Sute de sibieni în colţii maidanezilor

Câinii fără stăpân ai Sibiului sunt în continuare o pată neagră pe statutul de oraş european. Peste 5.000 de câini, aflaţi în evidenţa municipalităţii prin sterilizarea şi crotalierea lor, reprezintă în multe cazuri un pericol real pentru sibieni. Primăria susţine că din 2009 se caută soluţii, însă din păcate numărul câinilor din cartierele sibiene este mare, iar oamenii care au de suferit de pe urma lor sunt tot mai mulţi. Raluca Buduşan Potrivit unei statistici oferite de Secţia Clinică Boli Infecţioase din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Sibiu, până la finalul lunii octombrie, 486 de persoane au solicitat consultul medical în urma unor plăgi provocate prin muşcături de câini. Dintre aceştia, 456 de cazuri au impus vaccinarea antirabică supravegheată prin spitalizare de zi. Numărul a crescut faţă de 2011, când au fost înregistrate 471 de cazuri, tot anul. Câinii vagabonzi au fost mereu o problemă. Dovezi sunt la tot pasul, iar cifrele vorbesc de la sine. În 304 zile au fost muşcaţi 486 de oameni, din 2009 au fost sterilizaţi 5.082 de câini ai străzii, iar 405 lei costă tratamentul complet în cazul unei muşcături de câine, incluzând cele 5 vaccinuri antirabice, obligatoriu de făcut. Tratamentul este suportat de stat, dacă eşti asigurat, aşa că, în doar 10 luni, costurile depăşesc 200.000 de lei. Situaţia este departe de a fi roz sau concretă. Cum metodele radicale ies din discuţie, Primăria Sibiu a optat pentru soluţii lente, dar pe care le consideră umane. „Încă din 2009, municipalitatea a căutat soluţii reale pentru a rezolva situaţia câinilor fără stăpân, pe de o parte construind un adăpost pentru aceştia şi pe de altă parte asociindu-se în parteneriat cu fundaţii de profil pentru sterilizarea şi adoptarea lor”, spune Mirela Gligore, purtătorul de cuvânt al Primariei Sibiu. Se consideră că astfel se va ajunge la o reducere naturală, dar mai lentă a acestora. De asemenea, o parte au fost trimişi spre adopţie şi în alte ţări. În luna octombrie a avut loc ultima acţiune de acest fel, spre Germania şi, potrivit Primăriei, până la sfârşitul anului va mai fi una. Adăpostul din Dealul Guşteriţei are 200 de locuri şi se pare că acestea sunt ocupate aproape de capacitatea maximă. „ªi sibienii au adoptat şi pot adopta în continuare câini comunitari din adăpostul situat în Dealul Guşteriţei”, mai spune Mirela Gligore. Mamă şi fiu muşcaţi de o căţea agresivă Amalia Ordaş şi fiul ei de şase ani se numără printre sibienii muşcaţi de un câine comunitar. „Eu am fost muşcată în decembrie anul trecut, iar băieţelul meu în iulie anul acesta, de mână. La noi în cartier, pe Aleea Seviş, sunt în jur de 20 de câini, care îşi duc traiul la gunoaie şi se antrenează cu câinii ciobanilor. Sunt o iubitoare de animale, soţul meu este medic veterinar, dar sunt de părere că aceşti câini ar trebui să trăiască într-un mediu controlat, pentru a putea fi trataţi, supravegheaţi, sterilizaţi şi oarecum dresaţi. Tolerarea lor pe străzi nu este un simbol al civilizaţiei.” După ce au fost muşcaţi, femeia spune că au făcut nenumărate sesizări la poliţia comunitară. „Au venit, au luat câinele, iar după câteva zile a fost adus înapoi. Acelaşi câine agresiv. Noi nu am fost singurele lui victime. Sunt un real pericol pentru siguranţa noastră şi a copiilor noştri, cu atât mai mult, cu cât în zonă sunt două locuri de joacă. Nu sunt câini agresaţi, totuşi atacă fără motiv. Reprezentanţii ONG-urilor spun mereu că-şi apără teritoriul. Teritoriul cui? Eu spun că nu poţi să te consideri un oraş european atât timp cât dai peste excremente de câine la tot pasul şi rişti să fii muşcat de ei”, continuă Amalia. Dacă am cunoaşte, am rezolva Bogdan Brylynski, membru al Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor şi Naturii „Animal Life”, spune că problema câinilor fără stăpân poate fi rezolvată, dacă participăm cu toţii. Oferă ca exemplu ţările dezvoltate din Europa, unde există o anumită cultură cu privire la adopţia animalelor şi comportamentul vizavi de ele. Apoi, hingherii din aceste ţări sunt oameni cu adevărat specializaţi, care cunosc psihologie canină şi ştiu exact ce animale trebuie ridicate de pe străzi, pentru ca cele care rămân să nu fie agresive. „Ca orice haită, şi câinii vagabonzi au un lider, un animal mai agresiv. Dacă acela ar fi depistat şi ridicat de pe străzi, ceilalţi nu ar mai fi agresivi. Suntem cu mult în urma acestor ţări. Noi, de exemplu, trimitem câini pentru adopţie în Finlanda, pentru că ei nu mai au ce adopta”, spune Bogdan. El adaugă: „Un alt adăpost nu ar fi o soluţie. Sunt costuri foarte mari şi, în loc să rezolvi ceva, facilitezi traiul câinilor rămaşi pe stradă, care se vor bucura de mai multă hrană şi spaţiu şi se vor înmulţi mai uşor. Au încercat cei de la Piteşti. Au făcut un adăpost de 3000 de capete, iar după o lună l-au închis şi au dat drumul câinilor”. ªi reprezentanţii primăriei susţin că un alt adăpost nu este o soluţie, deoarece legea îi obligă ca după ce câinii sunt prinşi, sterilizaţi, deparazitaţi, crotaliaţi şi vaccinaţi, să fie repuşi în locurile de unde au fost luaţi. Teoretic se fac eforturi pentru reducerea numărului de câini vagabonzi, practic sunt 486 de persoane muşcate, printre care şi copii, în doar 10 luni.