Angela Mărginean: Nu mi-a plăcut nicodată locul IV

„Înotul, ramura principală a nataţiei, este cel mai complex sport. Practicarea lui duce la dezvoltarea armonioasă a organismului, la dezvoltarea capacităţii de efort, a rezistenţei şi forţei şi a aparatului cardio-vascular”, Angela Mărginean profesor antrenor la Clubul Sportiv Municipal Sibiu. Un om dedicat acestui sport, un antrenor cu rezultate deosebite şi un profesor care trăieşte prin şi pentru elevii săi. Amintirea primei legături cu apa pe care Angela Mărginean o are cu lumea înotului este cât se poate de vie în mintea ei. „Era primăvara anului 1966, când în difuzoarele claselor din şcoala pe care o urmam s-a auzit invitaţia de a merge la «Bazinul Neptun» pentru a urmări un concurs de înot. După ce am bătut-o pe mama la cap o după-amiază întreagă să mă lase să văd concursul, într-un final a fost de acord, dar cu condiţia să merg împreună cu surorile mele, deoarece ea nu ajungea de la serviciu în timp util, iar tata nici atât. La «Neptun» n-a fost niciun concurs, spre dezamăgirea mea, dar a avut loc o selecţie pentru această frumoasă ramură a sportului numită sărituri în apă. Sora mea mai mică şi cu mine am fost selecţionate, dar cea mare, pentru că era deja în clasa a treia, nu putea fi primită. La o discuţie cu viitoarea mea antrenoare Nora Miss, mama i-a spus că ori mergem toate, ori niciuna, pentru că altfel nu are cine să ne aducă la antrenamente. Astfel am început să practic săriturile în apă, sport de care încă sunt îndrăgostită”. Câţiva ani mai târziu, se decide singură, fără să consulte pe nimeni, să se retragă, dar nu a putut sta departe de sportul îndrăgit şi revine, continuând activitatea sportivă până în 1978. În anul patru şi cinci de liceu urmează în paralel cursurile şcolii de antrenori la Bucureşti. Este deja o sportivă de categorie internaţională şi acest fapt îi permite urmarea acestor cursuri. În 1978, înainte de a termina liceul, este deja antrenoare categoria a III-a. „Părinţii mei nu aveau posibilităţi financiare, aşa că Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport am urmat-o mai târziu, iar în anul 2008 am susţinut disertaţia în Management Educaţional”. Mereu înainte, niciodată înapoi Între 1979-1981 îl suplineşte la Clubul Sportiv ªcolar Sibiu pe prof. Popoaie Dumitru care fusese detaşat ca antrenor la lotul naţional, iar din 1982 este angajată la Clubul Sportiv Municipal Sibiu şi acolo o găsim şi astăzi. De când şi-a obţinut licenţa de antrenor şi până astăzi, Angela Mărginean şi-a dedicat întreaga pasiune şi vocaţia pentru inot şi sărituri copiilor pe care îi antrenează, iar asta este uşor de dovedit prin rezultatele micuţilor. „Am avut multipli campioni la categoria «copii», la juniori şi seniori. De asemenea, sportivii pregătiţi de mine au participat clasându-se pe locuri fruntaşe la concursuri de Grand Prix, Balcaniade, Europene şi Mondiale de juniori. Aşa a fost şi locul II obţinut de Udvescu Anca la Campionatele Europene în 1992”. Din păcate, în urmă cu doi ani, a trebuit să întrerupă activitatea de la bazin din cauza unor probleme de sănătate şi a unei intervenţii chirurgicale destul de complicate. Însă nici această încercare nu a putut s-o oprească, pentru că Angela Mărginean revine mai pregătită şi mai decisă să iniţieze micuţii în tainele săriturilor în apă şi să-i ghideze către podium. Astăzi antrenează copii cu vârste între cinci şi opt ani şi nu se lasă până nu-i face învingători. „Să-i iniţiez pe cei mici înseamnă acum, ca întodeauna, satisfacţie. Să te uiţi în urmă, să vezi de unde ai plecat şi unde ai ajuns, cât au învăţat şi progresat pe parcursul a câtorva luni sau ani înseamnă satisfacţie şi mândrie pentru reuşita lor, dar şi dorinţa de a merge mai departe. Ca să devii cel mai bun trebuie să munceşti sută la sută fiecare antrenament, iar în concurs să lupţi până la ultima săritură, adică să nu dezarmezi de la primul eşec. Niciodată nu mi-a plăcut locul IV. Ori pe podium, ori undeva pe 6, 7… 10. Desigur că fiecare antrenament pregătitor pentru urmatorul concurs este în aşa fel conceput încât să ducă la o clasare cât mai sus”. Dacă nu înotul, poate actoria Profesor antrenor Angela Mărginean spune că înotul înseamnă în primul rând sănătate, nu alt mod de a petrece timpul. Înseamnă disciplină, competitivitate, fair-play, dobândirea încrederii în forţele proprii şi în mod evident legarea unor prietenii trainice. Greutăţile nu le mai ţine minte, sau nu doreşte să şi le mai amintească, şi spune că în orice domeniu te loveşti de ele „Ideea este să treci mai departe, să nu te uiţi înapoi la ceea ce nu a fost plăcut şi să fii optimist”. Îi plac treburile în gospodărie, să citească mult, să facă integrame şi, mai nou, a descoperit jocurile pe calculator. Nu ştie ce ar fi fost dacă nu ar fi ales înotul, dar îşi aminteşte că iubea actoria. „Recitam bine şi am jucat în toate piesele de teatru şcolare”. Ca orice antrenor îşi doreşte să cştige în competiţiile la care participă, iar cel mai mic elev al său a fost propriul copil, care la vârsta de 3 ani înota fără probleme. Acum nu-şi doreşte decât să fie sănătoasă „Să reuşesc să-i învăţ pe elevii mei sărituri cu un coeficient mare de dificultate, astfel încât să aibă o serie de concurs competitivă pe plan naţional şi internaţional. Îmi doresc ca această grupă pe care o pregătesc în prezent să ajungă sau chiar să-i întreacă pe predecesorii lor atât ca rezultate, cât şi ca dificultate a seriilor de concurs”. Raluca Buduşan