21 August – Ziua medicinii militare româneşti

În fiecare an, la 21 august, oamenii în alb din armată sărbătoresc Ziua medicinii militare. Unele aspecte istorice, dar şi de actualitate din viaţa slujitorilor jurământului hipocratian în armata noastră, a avut amabilitatea să ni le prezinte dl. Col. Ioan Vasile Barb – Comandantul Spitalului Militar de Urgenţă Sibiu „Gen. Lt. Dr. Alexandru Augustin”. Rep.: Vă rog, în debutul discuţiei noastre, să rememoraţi principalele momente istorice dar şi aspecte actuale din viaţa medicinii militare româneşti. Ioan Vasile Barb: La 21 august 2010, medicina militară românească sărbătoreşte 148 de ani de când, prin Înaltul Decret Domnesc nr. 4629, semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a fost înfiinţat Corpul Ofiţerilor Doctori al Armatei Române, punând astfel bazele medicinii militare româneşti, care s-a dezvoltat prin înfiinţarea unei reţele de spitale militare şi a unui organ de conducere, în consens cu standardele occidentale, actuala Direcţie Medicală a Ministerului Apărării Naţionale. De-a lungul celor 148 de ani de existenţă, medicina militară a asigurat starea de sănătate a Armatei Române, la pace şi în timp de război, fiind prezentă în susţinerea eforturilor de luptă ale Armatei Române în cele trei războaie moderne, la care a luat parte. Totodată, medicina militară a constituit un factor important în asigurarea stării de sănătate a populaţiei civile, îndeosebi în momente de război şi situaţii de criză, cum au fost inundaţiile din 1970 şi 1975, cutremurul din 1977, perioada evenimentelor din 1989, iar în prezent, medicina militară românească are o contribuţie importantă în asigurarea stării de sănătate a trupelor proprii şi aliate, din teatrele de operaţii din Iraq, Kosovo şi Afganistan. Să mai consemnăm şi faptul că personalul medical al armatei – prin reţeaua spitalelor militare – participă la prevenirea şi combaterea epidemiilor şi asigurarea stării de sănătate a populaţiei din aria de dislocare a unităţilor sanitare militare. Rep.: Despre Spitalul Militar de Urgenţă Sibiu „Dr. Alexandru Augustin”, ce ne puteţi spune în acest context? I.V.B.: În cadrul măsurilor întreprinse de Consiliul Dirigent – cu sediul la Sibiu – măsuri consacrate înfiinţării Armatei de Transilvania, în luna martie 1919 a fost înfiinţat acest spital, care este prima unitate spitalicească a Armatei Române din Transilvania, şi a fost dislocat în clădirile în care fiinţează şi în prezent, în care a funcţionat spitalul militar al armatei austro-ungare de ocupaţie, în Transilvania. Menţionez că în cele peste 9 decenii de existenţă, spitalul a purtat mai multe denumiri. Din 1991 poartă actualul nume „Spitalul Militar de Urgenţă”, la care în anul 2002 i s-a adăugat numele generalului locotenent dr. Alexandru Augustin. Primul comandant al spitalului a fost medicul militar mr. Wilhelm Kondor, urmat de alţi 23 de comandanţi, eu fiind al 24-lea. În anii celui de al II-lea Război Mondial spitalul a fost declarat spital de zonă interioară, cu misiunea de a îngriji răniţii nerecuperabili, respectiv invalizii de război. După 23 august 1944, spitalul a îngrijit şi răniţi din armata noului aliat, respectiv militari sovietici. În prezent Spitalul asigură starea de sănătate a militarilor şi a familiilor acestora din Sibiu şi din toată zona de responsabilitate, pentru structurile MApN, MI, precum şi a cadrelor militare în rezervă, a veteranilor de război şi a tuturor persoanelor care doresc să beneficieze de servicii medicale la acest spital. Rep.: Spuneţi-ne ceva despre patronul spiritual al Spitalului Militar de Urgenţă Sibiu, mai exact despre gen. lt. dr. Alexandru Augustin.(foto) I.V.B.: Generalul locotenent doctor Alexandru Augustin a fost şi rămâne o mare personalitate în medicină, atât pe plan intern cât şi internaţional. S-a născut la 9 aprilie 1908 în satul Ghijasa de Jos, judeţul Sibiu. A urmat cursurile liceului Gheorghe Lazăr, apoi facultatea de medicină „Dr. Carol Davila” din Bucureşti, pe care a absolvit-o în vara anului 1941 cu gradul de sublocotenent. A participat la cel de-al II-lea Război Mondial, încadrat la partea operativă a spitalului Brâncovenesc din Bucureşti. Activitatea desfăşurată în acest spital a fost apreciată cu numeroase ordine şi medalii româneşti şi străine. În aceşti ani a fost avansat succesiv în ierarhia militară, până la gradul de general-locotenent. Perioada anilor 1953-1955 este determinantă pentru Alexandru Augustin, el consacrându-se chirurgiei urologice, unde obţine titlul de profesor doctor docent. Ca funcţii îndeplinite în sistemul medical al Armatei Române, a fost şef de secţie urologie în Spitalul Militar Central „Carol Davila” din Bucureşti, apoi comandant al acestuia, iar din 1965, pentru competenţa dovedită, a fost numit în cea mai înaltă funcţie pe linie medicală militară: şef al Direcţiei Medicale a armatei – funcţie îndeplinită până la vârsta de 65 de ani, când s-a pensionat. A fost şi preşedintele Crucii Roşii Mondiale între anii 1972-1974 şi preşedinte al Crucii Roşii Militare Mondiale în anii 1974 şi 1975 – funcţie declarată onorifică pe viaţă. La aceste titluri de anvergură internaţională se adaugă o bogată colecţie (peste 40) de diplome şi medalii româneşti şi internaţionale. La 14 aprilie 1995 – la vârsta de 87 de ani, reputatul om de ştiinţă, fiul plaiurilor sibiene, a încetat din viaţă, fiind înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Belu din Bucureşti. col. (r.) Victor Neghină