectate date precum numele persoanelor şi câinilor care l-au însoţit pe August von Spiess la vânătoare, condi­ţiile meteorologice etc. L-am întrebat pe Dorin Sandu care este motivul pentru care oamenii nu mai sunt atât de interesaţi să viziteze mu­zeele în general. �impurile sunt cum sunt. Lumea trece prin aceste perioade de stres. Ar trebui să-şi acorde mai mult timp pentru a se bucura de valorile inestimabile şi pentru a contribui astfel la ridicarea spirituală a persoanei� a concluzionat acesta. Georgeta Mândrean