Teodor Ancuţa: Primăria nu face altceva decât să încaseze impozite şi taxe

Teodor Ancuţa are o istorie de peste 40 de ani în mediul de afaceri sibian şi un fler moştenit „de a face bani”, părinţii săi fiind la a şasea generaţie de comercianţi bucureşteni. Este cunoscut pentru ambiţia de a ridica afaceri şi a performa în domenii cât mai variate. Teodor Ancuţa a devenit astfel „doctorul veterinar” care a construit o bursă – Sibex, proprietarul carmangeriei Hamba şi investitorul în turism montan de la S.C. Păltiniş S.A. În prezent, Topul Forbes al celor mai bogaţi oameni din România îl clasează pe locul 405, cu o avere de 10 milioane de euro. La nivel local, îi revine un foarte onorabil loc 14. Mai multe aflaţi din interviul următor. Reporter: Anul trecut vorbeaţi despre două credite împovărătoare, pe care le-aţi luat cu gândul să investiţi în S.C. Păltiniş şi S.C. Hamba. Cum aţi trecut de acele momente, având în vedere că în prezent sunteţi în continuare clasat în Topul Forbes 500? T. A.: Problemele cele mai dificile au apărut din cauza băncilor şi ele sunt vinovate, pe lângă impozitele şi taxele exagerate, că economia românească evoluează aşa cu evoluează. A fost vorba de o investiţie de 2 milioane de euro la modernizarea Fabricii de Mezeluri Hamba, impusă de normele europene. Un milion de euro l-am primit de la SAPARD, iar altul l-am luat de la BCR Sibiu. În alte ţări europene sau în Statele Unite al Americii, dobânzile pentru investiţiile în producţie nu depăşesc 4%, iar în cazul nostru au ajuns la dobânzi de 22%. La Paltiniş am luat un credit de 450 000 euro pentru modernizarea unor vile. Dacă iniţial dobânda era de 7.5%, ea s-a mărit pe parcurs la 13%. Vorbim aici de dobânda la euro. Deci la 450.000 de euro credit, în 3 ani am ajuns să plătesc 750.000 de euro. În general, băncile îi devorează pe cei care vor să facă investiţii, dar fără acestea nu poţi să evoluezi. ªi atunci trebuie să rişti, pentru că altfel mori. Trebuie să fii un bun manager şi cel mai important este să ştii să faci bani, bani cinstiţi prin muncă şi să-ţi plăteşti datoriile la timp. Timp de 40 de ai, cât am condus şi înfiinţat tot felul de societăţi, toate au ajuns la nivel de top. Reporter: Dar care a fost cea mai profitabilă afacere? T A: În cei 20 de ani de „capitalism sălbatic“ am avut mai multe realizări, însă trei dintre ele se detaşează. Prima şi cea mai mare a fost bursa Sibex, care nu mi-a adus cele mai mari satisfacţii materiale, dar mi-a solicitat cei mai mulţi ani, 17 în total. În acest an, Sibexul ar fi trebuit să fie o maşină de făcut bani, toate problemele organizatorice erau rezolvate. În cele cinci luni de când am plecat, valoarea bursei Sibex a scăzut de la 12 la 10 milioane de euro. Cred că interesele personale ale „fomiştilor” au adus bursa pe un drum greşit, iar angajaţii nu mai au elanul pe care l-au avut. Sper că în al 12-lea ceas, acţionarii să aducă la conducere oameni competenţi, plătiţi pe criterii de performanţă, ca acest „copil” al meu să nu moară. A doua realizare este Fabrica de Mezeluri Hamba, unde sunt acţionar de 28 de ani, şi care în prezent este singura carmangerie din ţară cu brevet de produse din carne pentru protecţia organismului uman. Asta presupune că nu introducem e-uri, mdm-uri şi altele. Cea de-a treia realizare, S.C. Paltinis S.A., este pe primul loc în activitatea mea acum, fiind şi cel mai mare bussines de care mă ocup. Am reuşit să fac investiţii şi am o mare bucurie că nu i-am dat satisfacţia domnului Iohannis de a-l transforma