Este duminică dimineaţa. Lumea merge spre stadionul de rugby. Ajung acolo, îşi iau locurile stabilite, fie pe gazon, în tribună sau pe margine. Apoi, pentru un scurt moment totul se opreşte şi pare că timpul a rămas pe loc. La mijlocul terenului, 30 de sportivi aflaţi la a doua tinereţe stau cu faţa în jos, iar oamenii din celelalte locuri fac la fel. Aerul nu mai bate, soarele s-a ascuns şi liniştea s-a aşternut. Trec câteva secunde, şi un copil micuţ din tribună îşi întreabă tatăl : De ce stă toată lumea aşa? Primeşte ca răspuns un shhhhhhhh…..şi înţelege. E linişte, se ţine un minut de reculegere, e linişte şi toţi s-au reunit pentru un singur scop, la „Memorialul Bebe Boboc”. Aşa a început cea de-a noua ediţie dedicată celui mai mare rugbyist sibian din toate timpurile, Bebe Boboc. Lângă copilaşul curios apare profesorul Tiberiu Costăchescu care îi explică acestuia despre ce este vorba. Meciul este unul de old-boys, partidă în care s-au „infiltrat” şi 2-3 rugbyişti mai tineri. Jocul începe, sibienii înfruntă albaiulenii şi dau totul pe gazon. La grămada ordonată, la repunerile de la margine, în duelurile fizice şi în fazele clasice de rugby, toţi se simt că s-au întors acasă. Se simt grozav, plăcerea există, pasează mingea pe trei sferturi şi marchează eseuri spectaculoase. Timp de trei reprize încântă asistenţa, şi mai ales îl cinstesc pe Bebe Boboc prin ceea ce i-a unit cel mai mult, rugby-ul. La final, scorul nici nu mai contează, toţi caştigă, toţi sunt bucuroşi.
Publicitate
