Sibiul, cu tradițiile și obiceiurile sale, este cunoscut pentru diversitatea și unicitatea sa. Dar oare cum sărbătoresc românii din alte zone geografice ale țării sărbătorile de iarnă?
Pentru a ne dumiri, am luat traista de drumeț și am poposit în Coarnele Caprei, o mică localitate din județul Iași, cu aproximativ 2000 de locuitori, dintre care mulți plecați care încotro să-și cate rostul.
,,Anul Nou începe nu după calendar, la 1 ianuarie, ci odată cu Postul Crăciunului”
Încă de când începe Postul Crăciunului, ulițele satelor vuiesc de tobe, clopote, cornuri și strigături. ”În satul Coarnele Caprei, Anul Nou începe nu după calendar, la 1 ianuarie, ci odată cu postul Crăciunului. De cum începe postul, satul e numai forfotă zi și noapte. Copii, flăcăi, aleargă care-încontro, alcătuind colective de petrecere și pregătindu-și podoabe pentru carnaval, căci datinile de Anul Nou se desfășoară în acest sat ca un veritabil carnaval, la care participă tot satul, de la copii, până la cei mai vârstnici moșnegi”, scrie Constantin Brustureanu, în ”Monografia comunei Coarnele Caprei”.
Prima zi importantă care marchează începuturile sărbătorilor de iarnă este Sfântul Andrei. În noaptea din ajunul acestei zile circulă niște tradiții cu origini străvechi. Gospodarii dau cu usturoi pe la gemuri, spre a păzi vitele de furia strigoilor. Tinerii dau foc la cauciucuri pe cele mai înalte puncte ale satului, învârtinudu-le, arucându-le, creând astfel un spectacol de lumini și o atmosferă magică, de ritual. Tot în acestă seară băieții fură porțile fetelor de măritat. Aceștia le vor aduce înapoi, doar dacă tații mândrelor le răscumpără cu vin sau țuică.
Următoarea zi de referință este Sfântul Nicolae. În seara acestuia, cum este mai în toată țara, copiii pregătesc ghetuțele pentru primi cadouri. Așa, ușor-ușor ne apropiem de Crăciun. Tăiatul porcului este nelipsit din fiecare gospodărie. Porcul pârlit cu paie sau gaz este înfofolit într-o pătură și călărit de copii, tradiția spunând că cei care călăresc porcul vor fi viguroși tot anul.
Colindă, cânt universal
Ajunul Crăciunului întâmpină oamenii cu ulițele pline de colindători. Copiii sunt răsplătiți cu mere, portocale, dulciuri și un bănuț, în funcție de cât de înstărită e gazda. Seara, fiecare copil pleacă la casa lui spre a împodobi bradul și a-l aștepta pe Moș Crăciun.
În Prima zi de Crăciun gospodarii pleacă la biserică, unde un cor de colindeți vestește Nașterea Domnului. După slujbă, oamenii locului merg la casele lor, unde așteaptă colindătorii cu Steaua și întind mese bogate. Printre felurile de mâncare tradiționale, regăsim cârnați, caltaboși, răcituri, tobă, fripturi de porc, salată boeuf, borșuri acre și multe alte preparate.
Seara, dacă sunt flăcăi care organizează jocul ,,Căiuților”, gospodarii sunt chemați la Căminul Cultural pentru a petrece la ,,Casa de joc”; aceasta se susține toate trei zilele de Crăciun. ”Iată cum se organizează un joc: doi sau trei flăcăi mai isteți, mai răsăriți, se înțeleg între ei, se tocmesc lăutari pentru șapte-opt zile cât țin sărbătorile (de la Crăciun până la Bobotează), arvunesc casa de joc, și strâng în jur flăcăii cu care să se încadreze formațiile de joc: ofițeri, dame, cal, căldărari, ursari, babe, moșnegi etc. Unele jocuri își concep formațiile în jurul a doi-trei căiuți sau o capră”, mai relatează Constantin Brustureanu.
Sfârșitul anului, începutul veseliei
Ajungem la momentul culminant al Sărbătorilor de iarnă, la cea mai așteptată zi din tot anul, de către toți locuitorii comunei, și anume Ajunul Anului Nou. Fiecare dintre săteni, indiferent de vârstă, are rolul său. Tinerii, gospodarii și copiii se maschează, cu măști de păr de cal, din piei de oaie, alții cu o mască din plastic, din gumă sau chiar cu un ciorap pe cap, se strâng la casele unor oameni mai înstăriți, spre a urca în centrul comunei, cu strigăte, tobe, clopote, acordeoane și boxe, formând o paradă în adevăratul sens al cuvântului.
În boxe și acordeoane sună ”Ruseasca de Coarnele Caprei”, o melodie săltăreață specifică satului. Una din strigături sună cam așa: ”La vatra cu trii cărbuni / Fac fetili rugăciuni, / Dimineața și seara, / Să se poată mărita. / Dar cine dracu le-o lua? / Că-s bătrâne ca mama. / Dar nici mama nu-i bătrână, / Că mai are-un dinte-n gură. / Un dinte și o măsa, / Legate cu-o lopăța“.
Între alte jocuri și tradiții, specifice locului, este și Capra: ”Capra este formată dintr-o ramă aproape triunghiulară, cu baza în sus, împodobită cu fel de fel de flori și oglinzi. La partea de jos are fixate două fălci de lemn: una fixă, alta mobilă. Fălcile sunt acoperite cu piele de capră, imitând botul animalului. Falca mobilă este acționată de cel ce poartă capra de o sfoară, care face să clămpănească cele două fălci. În spate, falca este fixată puternic într-un băț, pe care îl ține în mâini un om. Bățul și omul sunt acoperiți de un covor sau o cuvertură înflorită cu panglici scurte de hârtie colorată”, menționează autorul monografiei.
Pe lângă Capră, dacă sunteți prin zonă în această perioadă, mai puteți vedea berbeci, căiuți, urși, dragomani, cerbi și ”Banta lui Bujor”, un teatru popular, interpretat pe vremuri de tinerii care abia s-au ‘liberat din armată.
După parada din centrul comunei, toți locuitorii se îndreaptă spre casele lor, unde așteaptă urătorii care vin cu clopoței și buhai. Un pic mai târziu, pe la casele lor își fac apariția mascații și celelalte formațiuni tradiționale. Unii dintre locuitorii comunei merg la biserică în noaptea dintre ani. La 12 noaptea, focurile de artificii coloreză dealurile și cerul, spre bucuria celor ieșiți din case.
Ziua Sfântului Vasile este vestită de colindătorii care merg cu Sorcova. Aceștia aruncă cu grâu sau orez prin casele oamenilor, simbol al bogăției și belșugului. Dacă primul colindător care intră pe poartă este băiat, atunci belșugul va intra în casele oamnenilor. Gazdele nu au voie să mature grânele aruncate în acestă zi, căci își mătură bogăția afară.
Perioada Sărbătorilor de iarnă se încheie cu Boboteza, în noaptea acestei zile fetele punându-și busuioc sub pernă pentru a-și afla ursitul. Dper că ursita ne-a scris numai lucruri bune fiecăruia dintre noi. Sărbători împlinite oriunde v-ați afla și să nu uitați: un popor fără tradiție e un popor fără mamă.