într-o „mare păşune”, aşa cum declara în 2005 în presă. Reporter: Dar acum, administraţia locală are un plan de dezvoltare a staţiunii Păltiniş. Se vorbeşte despre 51 de km de pârtie şi o finanţare iniţială de 44 de milioane de euro. Vedeţi posibilă o asemenea investiţie, având în vedere actuala situaţie economică naţională? T.A.: Mi se pare o investiţie enormă, după ce în ultimii 10 ani nu ai facut nimic în Păltiniş, nici măcar puţină curăţenie sau reparaţii la drumurile vechi. Toate staţiunile montane au accesat fonduri europene de zeci şi sute de milioane de euro pentru dezvoltarea domeniului schiabil şi a infrastructurii, iar în Păltiniş nu s-a făcut nimic. Nu a fost interes şi a lipsit motivaţia. Oameni din topul sibian mi-au spus că nu ar fi investit în Paltiniş, dacă eu nu aş fi fost acolo. Încrederea lor în mine a venit după anul 2000, când Păltinişul a fost reclasificat ca staţiune de interes local, ca urmare a investiţiilor făcute de Consiliul Local între 1996-2000, când am fost şi consilier. Atunci s-a rezolvat gospodăria centralizată de apă, staţia de epurare mecanică şi biologică şi canalizarea întregii staţiuni. Până atunci, toate dejecţiile se scurgeau în barajul de la Gura Râului, iar noi sibienii ne mândream că aveam apa bună de băut. Păltinişul a fost salvat atunci, de la a fi doar o mare „păşune“. Iar acum Păltinişul dă peste 500.000 de euro, anual la bugetul local şi aproape nimic nu se întoarce înapoi. Noi, cei care avem terenuri şi imobile pe raza Păltinişului, plătim impozite la Primăria Sibiu, la fel de mari ca cele din Piaţa Mare. Deocamdată, Primăria nu face altceva decât să încaseze impozite şi taxe, unele dintre ele unicat în Romania, precum taxa de pompier pe locurile de cazare. ªi se adaugă taxa de primă înnoptare, taxa de muzică, taxa de scaune, taxe şi iarăşi taxe. Vom vedea dacă nu cumva prin acest proiect s-a anunţat doar începutul campaniei electorale. Sunt foarte sceptic că se va face ceva cu actuala administraţie a Primăriei, iar această asociere între Consiliul Local Sibiu, Consiliul Judeţean şi Consiliul Poplaca (n. red., Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Păltiniş-Cindrel), sper să nu fie doar un zgomot de fond pentru campania electorală din 2012. Reporter: Cum vă pregătiţi afacerea dumneavoastră de la Păltiniş pentru noul proiect de dezvoltare? T.A.: Eu nu-mi pregătesc afacerea pentru această investiţie, eu o pregătesc pentru clienţii mei, şi, de 12 ani fac investiţii serioase în condiţii foarte grele. Toate activele SC Păltiniş sunt din lemn de peste 60 de ani şi au trebuit să fie reparate şi modernizate. Unele au trebuit refăcute în totalitate, iar de monumentele istorice e mai bine să nu te apuci, din cauza hârţogăriilor solicitate de funcţionarii de la monumente istorice. În schimb, ele nu pot rămâne nereparate şi să fie un pericol pentru viaţa turiştilor. Acum, avem în derulare o investiţie de aproape 4.000.000 euro şi din fonduri europene, la modernizarea şi extinderea hotelului „Casa Turiştilor“. Sper să funcţionăm şi sub franciza Best Western, cel mai mare francizor din lume în domeniul hotelier. Iar acum, pentru că nu mai sunt preşedinte şi director general la bursă, mă gândesc să candidez pentru un loc de consilier municipal în 2012, dar fără sprijin de la partide. Îmi doresc să fiu un consilier independent, şi cred că ar fi bine să existe mai mulţi oameni de afaceri în Consiliul Local, care să ştie să facă bani, dar şi să-i drămuiască. Ioana Mălău Fotocredit: Sebastian Marcovici