Catamarans Cup Octombrie 2025
Un articol scris de skipperul Radu Balașiu
Invitație neașteptată
În fiecare an, în ultima săptămână din Octombrie, are loc în zona Atenei renumita regată Catamarans Cup. Pentru cei care nu știu, regatele sunt concursuri între ambarcațiuni cu vele.
Eu, care navighez de peste 15 ani, am participat doar o singură dată la o regată, acum 12 ani. Pur și simplu nu am fost curios de acest fel de a naviga. Croazierele de concediu sau cursurile de sailing sunt mai degrabă ceea ce mă atrage la acest sport frumos.
Skipperul Daniel Durigo, cu care sunt prieten, participă la această regată deja de câtiva ani. Anul acesta mai avea o cabină liberă pe catamaranul lui.
M-a întrebat dacă nu vreau să particip și eu. Am spus că sunt de acord, dar numai dacă pot să vină cu mine copiii și soția mea. Pe yacht mai erau înscriși câțiva adulți iar când au auzit că venim cu copiii, au hotărît și ei să îi aducă pe ai lor. Și așa am ajuns să avem în total cinci copii pe yacht. Acest lucru este în regulă la o croazieră de concediu, la o regată, însă, echipajul ar trebui să fie alcătuit din lupi de mare.
Orgoliile participanților și faima dobândită de câștigători îi imping să dea tot ce pot pentru a ajunge pe podium
Catamarans Cup este o regată de fun. Adică nu este vorba de o competiție între sportivi de performanță care se luptă pe viață și pe moarte pentru un trofeu. Mai degrabă o întrecere între pasionați de navigație care petrec împreună o săptămână frumoasă, cu petreceri în fiecare seară și etape de concurs în timpul zilei. Cu toate astea nimănui nu îi este totuna pe ce loc termină în acest concurs. Orgoliile participanților și faima dobândită de câștigători îi imping să dea tot ce pot pentru a ajunge pe podium.
Anul acesta, la start, erau înscrise 31 de catamarane din diferite modele. Echilibrarea între calitățile lor navigatorești se face cu un sistem de coeficiente, astfel încât fiecare să aibă șanse egale. Sunt două clase diferite, clasa A cu yachturi mari și clasa B, în care suntem și noi, cu yachturi mai mici. Pe lângă cele care participă efectiv la regată, mai sunt șapte alte catamarane cu invitați speciali ai firmei Istion, organizatoarea evenimentului. Toate aceste yachturi vor merge împreună pe același traseu și se vor întrece pe valuri, chiar dacă cele cu invitații firmei nu punctează pentru regată.
După ce ne-am îmbarcat și am facut cunoștiință cu restul echipajului, am plecat cu toții la festivitatea de deschidere, care a avut loc pe plajă. Fiecare echipaj a urcat pe scenă și s-a prezentat într-o costumație specială care a și fost premiată de un juriu. Echipajul cu nr. 13 condus de Robert Gîrjabu, a avut cea mai originală idee și au apărut îmbrăcați în vikingi. După mine, cea mai reușită costumație.
Locul 1 la prima etapă, o surpriză frumoasă!
A doua zi a început cu o întâlnire a skipperilor și a comitetului de regată. Ni s-au dat coordonatele punctelor de start și de sosire. Etapa pornea din fața marinei Alimos și avea sa se termine lângă Insula Eghina. Durată, aproximativ patru ore.
Cu 4 minute înainte de start, toate catamaranele opresc motoarele
Nu știu multe despre regate, însă mă pricep bine la reglatul velelor și la estimarea direcției și intensității vântului. Asta din cauză că sunt preocupat, atunci când navighez cu clienții mei pe mare, să le ofer o deplasare rapidă, sportivă sau relaxantă în funcție de preferințele oaspeților mei. Cel mai important la o regată este să reușești să anticipezi ce va face vântul peste o oră sau două și în funcție de asta să alegi traseul optim. Un velier nu poate merge direct înspre vânt, trebuie să mergă în zigzag-uri, așa numite volte. Dacă vântul vine dinspre sosire ai de ales între a merge cât mai aproape de direcția vântului, pe un drum mai scurt, dar mergi mai încet, sau să te deplasezi cu viteză dar pe un drum mai lung.
