În baschet, spre deosebire de desenele animate, 101 dalmațieni nu sunt deloc simpatici, mai ales când apar pe tabela de marcaj. Aceasta este pata cu care CSU Sibiu a rămas pe obraz după o seară de coșmar, o înfrângere usturătoare, 66-101, în fața unei echipe SCM Timișoara care a demonstrat o eficiență de-a dreptul chirurgicală. A fost un duș rece, un meci în care puține lucruri au funcționat și din care trebuie trase concluzii rapide și oneste.
Meciul a oferit o speranță efemeră doar în primele minute ale sfertului inaugural, când inițiativa a părut să fie în tabăra noastră. A fost însă doar un foc de paie. Timișoara a preluat controlul și a dominat autoritar fiecare sfert, construind-și victoria punct cu punct, pe fondul unei căderi de neînțeles a echipei noastre. Ofensiva bănățenilor, orchestrată de un Vujosevic aflat în stare de grație, a speculat fiecare fisură dintr-o defensivă sibiană mult prea permisivă. Pentru a completa un tablou sumbru, fostul nostru jucător, Mirel Dragoste, și-a dorit un meci perfect, devenind cel mai bun recuperator al partidei, cu 6 reușite.
Într-un peisaj dominat de neputință, un singur jucător a refuzat să accepte soarta. Randolph MJ, numărul 3, a fost, fără îndoială, MVP-ul echipei noastre și omul care a luptat până la epuizare. Cu aproape 40 de minute pe parchet, a fost principalul marcator al partidei (31 puncte) și singura constantă dintr-un angrenaj care a scârțâit din toate încheieturile. Efortul său solitar este un exemplu de dăruire și un punct de plecare în reconstrucția moralului.
Optimismul, oricât de greu ar fi de găsit după un astfel de meci, se leagă de revenirea lui Adamovic. Absența sa din sistemul ofensiv este vizibilă, echipa ducând lipsa unui lider capabil să ofere claritate și să creeze oportunități pentru coechipieri. Reintegrarea sa ar putea fi piesa esențială care să reașeze echilibrul și să deblocheze adevăratul potențial al lotului.
La Sibiu trebuie mai mult
Seara de coșmar a scos în evidență un adevăr dureros: la Sibiu, pentru a învinge, trebuie mai mult. Iar acest „mai mult” nu vine doar de la jucători sau de la banca tehnică. Aseară, un factor crucial a fost pe bancă: galeria. De nerecunoscut, fără voce, fără ajutor și fără acea empatie care împinge echipa de la spate în momentele dificile, suporterii au fost o umbră a vulcanului pe care îl știm. Sala Transilvania, renumită pentru atmosfera sa, a fost tăcută, iar această lipsă de energie s-a transmis, inevitabil, și pe parchet. Pentru ca Sibiul să redevină o fortăreață, este nevoie de o comuniune perfectă între echipă și al șaselea jucător.
A fost o lecție dură, o seară în care tânărul Blidaru nu s-a regăsit (0 puncte), iar juniorii Sledinski și Otgon nu au primit șansa de a intra în luptă. Este însă o înfrângere din care se pot învăța mai multe decât din zece victorii. Capul sus! Urmează o perioadă de analiză, de muncă și de regrupare. Cu Randolph MJ drept model de atitudine, cu speranța revenirii lui Adamovic și cu o sală care trebuie să redevină un coșmar pentru adversari, CSU Sibiu are datoria să se ridice și să demonstreze că acest eșec a fost doar un accident.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
