Într-o capitală culturală europeană, infrastructura este cheia pentru dezvoltarea economică și prosperitatea cetățenilor. Drumurile europene, centura ocolitoare în regim de autostradă și aeroportul sunt esențiale pentru afaceri și pentru libertatea de mișcare a mărfurilor și a cetățenilor. Din păcate, una din porţile Sibiului către România și către Europa a fost uitată – gara. Titus Cernăut Gara din Sibiu are 140 de ani.
Clădirea a fost renovată și restaurată acum cinci ani, fațada clădirii fiind o completare excelentă a complexului arhitectonic din Piața 1 Decembrie. Dacă din punct de vedere estetic problema gării a fost rezolvată, funcționalitatea acestui nod feroviar dintre centrul, vestul și sudul țării are mult de suferit. Sibienii care au avut ocazia să vadă gările și peroanele din Bușteni, Sinaia sau Predeal, reparate, reasfaltate și semnalizate, pot face o comparație cu gara sibiană. Peronul din Sibiu încolțește primăvara, înverzindu-se de la iarba de pe peron. La cinci ani de la renovarea clădirii gării, peroanele rămân relief variabil, cu văi, creste asfaltice și rifturi în fundația de bitum veche de decenii. Pentru călători, peroanele gării din Sibiu ori scaunele rupte sunt „surprize” neplăcute. „Fauna” din gară nu îi încurajează pe cetățeni să zăbovescă prea mult pe peronul măcinat de vreme și pătat „artistic” de guma mestecată de călătorii din ultimele două decenii. O valiză pe role va protesta zgomotos la contactul dur cu peronul. Cei ce dețin rezerve de curaj și decid să rupă bezna pasajului subteran au șansa de a deveni pacienți ai secției de ortopedie din spitalele sibiene. Treptele roase de vreme, întunericul sumbru și refugiații sociali din zodia cerșitului și a banalilor hoți de bagaje și buzunare populează umbra subterană. Minori de zece anișori își derulează repertoriul de cules bani cu mâna întinsă. Replica „Dă-mi, nene, un leu, să-mi iau o pâine” nu a trezit niciun inspector de la autoritățile de protecție a minorilor. Plaga cerșitului, care e la tot pasul în Sibiu, exportată în toată Europa cu consecințe extrem de neplăcute de imagine, agresează olfactiv și gălăgios călătorii. Gara e populată și de diverși „întreprinzători” cu pălărie și mustață, ce îi ofertează pe cetățeni cu burlane de aluminiu. Polițiştii de la Transporturi Feroviare sunt de nezărit, sporind sentimentul de nesiguranţă în gara Sibiu. Mariana R: „Am ajuns în gară noaptea, trenul având întârziere. Întuneric beznă. Te violează în gară și nimănui nu-i pasă!” Dan H: „Nu știu ce se întâmplă, dar gara din Sibiu a fost mereu un loc neplăcut. Dacă aștept o cunoștință ce călătorește cu trenul, nu știu cum să fac să plec mai repede.” CFR declară că nu are bani pentru staţia Sibiu Gara CFR Sibiu dezamăgeşte, fiind o poartă nedemnă de Sibiu, una din destinațiile turistice europene preferate în anul 2012. Întreţinerea şi reabilitarea gărilor intră în obligaţia Societăţii Naționale de Căi Ferate, care în prezent are probleme financiare majore. Iată ce ne-a declarat purtătorul de cuvânt al SNCFR, Oana Brânzan: „Limitele aprobate de strategia fiscal-bugetară nu au permis finanţarea lucrărilor de reparaţii capitale la peroanele din staţia Sibiu. În aceste condiţii, s-au efectuat numai lucrări de mentenanţă, pentru asigurarea condiţiilor de minimă siguranţă a călătorilor. Există însă premiza introducerii acestor lucrări în programul investiţional pe termen lung, perioada 2016-2020, cu urgentarea lor în cazul în care se asigură finanţarea corespunzătoare de la bugetul de stat”. În ceea ce priveşte autorităţile locale, Primăria a modernizat în perioada 2006-2007 numai Piaţa Gării. „Contractul pentru reabilitarea Pieţei Gării a fost semnat în ianuarie 2006, lucrările efective începând în mai 2006, fiind finalizate în iunie 2007. Valoarea lucrărilor a fost de aproximativ 25 de milioane de lei. Menţionăm că municipalitatea a promovat investiţii doar pe suprafaţa aflată în domeniul public al municipiului, clădirea Gării, peronul şi pasajul nefiind parte a acestuia.” Ce se poate face? Dacă turismul este considerat un posibil motor al economiei și o sursă de venituri importantă a Sibiului, iar gara de călători CFR e o poartă alternativă de intrare în Sibiu, după aeroport și drumurile europene, atunci remedierea situației din gară devine imperativă. CFR-ul e o societate de stat în subordinea guvernului, ce își caută surse de finanțare pentru buget. Însă Sibiul are un primar celebru și cu influență. Avem un președinte de consiliu județean și parlamentari care fac lobby și imagine pentru diverse obiective și proiecte publice. Merită sibienii o gară demnă de capitala culturală europeană? Pot