Startul îmi era un mister, dar skipperul Daniel Durigo știe cum să calculeze punctul optim de pornire. Cu 4 minute înainte de start, toate catamaranele opresc motoarele și din acel moment se mai poate naviga doar cu vele. La sfârșitul acestei perioade se poate trece linia de sosire. Unii aleg să stea cât mai aproape de linia de start, alții vin de departe cu viteză. Dacă pleci prea târziu va fi greu să îi ajungi din urmă pe ceilalți. Dacă treci linia de start înainte de vreme, atunci trebuie să mai ocolești odată baliza galbenă care marchează un capăt al liniei de start. Linia are aproximativ un kilometru lungime, dar trebuie sa încapă 38 de catamarane prin ea în același timp.
Noi alegem să pornim lansați si trecem linia destul de repede după semnalul de start. Lângă noi mai este un catamaran pe care încercăm să îl depășim pe partea din care bate vântul, el însă urcă spre noi și din păcate are prioritate. Pierdem câteva minute, apoi renunțăm să ne mai luptăm cu el și ne decidem să alegem un drum mai lung dar mai rapid.
Alte articole pe acest subiect Catamarans CUP
După un timp, suntem singuri pe acest drum, paralel cu coasta Atenei. Punctul de sosire este în dreapta noastră la o distanță de 8 mile. Mergem cu o viteză de 6-7 noduri, restul flotei merge mai încet dar mai direct. Skipperul vrea să urce în vânt ca să se apropie de punctul de sosire și ar vrea să renunțe la viteză. Dar e prea târziu, dacă facem asta nu avem cum să-i ajungem din urmă pe cei care au luat această decizie mai devreme.
Aici intervine experiența mea din câteva sute de săptămâni de croaziere. Vântul care vine din sudvest face un efect de evantai între Insulele Eghina și Salamina. Pe masură ce trece de această zonă și iese în largul Golfului Saronic, vântul se dispersează pe mare. Pe circumferința acestui evantai se poate naviga bine, dar trebuie să aștepți rotirea vântului. Asta e cartea pe care mizăm. Menținem un unghi mai mare la vânt și după ceva timp putem naviga direct spre sud, oarecum înspre linia de sosire. Traversăm schema de separare de trafic, o autostradă pentru vapoarele mari care intră și ies din portul Pireu.
Un petrolier mare sună din sirena lui. Îl contactăm pe stația radio și îl întrebăm dacă are treabă cu noi. Răspunde că da și facem o voltă ca să nu îl încurcăm. După această manevră, drumul spre sosire este liber. Vântul s-a rotit și mai convenabil și acum nu mai avem nevoie de volte, mergem dinspre est, direct spre Eghina.
În fața noastră mai sunt 2 catamarane. Unul dintre ele nu particpă la regată, celalat este condus de Arturs Mecbergs, letonianul care a câștigat deja o ediție a acestei regate. Așa că, surprinzător și pentru noi, suntem pe locul 2, la clasa noastră chiar pe locul 1. Restul flotei a rămas într-o zonă cu mai putin vânt. Drumul parcurs de noi la aceasta etapă a fost cel mai lung din toată flota, dar în același timp și cel mai rapid.
Acostăm în Poros și plecăm la altă petrecere. Aici mai este un concurs și anume unul de gătit. Noi am făcut 30 de papanași, care au avut mare succes. Însă premiul a fost luat de catamaranul Reina a lui Sorin Ivan. Noi am luat cupa pentru locul întâi la categoria B. Urcăm pe scenă cu Iustin în brațe care a adormit deja de o oră.
Etapa 2, adrenalină și satisfacție!
