Săptămâna trecută s-au împlinit 6 ani de la pandemia Covid19. Sediul primăriei Sibiu a fost iluminat în culoarea turcoaz, duminică, ca parte din campania Long Covid.

Campania internațională Long Covid își propune conștientizarea în rândul populației asupra efectelor fizice ale virusului SARS-Cov-2.

Pandemia de COVID-19 nu a fost doar o criză sanitară, ci și una profund psihologică. La 6 ani distanță de la primele restricții, cercetătorii trag linie și analizează felul în care mintea noastră a reacționat la unul dintre cele mai mari șocuri colective din istoria recentă. Conform analizelor globale, ratele de anxietate au explodat. Până la 59,9% din populația din anumite regiuni a fost afectată. În același timp, ratele de depresie au ajuns să afecteze aproape jumătate dintre oameni. În prima fază, am trăit șocul izolării. Frica de infectare, carantina, nesiguranța locului de muncă și avalanșa de știri negative au dus la o amplificare a suferințelor psihologice.

Dimensiunea istorică a pandemiei

Sociologul Mihai S. Rusu punctează dimensiunea istorică a acestui fapt. „Nu este deloc exclus ca, privind retrospectiv, istoricii să vorbească despre epoca noastră în termenii unui „înainte” și „după” pandemie.”

Însă pandemia a lovit dur acolo unde interacțiunea socială este vitală pentru dezvoltare: în rândul tinerilor. Analiza studiilor pe termen lung arată că izolarea și închiderea școlilor au provocat copiilor și adolescenților o creștere a depresiei și anxietății. Mai mult, avertizează experții, această suferință emoțională nu a dispărut pur și simplu odată cu ridicarea restricțiilor. Efectele ei au persistat luni de zile după reluarea vieții normale. Fetele au fost identificate ca fiind un grup deosebit de vulnerabil la acest declin al bunăstării.

Pentru o altă categorie, lupta cu propria minte s-a suprapus direct cu lupta împotriva virusului. La persoanele care au fost infectate cu SARS-CoV-2, recuperarea a adus o nouă provocare: sechelele post-COVID. Oboseala cronică și tulburările mentale s-au dovedit a fi factori majori care au întreținut stările de anxietate și au alimentat insomnia pe termen lung, chiar și la un an distanță.

Dar dincolo de procente și concluzii academice, se află experiențele reale, nefiltrate. Cum a simțit fiecare persoană această presiune din viața de zi cu zi? Cum suntem astăzi, la 6 ani de la pandemie? Am stat de vorbă cu sibienii și am aflat cum a fost pentru ei pandemia. Și cum se simte viața la 6 ani după pandemie.

Părerile localnicilor din Sibiu

„Oamenii sunt mult mai reci, sunt mult mai distanți.”

Denisa

Denisa ne-a mărturisit că, în perspectiva ei, efectele se resimt și astăzi: „Parcă nu mai comunicăm, nu mai știm să ne înțelegem.” Ea consideră că efectele se pot remedia cu greu: „Cu greu. Am și prieteni care s-au distanțat așa și de mine și văd treaba asta. Foarte greu.”

În același timp, Iulia ne-a mărturisit că efectele pandemiei pentru ea au fost pe de-o parte benefice: „Efectele au fost cumva benefice, pentru că viața mea era cam ciudată, cu tot felul de oameni și anturaje. Și pandemia m-a pus să mă uit puțin înăuntrul meu.” Pe de altă parte, Iulia povestește cum încă simte o frică „Nu știu de ce anume îmi e frică, dar mi se pare că de atunci chiar îmi e frică.”.

Dumitru consideră că mai importantă decât efectele pandemiei este pacea. „Să fie pace, să nu se mai războiască țară cu țară. În momentele cruciale, la asta ne gândim. Să fie pace.”

