Alexandru – Ioan Teodorescu a devenit, începând de sâmbătă, 11 iunie, campion național al României în proba de 300 m garduri, cu timpul de 46,60 secunde. Rezultatul a fost obținut la Campionatul național de atletism pentru copii 1, 2 și 3, desfășurat pe stadionul Iolanda Balaș Soter din București. Alexandru este elev în clasa a VI-a la Școala Generală nr.1 din Sibiu și practică atletismul din 2011, la clubul CSS Șoimii Sibiu, sub îndrumarea antrenoarei Mioara Magheru.
„Este medalia care îmi lipsea din micul meu palmares. Am avut un an excelent și trebuie să le mulțumesc profesorilor, părinților, bunicilor, colegilor și antrenoarei mele. Mulțumesc și conducerii clubului Șoimii Sibiu pentru cantonamentul în Păltiniș, unde am adăugat un plus pregătirii”, spune Alexandru.
„A fost un concurs foarte bun, îmi felicit sportivul pentru visul împlinit. De asemenea, îi felicit și pe ceilalți sportivi participanți din clubul nostru pentru locurile fruntașe obținute și doresc să nominalizez pe ceilalți componenți ai grupei mele, care, deși începători, s-au clasat pe locurile 6 – 9: Demora Grail – ștafeta și 500 m – locul 6 și locul 8; Raisa Bușa, Kara – Ana Vecerdea, Anastasia Bușa, Eva Titu – componente ale ștafetei – locul 6, Rareș Lăzureanu – 50 m garduri – locul 8, Alexandra Bondar – 50 m garduri – locul 9”, a declarat la rândul său, profesoara Mioara Magheru, antrenoarea copiilor.
În spatele acestei victorii de palmares stau multe povești frumoase. Povestea copilului iute care a învățat mersul după ce a terminat sprinturile de la marginea pătuțului și a sportivului care își poartă cu regularitate bicicleta și sacul de antrenament la Stadionul municipal. Povestea antrenoarei dedicate, care-i adună pe copii și îi poartă mai repede, mai sus, mai puternic, cu buzunarul de surprize dulci și hârjoana unui câine metiș pătat de ciocolată. Povestea prietenilor de antrenament, mici și mari, care au născocit pentru el apelative ca „rapidu’”, „bolt” și „piper ars”. Povestea lui Marius Georgescu și a campionilor sibieni care îl încurajează și pe care el îi ascultă cu ochi mari. Povestea lui de voluntar pentru Sibiu și pentru sport. Povestea a sute de starturi la cursele pe unde l-au purtat concursurile și salutul lui ștrengar, împrumutat de la Usain Bolt, idolul său jamaican.
Alexandru și antrenoarea lui își făuresc planuri și vise. Planuri cu probe de viteză și garduri, cu cicluri olimpice și cantonamente. Visează la un stadion municipal după numele și renumele Sibiului, la o sală nouă sau renovată, la o pistă în aer liber și la un timp în care copiii se vor întoarce la atletism și la sport de îndată ce au terminat cu mersul de-a bușilea. Un austriac bărbos – Sigmund Freud – a spus că „avem nevoie de vise pentru a înfrunta realitatea”. Alexandru și antrenoarea lui nu fac excepție.