Luni dimineată, după skippers briefing, am pornit din nou către linia de start. Astăzi se concurează între Insulele Poros și Dokos. Vântul este puternic, măsurăm rafale de 27 de noduri. Daniel Durigo reușește din nou un start perfect și după scurt timp suntem printre primii. Eu, în schimb, îmi fac griji. Manualul catamaranului spune că de la 20 de noduri de vânt trebuie reduse velele din cauza pericolului de răsturnare. Eu sunt obișnuit din croazierele mele să respect valorile date în manual pentru că nu pot să îmi asum riscuri inutile. Însă nimeni dintre participanți nu reduce, așa că nu o facem nici noi. Îi spun totuși soției mele să le pună vestele de salvare copiilor.
când trece umbra norului, aerul este mai rece și vântul suflă puțin mai tare, schimbând direcția ușor
Regată de fun sau nu, se merge cu viteză mare, catamaranele sunt înclinate ușor și lasă multă spumă pe mare. Virăm după insulițele la sudest de Poros și ne îndreptăm spre Dokos. Din nou vântul are schimbări de direcție și intensitate. De data aceasta sunt cauzate de umbra norilor care trec din când în când pe deasupra. Atunci când trece umbra norului, aerul este mai rece și vântul suflă puțin mai tare, schimbând direcția ușor. La fiecare astfel de schimbare putem urca puțin în vânt fără să pierdem viteză, adică mai ciupim puțin înspre linia de sosire. Cei care nu au reușit încă să treacă de colțul Coastei Peloponesului, rămân fără vânt în perioadele cu soare.
Noi, însă, suntem după Arturs la câteva minute. Mai este un catamaran condus de un skipper italian între noi. Înainte de Dokos la 5 mile, observ că vântul de sudvest suflă mai tare pe partea estică a insulei și virează înspre nord. Am un binoclu foarte bun cu care pot vedea pe suprafața apei direcția vântului. Așa că discutăm și concluzionăm ca dacă mergem înspre Dokos fără nici o voltă, vântul va vira dinspre stânga chiar inainte de sosire și vom putea intra direct. Din păcate și Arturs știe asta, dar italianul din fața noastră nu vede situația așa. Face o voltă spre Hydra în speranța că vântul va fi mai bun pe partea cealaltă. Astfel ne face cadou locul doi. Ajungem la linia de sosire puțin după Arturs. Yachtul lui are elici pliabile și o velă specială, ceea ce inseamnă că ne va da puncte de coeficient, deoarece catamaranul nostru este standard.
După calcule reiese că astăzi am luat locul întâi și la clasa noastră și la clasamentul general. Seara sarbătorim cu încă o cupă și cu o petrecere tematică. Toată lumea este costumată în zeii din mitologia greacă.
Aceste petreceri organizate de Istion au un bufet cu mâncare gătită, băutură la discreție și muzică. Atmosfera este incredibilă. Noi nu putem sta până la sfârșit, copiii sunt somnoroși. Dar după încordarea din timpul cursei, aceste petreceri sunt foarte binevenite.
Etapa 3, start perfect dar probleme mari pe parcurs.
Marți dimineată pornim la etapa a treia, Porto Heli – Paralia Astros. Din nou vântul vine dinspre linia de sosire. De data asta plecăm chiar primii de la start si apoi începe goana spre țărmul de vizavi. Valuri mari din față ne încetinesc. Alegem un traseu cât mai apropiat de linia de sosire, la competiție din nou cu Arturs. Ne ținem după el și sperăm ca el să fi ales strategia potrivită. Observăm că majoritatea flotei merge pe un curs mai larg spre sud, care însă îi îndepărtează de obiectiv.
o rafală de vânt trage atât de tare de vela din față încât una din frânghiile groase (școte) se rupe
Discutăm aprins ce e de făcut, dar nu ajungem la o concluzie. Deodată ne apropiem de o zonă cu vânt foarte puternic, în câteva secunde măsurăm 30 de noduri. Încerc să obțin de la skipper o reducere a velelor, mă gândesc că suntem singurul catamaran cu atâți copii la bord. Parcă era o regată de fun, spun. Pană la urmă, o rafală de vânt trage atât de tare de vela din față încât una din frânghiile groase (școte) se rupe. Durează câteva minute bune până când reușim să improvizăm o școtă nouă. Apoi reducem vela din spate și observăm că am pierdut teren mult cu aceste manevre.
