„Un copil, o speranţă” este un nume cu dublă semnificaţie. Noi, adulţii, ne dorim să fim o speranţă pentru copii, conştienţi fiind, în acelaşi timp, că viitorul nostru stă în copii. Alături de mine, au pus suflet în ceea ce facem Teodor Pădurean, doctorand în asistenţă socială şi directorul adjunct al asociaţiei, Elena Dobrovolschi, Liana Bischin, Doina Cinezan, Patricia Miclăuş, Mirela Varadi şi mulţi alţii” – Elena Miruna Tudorache, fondator UCOS.
Fundaţia „Un copil, o spernaţă” (UCOS) s-a născut în anul 1998, la iniţiativa Elenei Miruna Tudorache. Pentru că i-au plăcut întotdeauna copiii şi pentru că lucrul drept şi corectitudinea făceau parte din principiile ei, a hotărât să înlocuiască rolul statului, acolo unde se poate. Aşa a luat fiinţă asociaţia „Un Copil, o Speranţă”, având ca principal scop apărarea drepturilor copilului şi ale familiei. UCOS a început cu un centru de plasament, în care principalul obiectiv era întoarcerea copilului în propria familie, mentalitate susţinută cu tărie de Elena Tudorache. Pentru că în anul 2001 cadrul legislativ se schimbă şi orfelinatele devin centre de plasament sprijinite de stat, UCOS analizează, evaluează, constată şi decide că, de fapt, copilul din familiile cu posibilităţi materiale reduse devine mai defavorizat decât cel din centrele de plasament. Astfel, asociaţia se implică şi deschide primul Centru de zi pentru copilul şcolar din Sibiu, cu scopul de a reduce abandonul şcolar, de a îmbunătăţi actul de educaţie al copilului şi de a integra social copiii care aveau tendinţa să se rupă sau să fie respinşi de societate. Centrul a funcţionat timp de şase ani, cu o capacitate zilnică de 40 de copii, după care a predat această misiune şcolilor. În cercetările făcute de UCOS s-a descoperit şi situaţia grea a persoanelor cu handicap, termen folosit din păcate în legislaţia noastră. „Dacă în centrele de plasament pentru copiii cu dizabilităţi erau servicii de recuperare în interiorul acestora, copiii cu dizabilităţi din familii aveau, la nivelul anului 2001, posibilitatea de a se adresa doar unui spital de recuperare şi doar pentru 17 zile pe an. Ceea ce ne-a îngrozit în acel moment era faptul că un copil cu dizabilităţi era văzut de sistem, de societate şi chiar de familii ca un copil bolnav. Noi vrem să le demonstrăm cât de tare se înşeală. Aceşti copii sunt doar diferiţi, atât”, spune Elena Tudorache. Astfel deschide primul centru din Sibiu, pentru copilul cu handicap psihoneuromotor. Este vorba despre centrul CRESC, deschis în 4 februarie 2002 din fonduri PHARE. Proiectele au continuat, şi în 2006 se deschide CALEIDOSCOP, primul centru din judeţ pentru copilul autist. În 2009 prinde contur ALEXANDRA, de asemenea primul centru din judeţ pentru copilul nevăzător şi cu deficienţe grave de vedere.
Părinţi educaţi şi respect european
Toate aceste proiecte se află, cu succes, în desfăşurare şi astăzi. „Pentru ca acestă activitate să fie completă, ne-am integrat în grupuri naţionale şi europene profesionale, de formare a personalului din serviciile specializate şi în grupuri de lobby pentru uniformizarea la nivel european, pentru persoana cu dizabilităţi. Împreună cu partenerii din Luxemburg şi Italia, am pus bazele unei federaţii europene, cu sediul la Bruxelles, pentru a identifica cele mai bune căi de formare a personalului din serviciul persoanelor cu dizablităţi mentale. Din 2005 până în prezent, am participat la 8 proiecte cu această temă”, spune Elena Tudorache. Ca o răsplată pentru tot efortul depus, în anul 2012, UCOS primeşte cea mai mare recunoaştere de până acum. „Premiul 2012 al drepturilor omului pentru angajarea fundaţiei UCOS în favoarea respectului drepturilor omului şi devotamentul particular pentru cauza copiilor cu handicap şi a locului lor în societate”. Această recunoaştere se datorează celor 3 centre de zi, care funcţionează cu 56 de copii zilnic, pe care Elena Tudorache le descrie ca fiind: „O lume specială, într-un cartier vechi, în care o mână atentă aşează lucruri minunate pentru copii care nu merg sau nu văd sau nu vorbesc sau nu înţeleg lumea în care se află”. Într-un centru nou, refăcut în urma unui proiect european de modernizare a centrului, în cadrul Planului de Dezvoltare Integrată a Sibiului, copii şi adulţi vin zilnic pentru a forma împreună cu cei 22 de specialişti o triadă puternică, care să stimuleze potenţialul maxim al copilului. Ce are aparte asociaţia UCOS este modul în care educă părintele să fie partener în recuperarea copilului. Ei învaţă să continuie acasă ceea ce copilul învaţă la centru. Acest fapt este apreciat şi de străini, cu atât mai mult cu cât scopul asociaţiei este de a ajuta copiii să aibă o viaţă autonomă. De asemenea, centrul are şi grupuri de suport emoţional, ţinute de două ori pe săptămână, pentru a susţine părinţii în a face faţă provocărilor şi de a fi părinţi buni pentru copiii lor. Pe de altă parte, există parteneriate cu şcoli şi grădiniţe din Sibiu, pentru integrarea şcolară a acestor copii. Alexandra, fata după care au fost numite proiectele CRESC şi ALEXANDRA, este în scaun cu rotile şi nu poate vedea, cu toate acestea scrie poveşti pentru copii. Paul este şi el un copil care nu poate merge, însă asta nu-l opreşte să demonstreze lumii că este bun în ceea ce-i place. A fost participant al concursului „Vreau să fiu vedetă”, iar două runde le-a trecut pe prima poziţie. Gabi este un copil autist, însă Elena Tudorache spune că redă în desen, cu exactitatea unui aparat foto, orice maşină sau clădire pe care o vede, desenele lui fiind extraordinare. Aceştia sunt doar câţiva dintre minunaţii copii din proiectele UCOS.