Părerea specialistului

„Pandemia […] a alimentat o veritabilă spirală a neîcrederii reciproce”

Sociolog Mihai S. Rusu

Sociologul Mihai S. Rusu explică cum pandemia nu a reprezentat doar o criză sanitară, ci un moment de ruptură care a perturbat viața cotidiană și a remodelat, pe termen lung, felul în care trăim, muncim și interacționăm.

Dincolo de distanțarea fizică, cea mai gravă urmare a pandemiei pare să fie fractura de încredere. Mihai S. Rusu explică pentru Sibiu100 spirala neîncrederii.

„Pe de o parte, mulți cetățeni au devenit tot mai sceptici față de explicațiile și „narațiunile” furnizate de autorități, ceea ce a favorizat proliferarea teoriilor conspirației și a diverselor forme de dezinformare. Pe de altă parte, statul a ajuns să își privească propriii cetățeni, în logica sănătății publice, ca potențiali purtători și răspânditori ai virusului. Din această dublă suspiciune s-a născut o ruptură mai adâncă între stat și cetățeni, suprapusă peste o polarizare socială și politică deja în creștere.”

Pandemia – preludiu al policrizei în care trăim astăzi

Adesea dăm vina pe pandemie pentru problemele pe care le avem astăzi, încă sociologul Mihai S. Rusu ne oferă și o altă perspectivă:

„Pandemia nu a inventat multe dintre problemele cu care ne confruntăm astăzi – populismul, resurgența extremei drepte suveraniste, fake news-ul, teoriile conspirației, neîncrederea în autorități, criza reprezentării politice sau radicalizarea discursului public. Mai degrabă, pandemia a funcționat ca un incubator: a amplificat, accelerat și a făcut mai vizibile procese care existau deja în societate. Din acest punct de vedere, ea a fost și un preludiu al policrizei în care trăim astăzi, adică al suprapunerii unor crize diferite – sanitare, geopolitice, energetice, economice și sociale – care nu acționează separat, ci se alimentează și se intensifică reciproc.”

Sunt aceste schimbări definitive? Perioada post-pandemică

L-am întrebat pe sociologul Mihai S. Rusu dacă mai e cale de întoarcere. Iar răspunsul său este unul de care aveam nevoie.

„Nu cred că, în mod realist, mai putem vorbi de reversibilitatea acestor efecte. Perioada post-pandemică nu a însemnat o restaurare a situației de dinainte, ci adaptarea la efectele produse de pandemie. Cu alte cuvinte, nu ne-am întors la lumea pre-pandemică, ci am intrat într-o nouă configurație socială și politică, marcată de consecințele acelei rupturi istorice. Multe dintre efectele nocive amplificate de pandemie – și mă refer aici la polarizarea socială, neîncrederea generalizată, alimentată și de incapacitatea statului de a genera încredere, sau naționalism suveranist – s-au manifestat apoi mult mai vizibil în spațiul public. Problema care se pune astăzi nu mai este cum pot fi anulate, ci cum pot fi ele gestionate astfel încât să nu producă o ruptură ireparabilă a statului de drept, a ordinii constituționale și a principiilor democratice.”

Despre democrație, „războaie fără sfârșit” și incertitudini economice

În final, sociologul Mihai S. Rusu a atenționat asupra incertitudinii vitorului post-pandemic.

„În plus, viitorul post-pandemic este întunecat de anxietăți cel puțin la fel de neliniștitoare: „războaie fără sfârșit” devin o prezență constantă în contextul geopolitic al erodării sistemului de drept internațional și al reconfigurării unei noi ordini mondiale post-americane bazate pe multipolaritate. În același timp, Uniunea Europeană traversează ea însăși o criză structurală, sub presiunea naționalismelor suveraniste dar și a vulnerabilității sale geopolitice, inclusiv militare, tot mai evidente. Nu în ultimul rând, la orizont se anunță incertitudini economice majore generate de dezvoltarea accelerată a unor tehnologii revoluționare precum inteligența artificială, cu potențialul de a transforma radical piața muncii și de a reconfigura domenii esențiale precum cunoașterea, educația și cultura.”

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007