Rocker made in Sibiu

Dragoş Florian Dicu este probabil unul dintre personajele principale ale Sibiului, despre care cititorii ziarului nostru nu prea au avut cum să audă/citească în alt context în afara aceluia în care ar fi pasionaţi de muzica rock şi frecventează concertele de gen. Tocmai dintr-un simplu motiv: nu toţi au avut gusturile educate în acea direcţie, una nu deloc uşoară de urmat datorită culturii muzicale greoaie pe care o solicită şi nu toţi se pot lăuda că o au. Pe scurt: omul de rând se mulţumeşte cu clipurile superficiale de la televizor, în care activitatea principală e „dezbrăcatul” (femeilor în principal şi mai nou şi al bărbaţilor) cu sunete comune mizând pe acelaşi principiu: mult, prost şi fără rost. Timpul sonor – muzica Începuturile sale cu muzica au venit ca o urmare firească a mediului creativ în care s-a învârtit de când era mic. „Întotdeauna am fost înconjurat de sunete şi imagini, chestii care mă fascinau încă de mic, am încercat şi ceva pictură, m-am lăsat, pe la şcoala generală am făcut ceva instrument (flaut), aşa la nivel de începător, nu m-am ţinut nici de ăla, apoi, pe la 12 ani, muzica am redescoperit-o ca un mijloc de expresie, şi experimentez cu sonorităţi încă de pe atunci”, ne spune Dragoş, amintindu-şi paşii lui către chitară. Este foarte mult influenţat de lumea din jurul său, „şi când zic lume nu mă refer la un înveliş exterior superficial, ci la trăirile ei, cele mai ascunse, rezonanţa internă a persoanelor. Cântăm o muzică agresivă şi uneori brutală deoarce pentru oameni ca noi lumea nu este un loc roz, noi vedem pata de noroi de pe o pânză albă”, ne spune Dragoş. A început să cânte ca orice aspirant, învăţând de la anumiţi profesori, de la care a avut mai multe sau mai puţine de învăţat, dar consideră că cea mai bună şcoală a sa a fost chiar cântatul în sine, în mod repetat, pentru că „doar aşa vezi unde mai trebuie lucrat. Mă chinui să zdrăngăn la sârme de la 12 ani”. Proiecte noi şi vechi Face parte ca şi chitarist din trupa Sign Of Agony care a luat naştere la 1 august 2009, după ce au ales încheierea unui alt proiect muzical important, Betrayer, trupa alături de care a cântat 6-7 ani de zile. „Am zis să încheiem deoarece în Sign of Agony, se afla şi fostul meu coleg de trupa din Betrayer, Peter Szoke, care ocupa tot poziţia de vocal. Formula a fost completată de Alex Pah la chitară/bass şi de Vali Oancea la tobe. Nu de mult timp ne-am încheiat colaborarea cu Vali, el având o altă direcţie artistică şi muzicală faţă de viziunea trupei”. Trupa Sign Of Agony se poate încadra în mare în genurile stoner sludge, genuri mai puţin abordate pe la noi prin ţară. Pentru cei care vor să-şi facă o idee despre ei, se poate spune că aceştia urmează, cu paşi umili, un drum deschis de Black Sabbath, Down, Pantera, Led Zeppelin etc. „Cel mai bine ne ascultaţi direct pe paginile noastre: facebook.com/signofagony şi myspace.com/signofagony”, spune Dragoş. Deşi teoretic sunt o trupă tânără, fiecare dintre ei are în spate câţiva ani de experienţă, care şi-au făcut simţită prezenţa în momentul conceperii proiectului Sign Of Agony. Astfel în primul an de existenţă au reuşit să scoată 2 discuri demo, au apărut pe o compilaţie americană de profil şi au avut un număr de aproximativ 20 de concerte, două dintre ele foarte speciale: „Primul dintre ele, şi consider asta a fi cea mai mare realizare pe 2009, este participarea la festivalul Artmania, unde am avut 2 reprezentaţii: un concert electric, showul nostru normal la sute de watti scoşi de chitări bariton în staţii pe lampă, iar altul acustic, unde am cântat o parte din piesele noastre în varianta unplugged, dar şi nişte cover-uri de blues, acest stil muzical având o amprentă importantă în conceptul Sign Of Agony”. Al doilea moment muzical special a fost transmiterea integrală pe internet a unui concert Sign Of Agony. Fiind adepţii conceptului D.I.Y (do it yourself) au pus mâna pe nişte camere de filmat, au amenajat un studio video, au filmat un concert şi apoi l-au transmis pe internet într-un interval orar. Tot în acest prim an, au lansat şi 2 videoclipuri: „Încercăm să ne menţinem tot timpul ocupaţi cu câte o chestie legată de trupă, fie de compunerea de noi cântece, sau legat de concerte sau promovare. Întotdeauna e ceva de făcut”. Deocamdată concerte au avut în mare parte în zona Ardealului, în oraşe precum Mediaş, Cluj, Deva, pentru a testa apele. Trăiri personale Dragoş este o persoană ce trebuie să fie înconjurată tot timpul de ceva creativ, de o exprimare artistică, altfel nu poate exista ca şi om/artist. „Dacă nu cânt în diferitele proiecte secundare din care mai fac parte, atunci mă întorc către partea de foto/video, unde sunt fascinat de manipulare tot ca o formă de a-mi afişa într-un anumit mod trăirile interioare”. Îi place să meargă la filme, concerte pentru a simţi din când în când o escapadă din rutina haosului cotidian, pentru că altfel simte că şi-ar îngusta într-un fel viziunea asupra anumitor stări, momente, situaţii etc. exprimate printr-o plajă largă de sonorităţi. Ultimele sale cărţi citite sunt: „The Works of William Blake” şi o carte despre H.R. Giger. Cât despre fanii trupei, Dragoş spune: „Noi sperăm că avem fani în toată ţara. Feedback-ul pozitiv a venit din toate părţile ţării. Internetul e o unealtă deşteaptă”. Tinde să creadă că muzica a devenit deja o extensie a sa, aceasta fiind singurul lucru care nu l-a dezamăgit niciodată. Pe lângă muzică, Dragoş a reuşit şi să termine studiile superioare fiind licenţiat în marketing turistic şi administrarea afacerilor, dar peste tot, pentru el, fiecare experienţă din cadrul unui concert este importantă, fie ea şi pe un stadion sau într-un club de 30 de oameni, „cel mai bine mă simt când sunt înconjurat de oameni care rezonează cu mine şi cu ceea ce fac eu, fie ei pe scenă sau în faţa ei”. Cel mai mult pentru el în viaţă contează „Echilibrul între suflet, gândire şi material”. BIO: Nume complet: Dragoş Florian Dicu Data şi locul naşterii: 04.04.1988, Sibiu Ocupaţie: chitarist al formaţiei Sign Of Agony Mihaela Anghel