fi uitate „chestiunile presante” pentru un obiectiv de interes public important? Nu sunt întrebări retorice, ci o nevoie concretă de a face pasul către civilizație și în gara de călători Sibiu. Gara din Sibiu are 140 de ani. Clădirea a fost renovată și restaurată acum cinci ani, fațada clădirii fiind o completare excelentă a complexului arhitectonic din Piața 1 Decembrie. Dacă din punct de vedere estetic problema gării a fost rezolvată, funcționalitatea acestui nod feroviar dintre centrul, vestul și sudul țării are mult de suferit. Sibienii care au avut ocazia să vadă gările și peroanele din Bușteni, Sinaia sau Predeal, reparate, reasfaltate și semnalizate, pot face o comparație cu gara sibiană. Peronul din Sibiu încolțește primăvara, înverzindu-se de la iarba de pe peron. La cinci ani de la renovarea clădirii gării, peroanele rămân relief variabil, cu văi, creste asfaltice și rifturi în fundația de bitum veche de decenii. Pentru călători, peroanele gării din Sibiu ori scaunele rupte sunt „surprize” neplăcute. „Fauna” din gară nu îi încurajează pe cetățeni să zăbovescă prea mult pe peronul măcinat de vreme și pătat „artistic” de guma mestecată de călătorii din ultimele două decenii. O valiză pe role va protesta zgomotos la contactul dur cu peronul. Cei ce dețin rezerve de curaj și decid să rupă bezna pasajului subteran au șansa de a deveni pacienți ai secției de ortopedie din spitalele sibiene. Treptele roase de vreme, întunericul sumbru și refugiații sociali din zodia cerșitului și a banalilor hoți de bagaje și buzunare populează umbra subterană. Minori de zece anișori își derulează repertoriul de cules bani cu mâna întinsă. Replica „Dă-mi, nene, un leu, să-mi iau o pâine” nu a trezit niciun inspector de la autoritățile de protecție a minorilor. Plaga cerșitului, care e la tot pasul în Sibiu, exportată în toată Europa cu consecințe extrem de neplăcute de imagine, agresează olfactiv și gălăgios călătorii. Gara e populată și de diverși „întreprinzători” cu pălărie și mustață, ce îi ofertează pe cetățeni cu burlane de aluminiu. Polițiştii de la Transporturi Feroviare sunt de nezărit, sporind sentimentul de nesiguranţă în gara Sibiu. Mariana R: „Am ajuns în gară noaptea, trenul având întârziere. Întuneric beznă. Te violează în gară și nimănui nu-i pasă!” Dan H: „Nu știu ce se întâmplă, dar gara din Sibiu a fost mereu un loc neplăcut. Dacă aștept o cunoștință ce călătorește cu trenul, nu știu cum să fac să plec mai repede.” CFR declară că nu are bani pentru staţia Sibiu Gara CFR Sibiu dezamăgeşte, fiind o poartă nedemnă de Sibiu, una din destinațiile turistice europene preferate în anul 2012. Întreţinerea şi reabilitarea gărilor intră în obligaţia Societăţii Naționale de Căi Ferate, care în prezent are probleme financiare majore. Iată ce ne-a declarat purtătorul de cuvânt al SNCFR, Oana Brânzan: „Limitele aprobate de strategia fiscal-bugetară nu au permis finanţarea lucrărilor de reparaţii capitale la pe
roanele din staţia Sibiu. În aceste condiţii, s-au efectuat numai lucrări de mentenanţă, pentru asigurarea condiţiilor de minimă siguranţă a călătorilor. Există însă premiza introducerii acestor lucrări în programul investiţional pe termen lung, perioada 2016-2020, cu urgentarea lor în cazul în care se asigură finanţarea corespunzătoare de la bugetul de stat”. În ceea ce priveşte autorităţile locale, Primăria a modernizat în perioada 2006-2007 numai Piaţa Gării. „Contractul pentru reabilitarea Pieţei Gării a fost semnat în ianuarie 2006, lucrările efective începând în mai 2006, fiind finalizate în iunie 2007. Valoarea lucrărilor a fost de aproximativ 25 de milioane de lei. Menţionăm că municipalitatea a promovat investiţii doar pe suprafaţa aflată în domeniul public al municipiului, clădirea Gării, peronul şi pasajul nefiind parte a acestuia.” Ce se poate face? Dacă turismul este considerat un posibil motor al economiei și o sursă de venituri importantă a Sibiului, iar gara de călători CFR e o poartă alternativă de intrare în Sibiu, după aeroport și drumurile europene, atunci remedierea situației din gară devine imperativă. CFR-ul e o societate de stat în subordinea guvernului, ce își caută surse de finanțare pentru buget. Însă Sibiul are un primar celebru și cu influență. Avem un președinte de consiliu județean și parlamentari care fac lobby și imagine pentru diverse obiective și proiecte publice. Merită sibienii o gară demnă de capitala culturală europeană? Pot fi uitate „chestiunile presante” pentru un obiectiv de interes public important? Nu sunt întrebări retorice, ci o nevoie concretă de a face pasul către civilizație și în gara de călători Sibiu.
