Stăpânii Sibiului, în patru labe

Sunt aproape 2.000 în tot Sibiul. E imposibil ca, la orice oră din zi sau din noapte, să nu te întâlneşti cu unul pe stradă. Îl recunoşti imediat şi nu ştii cum să reacţionezi. El te cântăreşte din ochi. Dacă nu valorezi prea mult, ai scăpat. Pentru unii „cei mai buni prieteni ai omului, pentru alţii „un pericol, câinii fără stăpân sunt o problemă la care municipalitatea nu reuşeşte să găsească o soluţie. De-a lungul anului 2009, s-au cheltuit 20.000 de lei pentru tratamentul celor care au avut ghinionul să fie muşcaţi. Iar cunoscătorii avertizează că, în această perioadă, patrupedele devin şi mai agresive. „Perioada de sfârşit de iarnă – început de primăvară este tot timpul una mai delicată, în ceea ce priveşte agresivitatea câinilor. E perioada de împerechere, perioada în care căţelele se pregătesc de fătare. E un instinct normal de protecţie, iar oamenii ar trebui să se ferească pe cât posibil de un eventual contact cu căţeii. Consider, însă, opinia publică oarecum denaturată de aceste sesizări, pentru că statisticile serviciului de urgenţă al Spitalului Clinic Judeţean nu arată o creştere a numărului persoanelor muşcate de câini. Prin urmare, se poate spune că e vorba mai degrabă de un efect psihologic, decât de unul efectiv medical” consideră Bogdan Brylynski, de la Asociaţia „Animal Life” adăugând că, în ritmul actual al campaniilor de sterilizare desfăşurate de Primărie şi diverse ONG-uri, intervenţiile asupra tuturor câinilor se vor încheia în „Doi, maxim trei ani” Unde se duc câinii, când se duc? Adunatul câinilor de pe străzi este o problemă de timp, la propriu, dacă ne luăm după primarul Klaus Iohannis. Deşi se laudă cu cel mai modern adăpost pentru câini comunitari din România, sibienii n-au niciun folos de pe urma in­vestiţiei de peste un milion de lei. Cel puţin deocamdată. Până acum câteva săptămâni, problema Pri­măriei părea să fie blocarea pos­turilor în administraţie, decizie care făcea imposibilă completarea orga­nigramei de 40 de poziţii a ser­viciului de gestionare a câinilor fără stăpân. Până la urmă, rezolvarea a fost detaşarea angajaţilor de la alte servicii. Iar acum, problema pare să fie vremea. Într-o conferinţă de presă recentă, Iohannis a apreciat că este deocamdată prea frig pentru a duce animalele în Dealul Guşteriţei, unde trebuie să stea mai mult în aer liber. Adăpostul este finalizat şi gata să-şi primească „Lcatarii”încă din luna decembrie. Preţul ghinionului Statisticile arată că la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu ajung, zilnic, una-două persoane care nu au avut noroc la întâlnirea cu „Pietenii necuvântători” „In anul 2009, la Centrul Judeţean Antirabic, din cadrul Secţiei Clinice Infecţioase a spitalului, s-au prezentat peste 400 de persoane pentru tratament antirabic, după ce au fost muşcate de câini” a precizat Raluca Puşcă, purtătoarea de cuvânt a unităţii. În condiţiile în care tratamentul necesar costă 47 de lei, un calcul simplu arată că autorităţile medicale au avut de decontat cel puţin 19.000 de lei pentru a-i vaccina antirabic şi anti-tetanos pe sibienii muşcaţi. „In zona Metro sunt vreo 30. Dar nu ştiu cum se face, că toţi fug ca din puşcă, când vin echipele de ecarisaj. Bine că sunt sterilizaţi, că un câine trăieşte 10-11 ani, ăştia să zicem că trăiesc mai puţin, că sunt mai necăjiţi… La mine, mă enervează că stau pe scările magazinului. I-am tot alungat, se tot întorc” povesteşte proprietarul unui magazin de pe strada Siretului. „Sunt atât de mulţi, că ţi-e şi frică să mai ieşi pe stradă. Sunt haite întregi pe la garaje, prin preajma tomberoanelor, nu ştiu când îi va aduna odată Primăria” comentează Aurelia D., o sibiancă din Broscărie. Până când numărul lor va scădea, într-un fel sau altul, câinii vagabonzi fac legea în cartiere şi cu complicitatea oamenilor „Ce bine” „Problema e cu oamenii care le dau de mâncare, că altfel n-ar sta printre blocuri. Dar dacă le spui ceva, să nu-i mai hrănească, spun că n-ai suflet” conchide un domn mai în vârstă, privind de la balcon spre noii săi „Vecini” din grădina blocului.