În plus de asta, cei care au mers pe drumul mai lung, au acum un vânt perfect și reușesc să ne depășească pe lângă malul Peloponesului cu viteză mare și cu cu un curs direct spre sosire. În ziua aceasta luăm doar locul 2 la clasa noastră și locul 6 la general, însă, spre norocul nostru nici Arturs nu iese prea bine din această aventură.
Seara din nou petrecere, din nou muzică și dans. Copiii pescuiesc la lumina subacvatică a marinei din Astros Paralia.
Ultima etapă, noroc și inspirație!
Ultima zi de concurs se prezintă cu vânt foarte slab. Se votează pentru un concurs de paddleboarduri lângă Insula Romvi. Acolo se construiește o plută gigantică din toate catamaranele dispuse pe două rânduri. După concurs plecăm la linia de start.
Astăzi vântul bate din spate, așa că se poate merge în orice direcție, direct spre linia de sosire
Greșim startul pentru că vântul a scăzut cu două minute înainte de start și noi care voiam să venim lansați, am avut o viteză prea mică, plecăm cu două minute după restul flotei. Arturs și ceilalți au plecat cu toții pe un curs mai larg. Noi nu mai avem cum să-i ajungem din urmă. Astăzi vântul bate din spate, așa că se poate merge în orice direcție, direct spre linia de sosire. Trebuie doar ocolit un cap al Coastei Peloponesului înspre Napflion, unde este amplasată sosirea.
Observăm că la o distanță mică de mal, dealurile înalte forțează vântul înainte și îl țin deasupra mării. Un catamaran nu înaintează cu viteză mare cu vânt exact din spate, este mai rapid dacă vântul vine puțin dintr-o parte. Pe asta au mizat toți. Noi însă care suntem printre ultimii nu mai putem merge după ei pentru că nu ar avea rost, așa că alegem drumul direct cu vânt din spate și poziționăm vele în fluture, una pe tribord și una pe babord. Observăm că avem aceiași viteză ca ceilalți dar drumul nostru este mai scurt, așa că mai avem speranțe. După o oră ajungem la sosire, printre primii, adică pe locul 3 la general și primii din clasa B.
Ce surpriză plăcută. La premierea regatei am câștigat locul doi la general și locul întâi la clasa B. Noroc că din cele patru etape se păstrează doar trei, cele cu cele mai bune clasări, așa că am scăpat de punctele acumulate în etapa a treia.
Ni se decernează premiile, sărbătorim din nou până târziu. Muzică live, și încă un mic concurs între fotografiile făcute de echipajele acestei săptămâni. Fotografia câștigătoare:
Apoi, mult după miezul nopții, skipperul nostru, Daniel Durigo își duce cu greu cupele la barcă.
În concluzie, prima mea participare la o regată de catamarane a fost o experiență mult mai plăcută decât mă așteptam și îi mulțumesc skipperului pentru această ocazie. Pentru copii a fost aventura anului, dar și pentru cei mari. Organizarea evenimentului este perfectă, se simte că Istion este una din cele mai mari firme de charter de yachturi din Grecia și se simte și experiența adunată în cele 15 ediții ale Catamarans Cup.
Eu deja am închiriat un catamaran pentru anul viitor. Și încurajez orice skipper să o facă, chiar dacă nu are multă experientă. Se pot învăța multe despre navigație și despre mersul cu vele cu un catamaran, mult mai mult decât în croazierele de concediu. Cu sau fără copii la bord, atmosfera este veselă, cu adrenalina cursei și cu desfătările mării. Noi am făcut baie în fiecare zi, am petrecut și am prins chiar si un ton mic în ultima zi.
Sail Fast, Live Slow, Radu Balașiu
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
