Fiu de boxer, mare luptător de K-1

Clubul sibian Kudokai Full Contact a anunţat săptămâna trecută cea mai nouă achiziţie a clubului la categorie grea, luptătorul K-1 şi vedeta Local Kombat, Raul „Iron” Cătinaş. Cel mai tânăr luptător de K-1 din România de la categoria supergrea, care a reuşit să învingă nume sonore precum: Stefan Leko, Paola Mataele, ambii prin KO, dar şi pe experimentatul Dzevak Poturak este de acum membru al clubului de la Sibiu. „Raul este printre primii 25 de luptători din Europa. Are un potenţial excepţional” declară promotorul şi managerul său Alex Baciu (foto). Pe lângă per­formanţele în K – 1, Raul Căti­naş este cel mai tânăr luptător de kickboxing din România de la categoria su­pergrea. La vârsta de 21 de ani şi o înălţime de 1,85 metri, cân­tăreşte 108 kg, cu un raport de masă musculară excelentă. „Primul său meci oficial pentru clubul Kudokai va fi la Grand Prix-ul Mondial de la Bucureşti din mai. Datorită lui şi restului de sportivi ai clubului dorim să ajungem unul din primele două cluburi din ţară” declară Adrian Mihai, sensei Kudokai, care îl va antrena pe Raul. În exclusivitate pentru Sibiu 100% Raul „Iron” Cătinaş a acordat un interviu: Rep.: De ce ai ales să vii la Sibiu, la clubul Kudokai? Raul: Visul meu este să ajung campion de K1. De asta am ales acest club. Este de perspectivă. Aici am con­diţii bune de an­trena­ment, voi fi trimis la pregătire şi în Olanda. Rep.: Ce te-a îndrep­tat spre acest sport? Raul: Tatăl meu a murit acum 12 ani, când aveam doar 8 ani. A fost boxer şi îmi amintesc cum de mic făceam box cu el cu palmele. Eram mereu un băiat solid, gata de bătaie pe stradă. Mă mai luam cu băieţii la trântă pe stradă, în Lugoj, chiar şi de cei mai mari. Mai luam şi bătaie. De atunci îmi doream să fiu cel mai bun luptător. La 16 ani am descoperit sala de kickboxing. M-am dus să învăţ să mă apăr, dar treptat şi prin antrenorul meu, am ajuns să parti­cip la competiţii. Rep.: Spui mereu că vei ajunge campion. De ce crezi asta? Raul: Sunt sigur că voi ajunge cam­pion, cu aju­torul lui Dum­ne­zeu. Tatăl meu m-a educat în spiritul acesta. De mic, pe stradă, nu îmi era frică niciodată. Chiar dacă mă mai băteau unii băieţi mai în vârstă ca mine, eu nu mă dădeam bă­tut. Am înţeles apoi diferenţa între sport şi lupta de stradă. Nu poţi să ajungi campion fără antrenament, sacrificii sau stând prin baruri. Trebuie să ştii să te controlezi, să fii concentrat. Rep.: De unde supra-numele de „Iron”(fier? Raul: Luptam în 2008 la Praga cu un sportiv foarte puternic. Am primit atunci multe lovituri. Adesea, deşi eu eram cel lovit dur, sportivul cădea jos. Eu rămânean în picioare neclintit. Mi-au spus atunci că sunt „de fier” şi de atunci aşa mi-a rămas porecla. Mie îmi place pentru că aşa i se spunea şi lui Mike Tyson, modelul meu din copilărie. Călin Blaga