În această perioadă a sărbătorilor, Sibiu 100% dorește să aducă în fața dumneavoastră, pe lângă tradiții ce se găsesec pe plan local, și datini din alte zone ale țării. Sibiul, oraș cosmopolit, are „între zidurile sale” oameni din toate părțile României. Tocmai de aceea ne-am gândit să le facem un cadou, în caz că nu au putut ajunge în locurile lor de baștină, „o felie” din obiceiurile lor.
Cum petrec oltenii
Prima regiune în care am intrat este Oltenia. Aici am dat de o fată care respiră tradiție, o iubitoare a datinilor locului unde a copilărit. Daneș Antonia Georgiana este absolventă a Facultatății de Științe Socio-Umane, Departamentul de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă și actualmente masterandă în anul II la Protejarea și Valorificarea Patrimoniului Istoric, ambele în cadrul Universității Lucian Blaga, Sibiu. Aceasta a povestit tradițiile din localitatea ei, Robești, comuna Câinești.
„Încă de când eram mică am fost fascinată de tradițiile locului și încetul cu încetul am început să mă documentez, am făcut o mică muncă de reporter, aș putea spune. Plus că m-am documentat din monografia comunei”, spune tânăra.
„Aghiosul”, „Colindeții”, „Cântecul Casei”, „Steaua”, „Plugușorul”
Datinile încep cu Sfântul Nicolae, când copiii merg cu „Aghiosul”, acesta fiind un colind specific zonei. Urmează noaptea de 23 spre 24, când se merge cu „Colindeții”, copiii mergând din casă în casă să colinde, iar aceștia sunt răsplătiți cu portocale, dulciuri, mere, în niciun caz bani. Se spune că dulciurile sau fructele primite de cei mici reprezintă o pomană pentru pruncii uciși de Irod, fiind noaptea copiilor.
În seara de Ajun a Crăciunului feciorii din sat merg cu colindul la fiecare casă în parte. Primul colind se realizează în curtea casei, iar odată ce gazda îi primește înăuntru, începea cel de-al doilea colind, care se mai numește și „Cântecul Casei”. În gospodăriile unde se află fete și băieți nemăritați, pe lângă cele două colinde amintite mai sus, colindătorii mai rostesc încă un colind (Ex: Cunună de vinețele, colind pentru fată nemăritată, Și stă Ion de vorbă, colind pentru băiat neînsurat). Banii strânși în această seară se folosesc pentru a organiza hora satului.
În ziua de Crăciun se merge cu Steaua, în Ajunul Anului Nou se merge cu Plugușorul, de 1 ianuarie se merge cu Sorcova. Apoi vine Boboteaza, în această zi desfășurându-se un alt obicei al locului. După ce vine preotul pe la casele oamenilor, vin și băieții cu Iordanul, feciorii imitând obiceiul religios realizat de către preot, iar deoarece a doua zi este sărbătorit Sfântul Ioan, cei ce poartă numele Sfântului sunt ridicați de trei ori cu scaunul de către băieți. Din banii strânși cu Iordanul, feciorii plătesc restul de bani care trebuie dat lăutarilor pentru horă”, spune Antonia.
Hora, obiceiul care unește
„La mine în sat încă se mai ține Hora. Aceasta este o tradiție în care tinerii organizează o petrecere la căminul cultural. Sunt șase zile în care se ține Hora. Cele trei zile de Crăciun, de Sfântul Vasile, de Bobotează și de Sfântul Ion. Jocurile care se dansează sunt Mânioasa, Refuzata, Perinița, Ciuleandra etc, mai demult tinerii găsindu-și perechea aici la horă”, zice tânăra.
O altă tradiție, care din păcate nu se mai ține și pe care a aflat-o de la bunicul său, se numește Strigăturile de peste sat, care sună așa: „În Ajun de Anul Nou, după ce treceau copiii cu Plugușorul, se formau două grupuri de băieți. Aceștia se urcau pe cei doi versanți de munte, Gruiu Bradului și Picui, care se află în mijlocul satului și începeau să strige despre cuplurile care urmau să se căsătorească în anul respectiv: Fata lui cutare se mărită, iar din celălalt munte: Și pe cine ia?, Pe-a lu’ cutare. O ia? Ba n-o ia?, Că nu muncește, nu e gospodină.
După ce se terminau strigăturile, se dădea foc la două roți de cauciuc, cărora li se dădea drumul în vale. Aceste roți aveau o simbolistică aparte, reprezentând soarele vechi care apune, lăsând loc unui nou soare să răsară a doua zi sau se mai poate înțelege ca trecerea anului vechi și începutul anului nou”, relatează Antonia.
Din păcate, satul a îmbătrânit, tinerii au plecat la orașe. Au rămas doar bătrânii, iar ei se duc rând pe rând. O vorbă spunea că un popor fără tradiție este unul mort. Un bătrân când moare ia cu el un gram din tradițiile locului. Să salvăm fărâmele de obiceiuri învățând și promovând datinile noastre.
