Cuvântul ortodox de duminică Dintre toate textele Scripturii, tocmai acesta, cu zece leproși, oferă deschidere Evangheliilor din an. Îndată după Praznicul Nașterii Domnului, al Tăierii Împrejur și al Botezului, ultimele două confirmând că în mijlocul nostru nu e o nălucă, ci Însuși Dumnezeu întrupat, ne întâlnim cu acest pasaj din Sciptură. În drum spre Ierusalim, în praful unui drum care străbătea satele Samariei și Galileei, Hristos Domnul vindecă 10 leproși. Îi îndeamnă să ia drumul Ierusalimului, spre a se arăta preoților și spre a primi acceptul de a se întoace la casele lor, în comunitatea lor. Vindecați pe cale, nouă continuă drumul.
Unul, samarinean, ce avea interzis la Templu, se întoarce spre a-I mulțumi Mântuitorului. Mulți cred că aici avem, îndată după Sărbători, un îndemn să mulțumim pentru bucuria sărbătorilor. Bine, dar cei care sunt săraci, fără nimic pe masă decât dragostea lor împărtășită, cei cărora le-au murit părinți ori copii ori prieteni, ei cum să creadă că sunt îmbogățiți de Har? De fapt, îndată după praznicul Iordanului este pusă prăznuirea unei vindecări de lepră tocmai pentru a ne arăta că nu de scăldatul în ape ori spălări ritualice avem nevoie pentru a ne dovedi ai lui Dumnezeu în comunitățile și familiile noastre, ci de această întâlnire cu Hristos cel Viu. Cel care primește Botezul pentru a izvorî propriul nostru botez din coasta de lumină a Bisericii, Care primește să vindece pe toți aceia care trec pe cale împreună cu El, care acceptă vindecarea din mâinile Sale. Nu de șapte ori scufundat în Iordan, ca Neeman (Regi 5, 9-14) cel vindecat de iscusința duhovnicească a lui Elisei, ci de trei ori, în numele Dumnezeieștii Treimi, sufletul nostru primește pecetea nemuririi, asupra căreia niciun soi de lepră nu are putere, după cuvântul minunat al slujbei: „Se botează Hristos, și iese din apă, ridicând împreună cu Sine lumea…”. În această lume ridicată de Hristos din moarte, să nu-I fim străini, ci mereu aproape de El cu întoarcerea noastră. Cât de minunat ne spune aceasta cântarea Bisericii: „Doamne, vrând să plinești cele ce ai hotărât din veac, ai luat din toată făptura slujitori ai Tainei Tale: din îngeri pe Gavriil, din oameni pe Fecioara, din ceruri steaua și din ape Iordanul, întru care ai pierdut fărădelegea lumii, Mântuitorul nostru, slavă Ție!” (gls. 8, alcătuire a lui Ioan Monahul). Să ne lăsăm vindecați de Dumnezeu de lepra neputinței noastre. Să fim mereu gata să-I mulțumim. Să fim bucurie Bucuriei! Pr. Constantin Necula
